5,945 matches
-
Și ajunge să compar tabloul lui Botticelli Nașterea Venerei cu Afroditele clasice pentru ca să simt adevărul dintr-un vers al lui Rilke: E atît de multă frumusețe În tot ceea ce Începe... Nimic din melancolia privirii botticelliene În ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un ideal despre care știa că murise, care se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit printre ruine sfinxul grec nu va mai putea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
revizuirii comportamentului. Ajunsese la concluzia că tinerețea lor este de vină. Un copil niciodată nu este vinovat, numai adulții sunt de vină. Nu au timp suficient să îi asculte și să le stea mereu în preajmă, să îi supravegheze. Era convinsă că atunci când vor fi adulți și vor fi aruncați în viață, în vârtejul ei, vor ști să deosebească răul de bine. Alin era mult mai diferit de Nicky. Îi plăcea să te hrănească cu picătura. Rezervat și calculat, adeseori morăcănos
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
doi dintre tineri (Paul Ipate și Tudor Aaron Istodor, ambii excelenți) ieșind din TAB ca să-și dezmorțească puțin picioarele și să fumeze o țigară, în timp ce colegii lor așteaptă răspunsul la parolă (hârtia va fi albastră). Este deja dimineață, tinerii glumesc, convinși că nu mai e mult și scapă. în secunda următoare, cei doi cad secerați de gloanțe. Ceea ce urmează poartă, tehnic, numele de flashback și rareori a fost folosit cu atâta îndreptățire și emoție ! Pentru că acei tineri care mor la-nceput
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și eu încă nu mă dumiream ce vrea regizorul. M-am ridicat din scaunul din fața biroului directorului, scaun în care ședeam de obicei la fiecare discuție, multe din discuții rămînînd pentru mine marile mele lecții de teatru. M-am ridicat convins, la fel ca toți ceilalți, că totul cade. Dar cînd ne strîngem mîinile la despărțire, îmi vine o idee și spun regizorului: Dacă dumneavoastră ziceți că tot mai rămîneți aici în oraș pînă marți, mîine e duminică și voi sta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acestei cucoane blonde?! Sigur! acum descoperă și dînsa că, într-adevăr, comportarea mea a jignit-o. Ajungînd la ea la serviciu, mîine la prima oră, se va ocupa mai întîi de scrisoarea asta. Îi va face plăcere să o scrie, convinsă că are dreptate, bucuroasă că s-a întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe firul aceluiași gînd căprioara imaginată de mine este, de fapt, o hienă deghizată... "Ei bine, zic eu în gînd, ridicîndu-mă de pe pat, retrăgîndu-mă spre cuier, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așteaptă. Monica, dulcea mea, cât îmi lipsești; azi mi era inima grea, o nevoie nebună să strig, să bat. Problema de la banca de Scont și discuția cu Cioflec m-au zguduit; cu tâlharul ăsta lucrurile merg din ce în ce mai rău și sunt convinsă că, dacă va fi proces, va fi un proces pierdut dinainte de a-l începe. Am impresia că martorii trec la adversar și că ulti mul cuvânt îl va avea Cioflec. O să-ți scriu prin Gaby rezultatul. Draga mea, mă simt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trandafiri roșii în mână, plecai cu acest simbol însângerat al suferințelor noastre pe care-l luai cu tine și ai cărui spini mi-au rămas mortal înfipți în inimă. Astăzi este prima mea zi de spaimă, poate fiindcă sunt din ce în ce mai convinsă că n-am să pot obține hârtiile. Fii binecuvântată, Monica, cu zâmbetul tău pe care îl uit câteodată, cu privirea care îmi scapă deseori, cu obrajii tăi cărora le uit uneori savoarea și catifelarea, cu mâinile tale cu degete lungi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
țară în două cazuri: 1) dacă se extinde comunismul până la Paris - mai bine te obișnuiești cu cel de aici, care va fi trecut prin fazele de experimentare și va fi definitiv instalat; 2) sau în caz de război acolo. Sunt convinsă că Occidentul a pierdut partida și comunismul va domni peste toată lumea cel puțin cât capitalismul și burghezia. Ei sunt cei mai puternici. [...] Anul ăsta casa a avut un suflet. Să fie oare cântecul de lebădă? Mouette, trebuie să ne dezvățăm
