9,252 matches
-
o să moară cu povara asta? Și atunci? Atunci ea ce trebuie să facă? Învârtea dintr-odată cu furie aproape bețișorul prin aer, întorcea într-o parte ochii din nou umezi, privea fix spre capătul terasei, unde doi bătrâni citeau sub umbreluțe colorate, nepăsători la culorile cerului ce se amestecau, calde și aprinse, în timp ce o soră subțire și blondă le pregătea niște licori pe o tavă, apoi punea bețișorul pe umărul lui Andrei Vlădescu: „Tu, care ai citit atâta filosofie, ai fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
având de mult nepoți și la botezurile unor prunci ce vor fi fost de acum părinți și ei, adrese, însemnări ordonate și caligrafiate pe foi smulse din caiete școlare, învelite cu atenție în coperți de vinilin și legate cu ață colorată, însemnări dezordonate pe hârtii îngălbenite de vreme, nici măcar întregi toate, alteori câte un singur nume sau câte un singur cuvânt cu înțelesul definitiv pecetluit, cu cerneala decolorată bătând acum în nuanțe delicat mov, ca petalele de petunii presate multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
presate multă vreme între foi de pergament - nu numai privind toate astea, ci luându-le în mână și încercând să le înțeleagă, amândoi, rostul și sensurile, ștergându-și la răstimpuri cu o cârpă moale palmele pline de praf fin și colorat care va fi plutit și în jurul lor, invizibil, desigur, sau aproape invizibil în adierea călduț-răcoroasă ce pătrundea de afară pe ușile-fereastră larg deschise către lumina și cerul limpezit. Fiecare cu câte o cană mare cu cafea, așezate alături, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului deasupra căruia se legănau nesigur zdrențe de nori și frunze moarte. Acum știind că trebuie să-i ceară lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum petele de culoare se desprindeau de ce ar fi trebuit să fie pereții camerelor, fluturând spre pământ câteva clipe și brusc transformându-se, pe rând, în izbucniri violente de cercuri și linii, răspândite pretutindeni ca focuri de artificii. Liniile lor colorate nevrând să piară, ci întrețesându-se în cercuri, spirale, elipse vibrând luminos în jurul lui, apoi vuind și strângându-se în jurul lui, rămas nemișcat în spațiul răpit în cuburi de umbre. Nu știa ce înseamnă, dar nu avea curajul să întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vuind și strângându-se în jurul lui, rămas nemișcat în spațiul răpit în cuburi de umbre. Nu știa ce înseamnă, dar nu avea curajul să întindă mâna și simțea că ascund o primejdie, pe măsură ce elipsele și spiralele se strângeau în jurul lui, colorate, sclipind, strălucind, vibrând, vuind, ca un curent electric, aproape ca niște ființe sau oricum ceva ce va fi avut viață pentru că elipsa, spirala, cercul, linia nu erau decât învârtejirea nemaipomenit de rapidă a unui punct luminos, viu, care palpita, zbârnâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu erau decât învârtejirea nemaipomenit de rapidă a unui punct luminos, viu, care palpita, zbârnâia când pe o traietorie, când pe alta, însă știind de fiecare dată ce face și încotro se îndreaptă, lăsând în urmă o dâră luminoasă diferit colorată ce nici nu apuca să se stingă înainte ca punctul viu și palpitând să fi ajuns totul din urmă și chiar să-și fi întrecut propria urmă, producându-i oricui spaimă, chiar și celui ce ar sta nemișcat în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum mai impunător, în stânga cel cu ochi mici și rotunzi, glas prea subțire pentru trupul său mare, degetele ca niște cârnăciori, mâna acoperită cu păr întinsă peste un alt vraf de dosare, din nou într-o cămașă cu carouri țipător colorate; la dreapta altul, în vârstă și cu părul alb, probabil cel de data trecută, nu era sigur; și la mijloc primarul, mărunțel, cu mișcări zvâcnite. „S-auzim“, i-a zis. Avea în față hârtia cu antet, s-a uitat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în palmă, ascultându-l. „Bine“, l-a întrerupt după un timp. „Am înțeles. Și de ce nu s-a rezolvat până acum și a trebuit să veniți la mine?