6,500 matches
-
mătușa mea Aurelia (1897 -1978), cumnata mamei, care, povestind evenimentul, pretindea a fi fost prima care m-a ținut atunci în brațe; de unde s-ar putea deduce că m-a și moșit, dacă vârsta și inexperiența condiției sociale n-ar contrazice această presupunere. Locul nașterii mele este orașul Cluj (Kolozsvár pentru unguri, Klausenburg pentru nemți), Strada Călugărițelor (Apácák utca)1 nr. 6, în vecinătatea pieței Mihai Viteazul (Széchenyi tér). Casa, unde mama (Lucreția, 1896-1974) se afla atunci la părinții ei (tata
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
părăsea niciodată acest veșmânt de gală (fire argintii în țesătura fotei): la defilările de 10 Mai, trona astfel în tribuna oficială, fiind una dintre figurile marcante ale Clujului copilăriei mele. Eu o zăream adesea cu servieta doldora de dosare, ce contrazicea costumația femeii durdulii și iute de picior. Primul lăcaș pedagogic în care intrasem, așadar, era situat în imediata apropiere a pieții Mihai Viteazul, la câțiva pași de Strada Călugărițelor, într-o vilă locuită chiar de vestitul savant, pe care îl
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vină (pentru că vina e prea adâncă spre a o sesiza, pentru că nici nu e chiar a ta, ci moștenită din strămoși). Nu străluceam nici acum ca elev, chiar dacă nu mă situam printre codași, învățam fără îndemn, cu acea silă care contrazicea plăcerea intensă a lecturilor particulare, tot mai extinse. Bunul pedagog m-a ghicit, fără să-i treacă prin minte că școala sau el personal ar fi cauza: l-a chemat pe tata, crezând că atmosfera de acasă, probleme în menajul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pus la grea încercare, cu nemaipomenita confesiune așternută pe hârtie în locul temei propuse pentru teza de la sfârșitul ultimului trimestru? Curaj mi-a insuflat faptul că era „profesorul de română“, mai legat de artiști ca oricine, chiar dacă nesăratul Petruca, predecesorul său, contrazicea cu desăvârșire această idee a mea: tânăr și simpatic, amabil, „camaraderesc“ chiar cu puștii care eram noi, luminos așadar, fără a fi vreo lumină (nici n-am mai auzit ulterior de dânsul). Tema era: ultima carte citită. Eu am scris
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mizele sale, să incite la participare civică. Controlul politic al dezvoltării urbane a fost dorit de o elită modernizatoare ca o oportunitate de a inventa metode de guvernământ capabile să insereze cunoașterea experților în decizia politică, și aceasta fără a contrazice principiile legitimității democratice a puterii. Cu toate acestea, în lipsa posibilității de a fi un element motor în fabricarea mediului urban, căutarea democrației moderne putea fi imaginată ca principiul esențial al animării sale. Reversul voluntarismului urban al statului Falimentul urbanismului progresist
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și mai mult influența. Avem totul mărturisește un responsabil al unui mare grup privat francez de amenajare urbană -, facem parte din toate operațiunile strategice, care, de altfel, nu sunt chiar atât de numeroase"445. Totuși, sunt și mulți indici care contrazic ideea slăbirii puterii primarului. Noile forme de parteneriat public-privat întăresc adesea puterea sa personală, conducându-l spre alegerea tot mai frecventă a întreprinderii intuitu personae căreia îi încredințează exploatarea unui serviciu pe care marile grupuri îl refuză pentru a privilegia
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
plecând de la recunoașterea instituțională a aglomerației, cea mai mare greșeală ar fi să se confunde conducerea unui oraș cu cea a unui stat na-țional în miniatură, deci să i se evalueze strategiile pe baza experienței politicilor statului. Această omologie este contrazisă, în primul rând, din punctul de vedere al politicilor economice pe care un oraș le poate aplica. Orașul este un actor economic din ce în ce mai mare, dar e dificil să-i concepem activitatea plecând de la schemele explicative folosite pentru a da seama
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și igieniști, precum și refacerea categoriilor profesionale care a avut loc. Vezi J.-P. Gaudin, op. cit., 1985. 2 Vom găsi în lucrarea Paris, histoire d'une ville, de Bernard Marchand (1993, op.cit.) o cronică detaliată a afacerii metroului parizian. Fără a contrazice fondul analizei lui Alain Cottereau, expunerea sa permite să nu transformăm logica ce a stat la baza construcției metroului parizian într-o capodoperă a raționalismului. Tehnica nu s-a impus pe de-a-ntregul asupra intereselor particulare. Astfel, grija de a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
