5,537 matches
-
Ce rămîne totuși neclar: dacă Scorsese chiar crede Într-un asemenea personaj transformat În erou (un fel de Victor din Nikita, doar că aici cu un scop declarat pozitiv), sau Își bate joc de societatea care transformă În erou un criminal obișnuit (chiar dacă fost luptător În veșnicul Vietnam), cu motivație inversă. Pentru că o motivație În plan strict moral nu poate exista. La urma urmei, taximetristul este un tip amitriptilinoid ce-și scrie jurnalul și nu face altceva decît să lichideze niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
subiect perfect, dar și o imagine debordantă, o uluitoare bogăție de lumini, cadre, unghiuri, fizionomii surprinse În scene picturale. Keitel reușește un memorabil rol de compoziție. Neandertalianul Îmbrăcat În uniformă, paranoicul incurabil cu care nu se poate angaja nici o discuție, criminalul prin excelență: răul fără Întoarcere, ce nu poate fi Învins decît În termenii propriei psihoze. Intensitatea cu care-și construiește personajul, amenințarea latentă dedesubtul căreia se simte o forță uriașă constantă a privirii asemănătoare cu zbîrnîitul liniilor de Înaltă tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un videoclip muzical sau publicitar, și chiar asta vezi, se face apoi un film În film despre Mickey și Mallory, cu actori care nu-s actorii Juliette și Woody, ci actori adevărați, Downey-reporterul transformă crimele În subiecte de senzație și criminalii În eroi naționali sau japonezi, lumea e-ntrebată pe stradă ce părere are despre acești tineri inediți ca la un sondaj irsop, un dja vu ca orice univers, Downey Întruchipează mass media oripilantă ce-a omorît-o și pe Lady Diana, lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
evadarea, zecile de victime, bătălia dintre deținuți și gardieni, presa omniprezentă, Întunericul, sîngele, țipetele, ziua lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din alcool, din nimic, ca În Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea propriei videocamere, În stil clasic, dar ca o veștedă replică a dramei celui care moare În teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
animale iar el un creator, creează, cu asta se ocupă, arma lui se află-n cap, drept pentru care primește un pumn În armă. În secvența următoare apar doi polițiști și aflăm că agentul de asigurări este În realitate un criminal În serie, Charlie Mundt, care are prostul obicei să sfîrtece femei și să le taie capul. De regulă capetele nu mai sînt găsite, așa că Fink este Întrebat dacă nu are idee ce s-a-ntîmplat cu capul secretarei. Fink răspunde că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este și thrillerul Seven al lui David Fincher, un regizor din ’88. Modest atunci, excepțional În Fight Club. Așadar Șapte. Cu Brad Pitt și Morgan Freeman. Doi detectivi, Între care există aceeași relație din toate filmele cu detectivi, urmăresc un criminal În serie. Zuruind pe șina de tramvai a acestui gen de erou, și monstrul de aici are o minte sclipitoare și e tobă de carte teologică, teozofică, filozofică, grea (prost lucru: spectatorul mic poate trage concluzia nu Întru totul eronată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încă au cap, În vreme ce asta nu rezistă și se lasă nu doar decapitată ci și Însărcinată, o nenorocire nu vine niciodată singură, și bestia o descăpățînează doar pentru ca polițistul să nu mai aibă Încotro și să-l Împuște, fiindcă marele criminal suferea de păcatul biblic final: invidia. Îl invidia pe polițist pentru viața lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut cap soție. Astfel, printr-o ultimă mișcare inteligentă a asasinului, Pitt e obligat să se autodistrugă intrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din școala divină primară ori pur și simplu genetic, bestialitatea creaturilor pe care se pregătea nu se va ști niciodată de ce să le salveze sufletul sau ce-au ele acolo, i-ar fi venit destul de greu să se amuze. Cunoașterea, criminalii și atrocitățile Însingurează și nici nu e indicat să rîzi de unul singur, poți fi luat drept ceea ce nu ești. Și cum lucrurile se repetă și nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același an cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
singur, poți fi luat drept ceea ce nu ești. Și cum lucrurile se repetă și nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același an cu Barton Fink) a intrat pe ecrane Tăcerea mieilor (Jonathan Demme), cu un criminal mai puțin sclipitor la minte decît biblicul tăietor de capete, dar colecționar de fluturi, care introduce pupe În gurile căscate de neliniște ale victimelor camera dementului seamănă izbitor cu aceea a dementului din Seven și cu a dementului din 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
