5,499 matches
-
spre configurarea unei noi umanități. În general însă emoția este săracă, fiind în mod obișnuit consecința raportului tensional individ societate. Poezia este sensibilă la dinamica evoluției conștiinței, ea înregistrează modul în care se produce structurarea conștiinței colective, consolidarea fenomenelor de comuniune. Procesul este ilustrat prin consemnarea aspectelor sociale în spatele cărora se ascund aceste mecanisme: trecerea la formele de muncă colectivă, reorganizarea socială după principii comunitare 3. Un alt aspect propriu poeziei acestei perioade este ceea ce s-ar putea numi, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor de viață și moarte, alături de câmpiile mănoase, de podgoriile aplecate de strugurii roșii, stau sub "marile înțelesuri". Un sentiment al plenitudinii, visul reîntoarcerilor, contemplația într-o clipă de răgaz, comuniunea cu sufletul materiei, al liniștii, al sensibilității, pe care nu reușește să ne-o transmită, rămân în afara emoției estetice. Poetul parcă ne-ar citi un tablou deschis ca sens la prima vedere, fără metafizică și fără metafore rare, indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
împotriva a tot ce este abuz și împotriva a tot ce dezumanizează. M. R. Paraschivescu a cântat mâna muncitoarei 2 care a spălat, a săpat, a adăpat pentru ca "acum să nu mai fie nimic/ Decât dătătoare/ Și primitoare/ ale morții." Comuniunea cu masele, cu aspirațiile lor este transmisă direct în formule simplificatoare: "Aici lângă umărul și singurătatea mea,/ voi sunteți una cu mine/ Și de aceea cânt pentru voi." Ion Brad ne spune că poetul e o individualitate care participă la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noaptea acelor dansuri stranii!/ Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni,/ în ruga și în scrisul acestei spovedanii," sau " Nu poate fi pe lume atâta forfotire/ de trupuri care așteaptă să se iubească". Alteori, o iubire casnică, liniștită presupune înțelegeri, comuniuni. Că nu din plictis lângă mine te rabd/ Ci pentru a vorbi liniștit și cinstit/ ca de la moarte la moarte". Iubirea este atât de puternică, încât devine similară morții. Unele versuri de dragoste dezvăluie o mare singurătate sau un acut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în obiecte, pentru a putea opera cu ele, iar simțul metafizic încearcă să le închege într-un tot, speriat de această secvențializare. * Unul din deliciile socialului îl constituie posibilitatea contemplării altor minți. Cred că de aici începe sensul tare al comuniunii. Dacă n-am avea posibilitatea înțelegerii celorlalți ca minți, ei fiindu-ne accesibili doar ca obiecte, am trăi sentimentul singurătății absolute. Faptul de a te simți neînțeles constituie o mică fisură în cadrul acestei comuniuni, fiind însoțit de un sentiment de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de aici începe sensul tare al comuniunii. Dacă n-am avea posibilitatea înțelegerii celorlalți ca minți, ei fiindu-ne accesibili doar ca obiecte, am trăi sentimentul singurătății absolute. Faptul de a te simți neînțeles constituie o mică fisură în cadrul acestei comuniuni, fiind însoțit de un sentiment de izolare. Poate că gândurile ne sunt făcute posibile de conștiința existenței unei "lumi de gânduri". * A avea o teorie despre modul în care funcționează ceva (a avea o teorie despre ceva este în parte
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
izbutim să constituim mecanisme de apărare ce ar putea fi activate de teamă. * Pentru sensul vieții proprii așteptăm întotdeauna confirmarea celorlalți, ori cel puțin a altora, deoarece niciun sens nu poate fi trăit fără martori. Acesta este adevăratul înțeles al comuniunii, din care ia naștere și posibilitatea comunității. * Reprezentarea politică are și un efect invers: cetățenii se pot regăsi în liderul carismatic însă, în același timp, vor prelua din trăsăturile personalitățile sale, aflați fiind într-o continuă nevoie de sens în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