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se mai poate aranja, după-masa la lucru, la munca mea grea și apăsătoare, seara mă zbat ca o păcătoasă pe frigarea din iad și dimineața o iau de la capăt. Poate că am să fiu obligată să mă mut, dar, fii convinsă, n-am s-o fac decât în caz de primejdie. Așa, draga mea, în sfârșit respir; ți-am relatat cât am putut de exact calvarul meu, celălalt calvar. O să mai urmeze oare și altul? Trebuie să fim pregătite. La început
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
undeva pe aici, spun, iar mami și tati schimbă priviri între ei. — Dar e aici, da? Mami râde ușor forțat. Ați venit cu același avion, nu? — Mami, fii fără grijă. E la datorie. Pe cuvântul meu. Mama tot nu pare convinsă - și, sincer, n-o pot condamna pentru asta. Adevărul e că la ultima nuntă la care am participat a fost povestea aia stupidă cu Luke care n-a apărut, și eu am fost disperată și am recurs la... ăă... Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
intens. E atât de aproape încât îi văd fiecare particulă de sclipici din fardul de pleoape. Vreau să te întreb ceva. Nu vrei cu adevărat să aștepți zece ani până te măriți, nu? — Păi... nu, recunosc. Nu chiar. Și ești convinsă că Luke e alesul, nu? Spune-mi sincer. Rămâne între noi. Se lasă o pauză lungă. În spatele meu, cineva spune: „Sigur, casa noastră e relativ modernă. Cred că a fost construită undeva în jurul lui 1853...“ — Da, zic în cele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a rămas pe masă, în mijlocul hârtiei de împachetat. Elinor și-a uitat organizerul de nuntă! țipă, luând-o repede. Becky, fugi după ea, poate-o prinzi. — Mami... Respir adânc. Sinceră să fiu... Eu una nu m-aș obosi. Nu sunt convinsă că o interesează câtuși de puțin. — Eu n-aș conta pe ajutorul ei în nici un fel, zice tati. Ia frișca și își toarnă din belșug pe plăcintă. A... mami se uită de la mine la tati, apoi se lasă să cadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o înghițitură de ceai și o văd chinuindu-se vizibil să găsească ceva amabil de spus. — Ei... probabil că nu vrea să se bage peste noi! spune în cele din urmă. E perfect de înțeles. Însă nici măcar ea nu pare convinsă de ce spune. Doamne, ce-o urăsc pe Elinor. — Mami, hai să ne terminăm ceaiul, zic. Și pe urmă ce-ar fi să dăm o raită pe la reduceri? — Da, spune mami după un moment de tăcere. Da, hai să facem asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fermoarul de la rochie. — Asta a fost... Robyn! E drăguță, nu? — Și despre ce naiba vorbea? — Ei, știi și tu... pălăvrăgeală de nuntă... știi cum e... Mă ajuți și pe mine să ies din corsetul ăsta? — Și de ce, mă rog, pare ferm convinsă că faci nunta la Plaza? — Păi... ăă... habar n-am! — Ba ai! Și femeia aia de la petrecere părea să știe, la fel de bine ca tine! Glasul îi devine subit extrem de sever. Bex, îmi spui și mie ce se întâmplă? — Nimic! Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe toată perioada primului trimestru contabil? — Luke... Bine, OK. Poate nu e cel mai bun moment pentru jurăminte. Închid cartea și mă uit neliniștită la Luke. — Cum te simți? — Bine. Ești îngrijorat în legătură cu Michael? Îi iau mâna. Fiindcă, sincer, sunt convinsă c-o să fie bine. L-ai auzit doar. A fost doar un semnal de alarmă. Nici unul nu mai zicem nimic un timp, apoi Luke întoarce capul. — În timp ce tu te-ai dus la toaletă, zice cu glas stins, i-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rochie de mireasă, învârtindu-mă pe ringul de dans ca într-un film, în fața unei mulțimi care mă adoră. Dar, nu știu, parcă... acum nu mai sunt chiar atât de copleșită de toate astea. Parcă nu mai sunt atât de convinsă. Of, Doamne. Ce-mi doresc? Ce-mi doresc cu adevărat? — Știam eu! Ridic ochii și o văd pe mami privindu-mă necăjită. — Știam eu! Te-ai certat cu Luke, așa-i? — Mami... — Știam eu! I-am spus asta lui tati