“ Andrei a ridicat din umeri. Se uita la bărbatul cu cămașa țipător colorată. „Ai dosarul pe aici?“, l-a întrebat. „Desigur, desigur“, s-a auzit glasul subțire, „tovarășu’ a mai fost pe aici, la tovarășu’ prim, și ne-a amenințat și cu intervenția revistei ăsteia sau ceva de genul ăsta“. Scotocea în vraful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o somieră lată, o masă, un șifonier, un aragaz și o chiuvetă într-o nișă acoperită cu o perdea, un spațiu cât să încapă un duș în spatele altei uși. Pretutindeni erau răspândite păpuși, păsări și animale din lut ars violent colorate, într-o glastră se amestecau felurite flori de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ani de zile o asemenea carte. Mama le dăduse pe cele mai multe la tombolele organizate de biserică. Dar m-am gândit că voi găsi cu siguranță câteva pe etajera lui Joan: și nu m-am înșelat. Am apucat un cotor colorat și m-am pomenit admirând ilustrația de pe copertă, care emană brusc mireasma prafului plăcerilor din trecut. Mă tenta să iau cartea jos și să încep s-o citesc acolo, în clipa aceea, dar un impuls puritan mă opri, spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
biroul: mare, negru, din piele, cu speteaza Înaltă și foarte elegant. Un perete Întreg cu tomuri de psihologie protejate de geamuri, o colecție de tulpini de bambus Într-o vază foarte Înaltă de cristal, așezată pe covor, și câteva afișe colorate Înrămate - singura pată de culoare din toată camera - completau aspectul futurist. M-am așezat direct pe covor, Între canapea și birou, iar el a făcut același lucru. — Ei, și acum spune-mi care-i problema, de fapt, Andy, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine. După o Întâlnire jenantă cu un tank top Îmblănit și o pereche de cizme de piele până la pulpe (adică, da, până peste genunchiă, m‑am hotărât În cele din urmă să port toaleta de la pagina treizeci și trei, o bluză ușoară, colorată, de la Roberto Cavalli, cu o fustă mini și o pereche de cizme negre de la D&G, gen puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști. La modă, sexy, stilat - dar nu excesiv de elegant - fără Însă a mă face să arăt ca un struț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și nu mi‑a spus decât În ultima clipă că trebuie să am grijă În seara asta de progenitura râzgâiată a gazdelor. Așa că, scuză‑mă, dar cred că trebuie să mă duc să văd dacă are destul lapte și creioane colorate. — O, se simte foarte bine și sunt sigur că nu are nevoie decât de Încă un sărut de la bona lui. Și mi‑a prins fața În mâini și m‑a sărutat din nou. Am deschis gura să protestez, să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de soare și de privirea Juliei. Apoi simți cum Julia se Întinde și ea. Probabil că umblase În sacoșă și scosese cartea. Helen o auzi cum o răsfoiește, căutînd locul unde rămăsese. Dar Helen nu vedea În adîncurile de sub pleoape, colorate sîngeriu, decît privirea răutăcioasă a ochilor negri ai Ursulei. Revăzu cum Ursula și Julia stătuseră Împreună, apropiindu-și țigările. O mai văzu pe Ursula strîngînd mîna Juliei În joacă. Apoi se Întoarse În trecutul recent. Își aminti cît de dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Irish Malt“. Mașina se mai mișcă un centimetru. Ajunseră lîngă un cinematograf, Tivoli. Lumea stătea la coadă la bilete, și ea se uită melancolică, observîndu-le pe fete cu prietenii lor, pe soți cu soțiile lor. Cinematograful era Îmbrăcat În lumini colorate, care păreau că strălucesc mai sinistru, mai luminos, pentru simplul fapt că luceau În amurg, nu În Întuneric. Vedea mici detalii ciudate și fără legătură: licărirea unui cercel, luciul părului unui bărbat, scînteierea ca de cristal a pietrelor din pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după un paravan de pînză. Iarna, conținutul găleții Îngheța. Dar interiorul ambarcațiunii era foarte plăcut. Pereții erau acoperiți cu panouri din lemn lăcuit, iar Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare și curele. Totul era prins bine ca și cum s-ar fi așteptat la valuri uriașe; de fapt, suprafața canalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