altora? Corespunde acest eu dorinței lor de liniște și siguranță? Poate că ideal ar fi să-i șochez cu un chip neașteptat, care e în același timp al meu și al lor. În definitiv orice jurnal ascunde o speranță de comuniune, de regăsire a altora (măcar ca potență) în modurile personale de-a fi, așteptând parcă de la cititori confirmarea apartenenței autorului la umanitate. O teamă de singurătate, transfigurată cotidian sub forma unui recul față de societate, a izolării într-o "lume proprie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
eului nostru. De aceea, lectura păstrează posibilitatea unor prietenii ce alunecă în forme de intimitate intelectuală (acea relație în care preiei o dimensiune din celălalt, urmând ca aceasta să devină o regiune a eului propriu). Aici începe forma tare a comuniunii. * Frumusețea epistemologiei este dată de faptul că te ajută să cunoști modalități ale cunoașterii, deschizând astfel posibilitatea detașării de cele în care te-ai cantonat. Este unul din instrumentele eliberării și, deci, a libertății. Libertatea începe așadar prin a ști
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
părea, jurnalul, această mostră de egoism împărtășit, este un puternic element de întărire a comunității, el făcând posibile forme ale împăcării cu sine mediate de cunoașterea altuia. Echivalentul său în viața cotidiană este destăinuirea reciprocă, ce deschide cele mai puternice comuniuni. * Nu am talent la dans poate și pentru faptul că o întrebare mă bântuie continuu: "Pentru ce?" Obsesia unor răspunsuri fundamentale nu face casă bună cu lejeritatea existenței. Exagerarea în această atitudine este de prost augur. Cum de nu mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ne suntem proprii stăpâni!) Oricâtă grijă am declara, ne purtăm față de Pământ ca și cum ar fi o jucărie dată de Dumnezeu. * Să ne bucurăm de toate sufletele cu care reușim să intrăm în rezonanță! Pe acest tip de legătură se bazează comuniunea, deschizându-se astfel posibilitatea comunității. * Sufletul nostru este plin de idealizări, acestea fiind fermentul imboldului de a continua să trăim. Ne ține în viață dimensiunea ideală a lumii, pe care reușim s-o generăm prin aspecte imaginare create ori împrumutate
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nouă perspectivă. În conformitate cu morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a lui Dumnezeu, este inseparabilă de divinitate, prin iubire. În creștinism, omul nu mai este singur, ci Într-o permanentă relație de comuniune cu Dumnezeu (arhetipul Tatălui creatoră. Iubirea este mai puternică decât păcatul. Din acest motiv, persoanei păcătosului i se deschide perspectiva mântuirii, a salvării și a purificării sale sufletești, morală și spirituală, pentru a-și putea redobândi starea sa originară. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale raționaliste, vinovăția devine un act care contravine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt incluse: aă sentimentele intelectuale, care cultivă adevărul, valorile rațiunii, ale cunoașterii; bă sentimentele estetice, care cultivă frumosul, valorile sensibile ale artelor; că sentimentele morale, care cultivă binele, valorile morale ale virtuților; dă sentimentele religioase, care cultivă credința și iubirea, comuniunea omului cu Dumnezeu. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că la baza situațiilor deschise ale vieții stau nu numai evenimentele sau circumstanțele favorabile individului, ci și sentimentele sale altruiste sau ideale. Este absolut necesar ca, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o experiență sufletească și morală unică pentru individ. Ea este un act de proiecție, de deschidere al acestuia către planul transreal și transuman al divinității. Din aceste considerente, extazul este asociat experiențelor mistice, În cursul cărora se realizează starea de comuniune dintre om și Dumnezeu. Din punct de vedere psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul trăind cu intensitate un sentiment interior al plenitudinii, pe care-l dă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Creștinismul aduce o nouă valoare, pe care o pune la baza fericirii: iubirea. Deschiderea către celălalt, iubirea aproapelui, iubirea lui Dumnezeu este condiția fericirii. „Dumnezeu este iubire”, spune Sf.Ev. Ioan. În creștinism, iubirea este deschiderea către celălalt, este starea de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr.
