5,206 matches
-
fie cuprinse în mod obligatoriu în contextul evaluativ: anumite persoane pot fi amorale. (Pot fi genul de egoiști raționali descriși în capitolul 16, „Egoismul”.) Totuși, multi oamenii doresc într-adev]r că acțiunile proprii și cele ale altor persoane, inclusiv a corporaților și guvernelor, s] fie conforme unor principii morale. Pentru aceste persoane, soluționarea controversei parcului Kakadu prsupune un apel la principile care ofer] o orientare moral] în acțiunilor noastre fâț] de natur] și care ofer] r]spuns la întreb]ri că
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lipsit] de valori sau c] guvernele servesc mai eficient binele public decât piețele. iii. Mitul c]ut]rii profitului Etică afacerilor nu se mai ocup] doar de critică acestora. Profitul și „avariția” nu mai sunt condamnate în predici moralizatoare, iar corporațiile nu mai sunt v]zute că monoliți f]r] fâț], f]r] suflet și amorali. Preocuparea de acum este reprezentat] de abordarea profitului în contextul mai larg al productivit]ții și al responsabilit]ții sociale și de felul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu mai sunt v]zute că monoliți f]r] fâț], f]r] suflet și amorali. Preocuparea de acum este reprezentat] de abordarea profitului în contextul mai larg al productivit]ții și al responsabilit]ții sociale și de felul în care corporațiile, în calitatea lor de comunit]ți complexe, își pot servi cel mai bine atât angajații, cât și societatea. Etică afacerilor a evoluat de la atacul continuu asupra capitalismului și c]ut]rii profitului la examinarea mai productiv] și mai constructiv] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și tragem, apoi, concluzii lipsite de etic]. De exemplu, accentul inacceptabil de limitat pus pe „drepturile acționarilor” a fost folosit pentru a ap]ra unele dintre cele mai distructive și, cu sigurant], neproductive „prelu]ri ostile” de c]tre marile corporații în ultimii ani. Nu neg]m astfel drepturile acționarilor la recuperarea profitului și nici responsabilit]țile „fiduciare” ale managerilor unei companii. Ceea ce susținem aici este c] aceste drepturi și responsabilit]ți au sens doar într-un context social mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care depinde în același timp. Lumea afacerilor înseamn], în primul rând, cooperare. Competiția este posibil] doar în cadrul limitelor stabilite de interese comune și, în contradicție cu metaforă „fiecare pentru sine”, afacerile implic] aproape întotdeauna cooperare și încredere reciproc], nu numai corporații, ci și rețele de furnizori, angajați, clienți și investitori. Competiția este o tr]s]tur] esențial] a capitalismului, dar etichetarea ei greșit], ca și competiție „f]r] reguli”, este echivalent] cu subminarea eticii și cu înțelegrea greșit] a naturii competiției
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
filosofia care a dominat Anglia sfârșitului de secol al XVIII-lea. Dar cea mai mare parte a lumii afacerilor este ast]zi format] din roluri și responsabilit]ți angajate în întreprinderi cooperative, fie c] sunt mici afaceri de familie sau corporații multinaționale gigantice. Guvernul este adeseori un partener (oricât de frustrant ar p]rea labirintul regulilor), fie prin intermediul subvențiilor, al taxelor vamale, al scutirilor de impozite sau prin întreprinderi cooperative (de exemplu, Japan Inc. sau mari proiecte precum parteneriatul public-privat din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru „antreprenorul” individualist, dar el este important numai în m]sura în care joac] un rol semnificativ pentru excentricitate și inovație. Dar problema cu aceast] metafor] a „culturii” este c] și ea tinde s]-si formeze un circuit închis. O corporație nu seam]n] cu un trib izolat din insulele Trobriand. O cultur] organizațional] este o parte inseparabil] a unei culturi mai mari, cel mult o subcultur] (sau o sub-subcultur]), o parte specializat] a unui organ care face parte dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]mane totuși firma, iar întreb]rile centrale ale eticii afacerilor privesc, f]r] urm] de îndoial], pe directorii și anagajații acelor mii de companii care conduc viața comercial] a lumii. Aceste întreb]ri se refer] în particular la rolul corporației în societate și la rolul individului în cadrul corporației. Deloc surprinz]tor, cele mai multe dintre subiectele de dezbatere se g]sesc la intersecția celor trei niveluri de analiz] ale discursului etic; de exemplu, problema responsabilit]ții sociale a corporației - rolul corporației în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale eticii afacerilor privesc, f]r] urm] de îndoial], pe directorii și anagajații acelor mii de companii care conduc viața comercial] a lumii. Aceste întreb]ri se refer] în particular la rolul corporației în societate și la rolul individului în cadrul corporației. Deloc surprinz]tor, cele mai multe dintre subiectele de dezbatere se g]sesc la intersecția celor trei niveluri de analiz] ale discursului etic; de exemplu, problema responsabilit]ții sociale a corporației - rolul corporației în societate și probleme legate de responsabilit]țile fâț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