venit să creadă. — Oare acest lucru ți s-a părut flatant cîndva? Oare? Se Întoarse, scăpără un chibrit și-și aprinse cu răceală țigara. CÎnd se Întoarse, figura i se schimbase, devenise nemișcată de parcă ar fi fost sculptată În marmură colorată sau Într-o bucată de lemn fără nici un nod. Își depărtă țigara de la gură și-i spuse pe un ton egal, ca un avertisment: Nu face asta, Helen. — Ce să nu fac? Întrebă Helen, de parcă ar fi fost contrariată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deșurubase una și găsise o bucată de hîrtie Înăuntru, mîzgălită cu scris de copil: Mabel Alice Mundy douăzeci de blesteme oribile pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă erau povești de aventuri, pentru băieți, cu cotoare late și colorate. Pe polița căminului, așezați gata de luptă, erau niște soldați de plumb urît pictați. Dar domnul Mundy instalase și niște rafturi ca Duncan să-și pună propriile obiecte pe care le cumparase din piețe sau din magazinele de antichități. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dărîmate și fleșele micșorate, În timp ce Helen se lupta să le distingă abia. Din cînd În cînd repezea lumina lanternei peste pămîntul devastat pentru a Îndruma privirea lui Helen; În lumină apăreau fragmente de sticlă spartă, petice de gheață și pete colorate: verdele și maroniul și argintiul urzicilor, ferigilor sau scaieților. La un moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare, ca un șuvoi lichid și sprinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În fiecare lună la fiecare ciclu. Dar era vlăguită. În tot acest timp, Reggie stătea și se Întindea. Se uită la bar și-i zise că are chef să bea ceva. Se duse și alese o sticlă, strîmbîndu-se apoi. — Apă colorată! Mai Încercă una. Toate erau la fel. Și, uite! Erau și țigări Într-o cutie, dar erau făcute din gips. Ce șmecherie ieftină. Cred că va trebui să ne descurcăm cu asta, presupun. Adusese o sticluță de brandy. Îi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alb perlat, apoi Reggie țipă; era, de fapt, un scîncet de frustrare și disperare. CÎnd se Întoarse, se clătina trăgîndu-și pantofii.Telefonul nu funcționa. Firele se Întindeau pe cîțiva centimetri, apoi se opreau. Era la fel ca sticlele cu apă colorată și țigările din gips, doar de fațadă. — Trebuie să găsesc o cabină de telefon, spuse el. Ai văzut vreuna cînd am venit? GÎndul că o lăsa de una singură o Îngrozea. — Nu pleca! — Mai curge? Se uită Între picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Auzi ușa apartamentului trîntindu-se și, după aceea, nimic. Avea fruntea și buza superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi se Învîrti și ajunse la chiuvetă să se spele pe mîini, scoțîndu-și verigheta colorată auriu, pentru că era prea largă. Chiuveta arăta de parcă fusese vopsită În stacojiu; luă mai multe bucăți de hîrtie și Încercă s-o curețe, să curețe apoi și scaunul pe care stătea și marginea vasului de desubt. Apoi văzu o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auzea in același timp si toate odată te îmbiau și te prindeau parcă în mrejele lor, fără putință de scăpare. Stăteam mult timp în fața bazarelor, la trasul la țintă, așteptând să cuceresc trofeul, care era o figurină de gips divers colorată, sau mergeam la unul din cele patru circuri, în fiecare seară. Totuși, Gică, cel cu cap de bou, un bărbat cu jumătate cap de om și jumătate de bou, era atracția principală care putea fi urmărită la - zidul curajului. Aveam
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]