considerând intelectualitatea ca o categorie care nu se bucură de un prestigiu social deosebit în rândul multor alegători. A afirma că „elitele” (intelectuale, inclusiv cei ce lucrează în sectoarele high-tech ale industriei) sunt mai importante decât „masa muncitoare” pare a contrazice mentalitățile cu care ne-am obișnuit (în vechiul regim) și de care este greu (sau „riscant”) să ne rupem. În fapt, se cere să se recunoască și să se practice o politică care să asigure realizarea cerinței societății conduse prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
planificat este poate caracteristica definitorie a broadcasting-ului, simultan ca tehnologie și ca formă culturală.” (Williams, 2003, 86) Firește că sunt interpretări care definesc, dimpotrivă, programele de televiziune prin secvențialitate, și nu prin flux. Firește că sunt multe alte interpretări care contrazic sau completează ceea ce a spus Raymond Williams. Cum remarca și Roger Silverstone în prefața la ediția din 2003 a lucrării lui Williams, prin ideea de flux neîntrerupt, de instituționalizare particulară a culturii, ca și prin conceptul mobile privatisation, Williams rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
era foarte schimbător, detestând mâine ceea ce-i plăcuse astăzi, dacă aceste memorii există în întregime, lucru de care mă îndoiesc, și dacă a păstrat versiunile contrarii, este probabil că judecățile asupra aceluiași fapt, și mai ales asupra aceluiași om, se contrazic în mod scandalos. Nu cred în depunerea manuscriselor sale în Anglia; pretinsul ordin ca ele să nu fie publicate decât peste patruzeci de ani mi se pare o scamatorie postumă. Leneș și fără cultură, natură frivolă și inimă inconsistentă, prințul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în el cu putere, și pe care a reținut-o mereu neschimbată, este aceea care l-ar face apt pentru această meserie, o mare circumspecție. Oricât de transparent ar fi prin natură, el este închis în sine din principiu. Nu contrazice, e foarte înclinat să facă un mister din orice. Deși are un suflet deschis, el păstrează nu numai secretele altora ăceea ce oricine este dator să facă), ci și pe ale sale. Cred că în viața lui nu le-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adevărul, poate uneori chiar și virtutea, fără să le apere. Și-ar pune bucuros pana, dar nu și limba, la îndemâna celei mai frumoase cauze din lume. În sfârșit, chiar în efuziunile și aban donul unei companii intime, el nu-și contrazice prietenii decât cu o repulsie în care se simte rezistența unei deprinderi. Acesta este Chateaubriand în societate. Adăugați la acestea câteva manii de mare senior, atracția pentru ceea ce este scump, disprețul pentru economie, neatenția la cheltuieli, indiferența la suferința pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și, deși foarte politicos, chiar într-o măsură ceremonios - când plecai de la el te conducea până la scară -, îți permitea arareori să abordezi un alt subiect decât cel care îl preocupa în acel moment; iar, dacă îți asumai riscul să-l contrazici, tot ce puteai spera să ți se întâmple mai bun era să se considere că n-ai spus nimic; pentru că, dacă din nenorocire contrazicerea ta îl șoca, te zdrobea cu o brutalitate de care singur nu-și dădea seama. Obișnuința
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din conversația sa; preferai să-l asculți decât să-i răspunzi și, exceptând cazul că erai obligat să negociezi cu el, caz în care nu-mi pot imagina cum ai fi putut să te descurci, nu erai tentat să-l contrazici și nici măcar să-l frapezi cu un cuvânt sau o idee; și, dacă te împingeau păcatele să ai o asemenea ambiție, erai degrabă pus la locul tău și te hotărai să asiști liniștit la spectacolul unic al desfășurării spiritului său
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
s-a instalat într-un colț al capului, așa cum și religia se instalează în capul multor oameni, adică fără să exercite nici o influență asupra restului ideilor sau al conduitei, ci doar stârnind în ea o iritație destul de aprinsă când era contrazisă în acest punct. Am văzut această necredință măsurându-se cu încercarea cea mai sfâșietoare. Fiul cel mai tânăr al Juliei a căzut pradă unei boli de plămâni care l-a dus cu încetul la moarte; ea l-a îngrijit aproape