particular la rolul corporației în societate și la rolul individului în cadrul corporației. Deloc surprinz]tor, cele mai multe dintre subiectele de dezbatere se g]sesc la intersecția celor trei niveluri de analiz] ale discursului etic; de exemplu, problema responsabilit]ții sociale a corporației - rolul corporației în societate și probleme legate de responsabilit]țile fâț] de locurile de munc] - rolul individului în cadrul corporației. vi. Corporația și societatea: ideea de responsabilitate social] Responsabilitatea social] a devenit recent conceptul central în etică afacerilor. Acest concept a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rolul corporației în societate și la rolul individului în cadrul corporației. Deloc surprinz]tor, cele mai multe dintre subiectele de dezbatere se g]sesc la intersecția celor trei niveluri de analiz] ale discursului etic; de exemplu, problema responsabilit]ții sociale a corporației - rolul corporației în societate și probleme legate de responsabilit]țile fâț] de locurile de munc] - rolul individului în cadrul corporației. vi. Corporația și societatea: ideea de responsabilitate social] Responsabilitatea social] a devenit recent conceptul central în etică afacerilor. Acest concept a iritat numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezbatere se g]sesc la intersecția celor trei niveluri de analiz] ale discursului etic; de exemplu, problema responsabilit]ții sociale a corporației - rolul corporației în societate și probleme legate de responsabilit]țile fâț] de locurile de munc] - rolul individului în cadrul corporației. vi. Corporația și societatea: ideea de responsabilitate social] Responsabilitatea social] a devenit recent conceptul central în etică afacerilor. Acest concept a iritat numeroși entuziaști tradiționali ai economiei de piaț] și a provocat apariția unui num]r de argumente greșite sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
g]sesc la intersecția celor trei niveluri de analiz] ale discursului etic; de exemplu, problema responsabilit]ții sociale a corporației - rolul corporației în societate și probleme legate de responsabilit]țile fâț] de locurile de munc] - rolul individului în cadrul corporației. vi. Corporația și societatea: ideea de responsabilitate social] Responsabilitatea social] a devenit recent conceptul central în etică afacerilor. Acest concept a iritat numeroși entuziaști tradiționali ai economiei de piaț] și a provocat apariția unui num]r de argumente greșite sau de natur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ideea responsabilit]ții sociale „marionete inconștiente a acelor forțe intelectuale care au subminat și conținu] s] submineze bazele unei societ]ți libere” și i-a acuzat c] „predic] un socialism pur si nediluat”. Argumentul lui Friedman este c] managerii unei corporații sunt angajații acționarilor și, în aceast] calitate, ei au „responsabilitatea fiduciar]” de a maximaliza profitul acestora. Donațiile de bani pentru acte caritabile sau pentru alte cauze sociale (cu exceptia campaniilor de relații publice al c]ror scop este consolidarea prestigiului afacerii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nerealist și incomplet al acționarului despre care am vorbit mai sus; altele sunt mai degrab] figuri de stil („socialism pur si nediluat” sau „furt”). Argumentul „competențelor” (susținut și de Peter Drucker în influență s] carte asupra managementului) are sens atâta vreme cât corporațiile se implic] în proiecte de inginerie social] care le dep]șesc într-adev]r capacit]țile; este oare ins] nevoie de capacit]ți sau cunoștințe speciale pentru a fi preocupat de angaj]ri sau promov]ri discriminatorii din cadrul companiei tale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
devastatatoare ale deșeurilor produse de tine asupra mediului în care tr]iești? R]spunsul la argumentele de tipul celui al lui Friedman este introducerea categoriei de „stakeholderi”, adic] toate acele p]rți care sunt beneficiare ale responsabilit]ților sociale ale corporației, inclusiv acționarii. Stakeholderi sunt toți cei afectați de acțiunile unei companii, toți cei care au aștept]ri și drepturi legitime legate de aceasta, incluzându-se aici angajații, consumatorii și furnizorii precum și comunitatea și societatea din care acea companie face parte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Calitatea principal] a acestui concept este c] extinde substanțial punctele de interes ale companiei, f]r] s] piard] din vedere calit]țile particulare și capacit]țile companiei ins]și. Conceptualizat] astfel, responsabilitatea social] nu este o povar] în plus pentru corporație, ci este o parte a intereselor ei esențiale, de a r]spunde nevoilor și de a fi