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În creștinism, iubirea este deschiderea către celălalt, este starea de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma supremă și ultimă de eliberare a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma supremă și ultimă de eliberare a persoanei umane din situațiile Închise ale vieții. Ea este deschiderea, eliberarea totală, absolută a individului, experiența transcendenței. Mai mult chiar decât atât, creștinismul oferă perspectiva escatologică a fericirii, proiectată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
independent de voința noastră, situațiile deschise sunt cele construite de noi În plan sufletesc și moral. Ele constau În efortul continuu de autodepășire de a ieși din Eul tău egoist și de a te dărui celuilalt prin sentimente altruiste, de comuniune. „A-fi-cu-ceilalți” presupune anularea izolării și a singurătății, ceea ce reprezintă primul pas către deschidere și eliberare. A te elibera Înseamnă „a-fi-tu-Însuți” și „a-fi-propriul-tău-stăpân”. Libertatea este siguranță. Ea este calea către transcendență, așa cum am arătat mai sus. Dincolo de aceste aspirații ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de beatitudine, de fericire sufletească și moral spirituală are, la rândul ei, ritualuri de manifestare speciale. Acestea urmăresc depășirea limitelor realității lumii, eliberarea sufletească a individului, sau a grupurilor umane, și proiecția sa Într-un spațiu transcendent, prin Întâlnirea și comuniunea cu divinitatea. Formele de realizare ale acestora sunt variate. Prima dintre aceste forme este rugăciunea, actul de invocare a divinității de către persoană, acel dialog secret al inimii prin care omul intră, sufletește și moral, În comuniune cu Dumnezeu. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
transcendent, prin Întâlnirea și comuniunea cu divinitatea. Formele de realizare ale acestora sunt variate. Prima dintre aceste forme este rugăciunea, actul de invocare a divinității de către persoană, acel dialog secret al inimii prin care omul intră, sufletește și moral, În comuniune cu Dumnezeu. Un alt act, apropiat ca semnificație acestuia, este reprezentat prin confesiune sau spovedanie, act de deschidere și de mărturisire a individului În fața lui Dumnezeu, În care preotul intermediază, cu valoare terapeutică, cathartic-restauratoare, acest dialog dintre om și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere psihomoral, de eliberare și catharsis colectiv, prin comuniunea dintre om și Dumnezeu. 2. Ritualuri care au ca obiect durerea Aceste ritualuri se deosebesc de cele precedente prin faptul că se raportează la o stare de nefericire, la o suferință și la o durere fizică, sufletească sau morală, individuală
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a unui act de despărțire. Mai mult chiar decât atât, dorul compensează, În mod simbolic, despărțirea, prin speranța că va veni timpul când și Eu, trecând dincolo, mă voi reîntâlni cu persoana celui plecat și, În felul acesta, vom reface comuniunea noastră sufletească, temporar Întreruptă. Despărțirea, ca separare a două persoane, nu este numai fizică, exterioară, ci și sufletească, interioară. Din punct de vedere fizic, noi nu suntem prezenți unul pentru celălalt, dar, cu toate acestea, continuăm să fim Împreună În interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu se Închide o dată cu atingerea corporală reciprocă dintre cei doi. Mai mult decât atât, este o relație sufletească, emoțională, deschisă și Într-o continuă expansiune. Prin aceasta, subliniază D. Stăniloae, gândirea creștină depășește viziunea existențialistă. Iubirea creează o relație de comuniune Între persoane, o atracție reciprocă, o nevoie a mea de celălalt și invers. Ea este permanentă și inepuizabilă. Persoana umană nu poate exista singură. Ea are permanent nevoie de ceilalți. Chiar și când este singură, voit sau forțat, ea se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]