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dacă e vorba de încă o haină de piele făcută la comandă... — Nu e o haină! E o... surpriză. — O surpriză de o sută de mii de dolari. — Da, spun după o pauză. Dar nici măcar eu nu par atât de convinsă. Poate că, la urma urmei, nu e o soluție inteligentă. — Becky, o sută de mii de dolari e o sumă foarte mare. O groază de bani! Știu, zic. Știu. Ei... OK... nu contează. Și fug repede, înainte ca el să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Încercând să o convingă pe regină, pe de o parte, de fidelitatea evreilor față de patria lor adoptivă, Spania, iar pe de altă parte, de importanta lor contribuție la viața economică și culturală a regatului. Isabela nu prea s-a lăsat convinsă. Când Însă membrii delegației evreiești au umplut masa din fața ei cu pungi de galbeni, suverana s-a arătat dispusă să accepte târgul. Tradiția spune că În acel moment Tomás de Torquemada - capul Inchiziției spaniole - și-ar fi pus crucifixul deasupra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zid” ?, se Întreabă Dumnezeu În poemul lui Bialik : „De ce Își Întind mâinile către mine ?/ Nu are niciunul un pumn ?”. Nu numai „lașitatea celor care atacă” este la „originea pogromurilor”, nota F. Aderca În 1920, dar și „lașitatea celor atacați, care, convinși că trebuie să fie masacrați, nu se opun operației sanguinare” <endnote id="(510, p. 39)"/>. Pogromul din 1903 de la Chișinău (și implicit poemul- manifest scris de H.N. Bialik) i-a șocat pe evreii din această parte a continentului, intensificând emigrarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
izolate. Mihail Șolohov, de pildă, Își Începe romanul Donul liniștit cu o acțiune de xenocid ritual, petrecută Într-un sat căzăcesc de pe Don, cândva În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cazacii ucid o turcoaică de la marginea satului, convinși că ea, nefiind creștină, a provocat molima care decima vitele comunității <endnote id="(140)"/>. În Memoriile sale, contele ruso-francez Langeron - vorbind despre „cruzimea rușilor” - relatează următorul fapt, petre cut În Moldova În timpul războiului ruso-turc : În iarna lui 1788, În urma unei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
permite ca opera noastră în Palestina să fie știrbită în nici un fel. Le adresăm un apel în numele istoriei noastre, în numele angajamentelor luate față de noi prin mandatul asupra Palestinei de națiunea britanică și în fața istoriei umanității tribunal suprem al faptelor umane convinși că vom găsi ecoul necesar în inima și rațiunea poporului britanic. Organizațiile sioniste au organizat acțiuni de protest prin care și-au exprimat îngrijorarea față de evenimente din Palestina. Deși au trecut 5 luni de la începerea tulburărilor ordinea nu a fost
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
un fragment din programul P.S.D.M.R. (acest partid există și astăzi, numai că s-au eliminat literele „M” și „R”, n.n.) adoptat la congresul din 1893. La un moment dat se spune: <<Ca și social democrația lumii Întregi, cea română este convinsă că desrobirea poporului muncitor nu este o chestiune națională, ci una internațională>>”. Motivul „eliminării” citatului a fost, după opinia cenzorului, „...că punctul de vedere din acest citat nu corespunde stadiului superior de dezvoltare În care se găsește mișcarea comunistă și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
zice?? întreb, mai în poantă, mai în serios. Alfonso zâmbește și începe să traducă: „Mâine vor apărea trei fete noi... mai spre după-amiază o să plouă...” Evident, face poante. Nu-mi închipui greierele la curent cu știrile zilei dar sunt din ce în ce mai convinsă că Alfonso extrage informații din natură și este atent în fiecare secundă la orice tip de apariție care poate fi un mesager. Fără doar și poate are o legătură strânsă cu natura înconjurătoare, legătură care îmi pare aproape o relație
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să fiu complet sinceră, nici măcar nu știu în ce categorie să-l încadrez pe Alfonso. Îmi pare rău că nu am citit mai mult pe tema asta și am ajuns în casă cu un șaman lipsindu-mi cunoștințele teoretice. Sunt convinsă că, dacă aș ști mai multe, aș vedea și înțelege mai mult din ceea ce se întâmplă de fapt. Pe de altă parte, stau tot eu și cuget, dacă veneam la șaman ca la examen, cu toată materia citită și învățată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de lemn, ceilalți doi câini împing portița deschisă și aleargă și ei către mine, urmați de o turmă amenințătoare de nandu caraghioși. Pancho se prelinge pe burlan și apare pe spătarul scaunului și Chita se îndreaptă și ea, încet dar convins, către mine. Friptura mea, deși mare, nici poveste să hrănească atâtea creaturi și, deși iubesc animalele, parcă tot pe mine mă consider mai importantă. În plus, nu-mi amintesc să fi sunat gongul invitând pe toată lumea la masă și dacă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]