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Abia în anul al doilea am cunoscut-o ... și atunci întâmplător ... și nu într-o ipostază favorabilă. Conduceam un seminar de Geografia Continentelor. Nu mai știu ce subiect era în discuție ... dar știu că la un moment dat am fost contrazis într-o problemă de către o studentă. I-am spus că are dreptate ... dar că problemei i s-au dat în literatura geografică mai multe interpretări, între care și varianta dată de ea. M-a surprins însă curajul ei și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
aduce la propia noastră eroare, aceea de a nu fi destul de bănuitori când citim romanul prima oară, fiindcă ne-am obișnuit cu un anume gen de căutare, încurajată de tradiția romanescă. A venit vremea să ne educăm așteptarea să se contrazică pe sine, trebuie să ne trezim surprinși de propriile așteptări. Dacă cineva are de câștigat de pe urma operei ca joc, acela este cu siguranță lectorul. El este educat să-și facă o bucurie din neînțeles, din complicații. Strategia autorului amână înțelegerea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională) se afla de fapt chiar pe prima pagină, care dezvăluia brutal ce îl așteaptă pe protagonist. Întreaga istorie Desperado e o afirmație că viitorul nu e decât o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei. De ce trăiește eroul Desperado, atunci, dacă ce va fi e deja amintire? Probabil că el tinde spre un nou tip de poveste, în care timpul a explodat, trecutul, prezentul și viitorul plutesc în vid, se combină și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado au un lucru în comun: ei neagă de la bun început întrebarea. Orice Desperado refuză afirmațiile clare, primele impresii, își construiește suspansul (de care nu se poate lipsi) pe refuzul orizontului de așteptare al cititorului. Neagă și negația (v. Ishiguro, contrazicând contrazicerea iubirii în The Remains of the Day). Orice Desperado afirmă negând: modul lui de comunicare se sprijină pe eroul deconcertant. În clipa de vârf, intriga e oprită brutal, lectorul rămâne fără suflu, dar și fără nădejde. Opera Desperado nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
taină la convenție). Cum să fii liber: > Fii altfel cu orice preț. Fii altfel decât toți ceilalți scriitori, nu te rușina să diferi de tine însuți de la un volum la altul (Eliot a fost primul care a decis să-și contrazică afirmațiile de tinerețe, și i-a trebuit o viață s-o facă). > Ignoră toate regulile în afară de cele făcute de tine însuți când scrii, și folosește-le doar când e absolut necesar. Un proverb italienesc zice: o lege făcută trebuie pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eliot scrie un poem care, pentru prima oară în istoria poeziei, citează versuri întregi, pe care le ia din zeci de autori și le schimbă, de la cuvinte la sensul însuși, sens ce e modificat cu un surâs de satisfacție. Ambii contrazic operele originale pe care le citează ori le asociază textului lor. Intertextualitatea lor nu e un omagiu, ci o demonstrație. Ei par să spună, Cu cuvintele mele fac ce vreau, înglobez în ele tot ce am citit, și în același
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
coșul de gunoi, de pildă), banii (mai demult plătiți) revin celui care cere ca serviciul să-i fie făcut, vehicolele refac drumul înapoi la punctul de plecare, pacienții (eroul e medic) sunt readuși la viață din propriile cadavre. Logica e contrazisă cu încântare iar cronologia (pe care eul interior o păstrează pe când contemplă întoarcerea la începuturi) devine sursa multor efecte comice. Toate cele făcute se desfac lent sub ochii noștri, iar acea parte a eroului care e prinsă înăuntru (de obicei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ele trebuiesc citite abia după ce ne-am familiarizat cu logica răsturnată a textului. What goes around comes around (Ce trece vine) vrea să spună că vârsta poate fi dată înapoi și cel în vârstă poate fi iar tânăr, viața poate contrazice firea lucrurilor: cu toate că avem de-a face doar cu un șiretlic al autorului, aceasta e legea firii în acest volum. You have to be cruel to be kind ( Ca să fii bun trebuie să fii nemilos) prefigurează tema romanului, lagărele de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
traducem permanent din limba noastră în cea a romanului, de la cronologie la derulare inversă, de la slow forward la fast rewind. Urmărim simulacrul de povestire (la început) cu prea puțin interes și cu sentimentul că importantă e atmosfera (în care totul contrazice senzația de familiar, de la mâncarea care e vomată în loc să fie înghițită, la copiii împinși înapoi în pântece în momentul morții), dar spectacolul întârzie. Treptat ne obișnuim să defamiliarizăm în ritmul autorului. Mai rămânem în urmă pe alocuri, dar suntem îndemnați
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]