corect] nu numai fâț] de investitori/proprietari, ci și fâț] de angajați, clienți, parteneri de afaceri, vecini sau alte persoane afectate de activit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei companii au obligații fâț] de acționarii lor, dar și fâț] de alti stakeholderi. Mai precis, ei au obligații fâț] de consumatori și de comunitatea în care tr]iesc că și fâț] de angajații lor (vezi secțiunea viii). Scopul unei corporații este de fapt acela de a servi publicul, furnizând produse și servicii c]utate și de calitate și ned]unând comunit]ții și cet]țenilor ei. De exemplu, o corporație nu îndeplinește acest scop dac] polueaz] aerul sau apă, dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și fâț] de angajații lor (vezi secțiunea viii). Scopul unei corporații este de fapt acela de a servi publicul, furnizând produse și servicii c]utate și de calitate și ned]unând comunit]ții și cet]țenilor ei. De exemplu, o corporație nu îndeplinește acest scop dac] polueaz] aerul sau apă, dac] îngreuneaz] traficul sau irosește resursele comunitare, dac] promoveaz] (chiar și indirect) rasismul și prejudec]țile, dac] distruge frumusețea natural] a mediului sau ameninț] bun]starea social] și financiar] a cet
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] polueaz] aerul sau apă, dac] îngreuneaz] traficul sau irosește resursele comunitare, dac] promoveaz] (chiar și indirect) rasismul și prejudec]țile, dac] distruge frumusețea natural] a mediului sau ameninț] bun]starea social] și financiar] a cet]țenilor. Fâț] de consumatori, corporația are obligația de a furniza produse și servicii de calitate. Prin intermediul cercet]rilor, al instrucțiunilor de folosire și al avertismentelor acolo unde este cazul, ea are obligația de a se asigura c] aceste produse sunt sigure. Produc]torii sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
responsabil pentru ceea ce cu sigurant] va fi un risc pentru consumator? Într-adev]r, se pune din ce in ce mai des întrebarea dac] și în ce m]sur] trebuie s] avertiz]m consumatorul pentru a compensa tendința c]tre iresponsabilitate din partea acestuia și a corporațiilor. Inteligență și responsabilitatea consumatorului sunt, de asemenea, implicate atunci când este vorba despre publicitate, împotriva c]reia se îndreapt] multe critici. Argumentul clasic în favoarea pieței libere este c] acest sistem satisface cererea existent]. Dar dac] produc]torii creeaz] cererea pentru produsele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în anumite circumstanțe, este posibil pentru consumatorul mediu s] nu înțeleag] informațiile relevante privind produsul în cauz]. În multe cazuri, totuși, consumatori nu își asum] responsabilitatea pentru propriile decizii, iar reclamele nu pot fi învinuite pentru iresponsabilitatea și iraționalitatea proprie. Corporațiile au obligații fâț] de consumatori, dar și aceștia au responsabilit]ți la rândul lor. Așa cum se întâmpl] adesea, etică afacerilor nu se refer] numai la responsabilitatea corporațiilor, ci la un set de responsabilit]ți reciproce aflate în interacțiune. viii. Individul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
propriile decizii, iar reclamele nu pot fi învinuite pentru iresponsabilitatea și iraționalitatea proprie. Corporațiile au obligații fâț] de consumatori, dar și aceștia au responsabilit]ți la rândul lor. Așa cum se întâmpl] adesea, etică afacerilor nu se refer] numai la responsabilitatea corporațiilor, ci la un set de responsabilit]ți reciproce aflate în interacțiune. viii. Individul în cadrul corporației: responsabilit]ți și aștept]ri Cel mai abuzat stakeholder în modelul responsabilit]ților corporației este probabil angajatul. În teoria clasic] a economiei de piaț], munca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obligații fâț] de consumatori, dar și aceștia au responsabilit]ți la rândul lor. Așa cum se întâmpl] adesea, etică afacerilor nu se refer] numai la responsabilitatea corporațiilor, ci la un set de responsabilit]ți reciproce aflate în interacțiune. viii. Individul în cadrul corporației: responsabilit]ți și aștept]ri Cel mai abuzat stakeholder în modelul responsabilit]ților corporației este probabil angajatul. În teoria clasic] a economiei de piaț], munca angajatului este o simpl] marf], supus] legilor cererii și ofertei. Dar, pe când m]rfurile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se întâmpl] adesea, etică afacerilor nu se refer] numai la responsabilitatea corporațiilor, ci la un set de responsabilit]ți reciproce aflate în interacțiune. viii. Individul în cadrul corporației: responsabilit]ți și aștept]ri Cel mai abuzat stakeholder în modelul responsabilit]ților corporației este probabil angajatul. În teoria clasic] a economiei de piaț], munca angajatului este o simpl] marf], supus] legilor cererii și ofertei. Dar, pe când m]rfurile obișnuite pot fi vândute la reduceri sau pur și simplu aruncate dac] nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]