88 (același an cu Seven). Pentru a-și Însuși un roman, al altuia, un profesor aspirant la literatură e-n stare de abominabile crime, din păcate numai două, dar ce estetică a ororii, ce strălucit limbaj cinematografic, iar la sfîrșit criminalul e anihilat de scriitorul autentic, care-l otrăvește cu cianură de radiu și-i explică științific că degeaba furi un roman, În viață nu gloria, nu banii sînt importanți, ci munca, și-l Împușcă. Film Împăiat de duzină care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a dat foc. Mai Încolo, sar dintre rînduri cîteva fotografii cu C. T. Vadim, Eugen Barbu și alți fotografi din Cișmigiu, care dau mîna cu degete lungi cu domnul Iliescu În plină putere dar fără concubină. Sub ei, un titlu Înnebunitor: „Criminali cameleonici”. Se Împlinesc doi ani de cînd tot spun, cameleonii sînt reptile insectivore, locuiesc În Africa și nu vin la noi În ruptul capului, fiind o specie arboricolă, adică stau În pomi, iar noi În pomi avem omizi insuficiente, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de nimic, nici de decembrie, c-abia sosise, era iarnă, haos, și el doar În pulover, nici de mineriade, deoarece așa este dînsul, bun. Și dacă părinții soldaților Împușcați la Otopeni Îl Întreabă În România liberă de pomană cine-s criminalii, el ondulează cîte-un verb, ce era să facă, nu știa nimic, c-a venit În vid, l-a umplut, gata. După care Își varsă amarul provocat de Roman, care l-a lăsat singur prin văzduh. Acum, e posibil ca domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Multă cultură și-n revista Poliția română, unde dibuim tinere talente În proze precum Cadavrul din fîntînă, Cadavrul din șanț sau, la rubrica „Debut”, Un schelet În plus. În finalul ultimei povestiri se dezvăluie faptul că În 1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar el l-a văzut și mi-a dat 4 ca să vin și la vară, vroia să mă mai vadă, pe urmă milițienii care te opreau pe stradă după ora zece seara și-ți cereau buletinul ca să apere populația de criminali, și ne luau În bășcălie dacă le arătam carnetul de student, tot ca să-și facă datoria, asta amintindu-mi, nelăsîndu-mă să uit același liceu unde am luat mereu premiul Întîi și n-am Învățat nimic, În schimb m-a exmatriculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fărĂ un sfert am trecut prin ușile batante de la Chicote ca să beau un gin tonic Înainte de prînz. Erau foarte puțini clienți la ora aia și doi chelneri au venit Împreună cu directorul la masa mea. ZÎmbeau cu toții. — L-au prins pe criminal? Întrebai. — Nu glumi la ora asta. Da’ tu l-ai văzut cînd a tras? — Da, i-am spus. — Și eu. Uite-aici stăteam, spuse arătÎndu-mi colțul mesei. I-a lipit pistolul de piept cînd a tras. — PÎnă la cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pierd timpul. Jim, mersi de băutură. — John, Îi spuse domnul John. Pe tine cum te cheamă, Platfusică? — Porter. Henry J. Porter. — Platfusică, să nu te-apuci să tragi În băiatu’ Ăla. — Cumva trebuie să-l predau. — Ai fost mereu un criminal nenorocit. — Hai, Evans, spuse delegatul. Ne pierdem vremea aiurea. Ține minte ce ți-am zis cu Împușcatul, spuse domnul John foarte Încet. — Te-am auzit, Îi replică delegatul. „Henry J. Porter“, se gîndi domnul John. „Nu-mi amintesc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cred că alături de sărăcie, de gravele carențe de educație, mai există și altceva care a dat frâu liber atâtor fărădelegi. Slaba autoritate (uneori chiar inexistentă) a instituțiilor abilitate ale statului în această privință. Există o dezordine parcă programată ca ticăloșii, criminalii, toate bestiile cu chip uman să scoată capul din bârlogul lor și să acționeze astfel printre oameni. Poate mai gravă decât sărăcia, decât toate relele care bântuie acum printre noi, este îngăduința față de asemenea „turme” de ticăloși care acționează numai
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John, nu trage!” Apoi se aude o împușcătură și zgomotul unei prăbușiri. Secretara sună la Poliție. Intri în încăpere împreună cu polițiștii, vezi vedeta zăcând nemișcată, la pământ și spui: „Arestați poștașul! El e criminalul.” Ai dreptate, dar de unde știai că... el e John? Doar nu-i cunoșteai pe cei trei. Așa e, nu-i cunoșteam și nici n-am fost de față. Dacă eram de față, aș fi știut și mai bine de unde știu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ci „Mânăstire-într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?!” Da, dintre cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea John? Dacă John era travestit în femeie și vedeta l-a recunoscut? Cercetările nu s-au terminat. Când se vor termina, abia atunci voi putea spune și eu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea John? Dacă John era travestit în femeie și vedeta l-a recunoscut? Cercetările nu s-au terminat. Când se vor termina, abia atunci voi putea spune și eu cine e criminalul, Prințe, nu înainte. ...Spune-mi și a treia ghicitoare, te rog! Prințul: ─ Ești, într-adevăr, un bun jurnalist, dragă Ana. Pentru că nu învinovățești pe nimeni înainte ca tribunalul să-și spună cuvântul, nu te grăbești să comunici ca sigure părerile
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tipi cu adevărat răi de băgat În pușcărie fără să-i mai trimitem și pe cîțiva puști ușchiți la un curs prin corespondență din Închisoare la Univesitatea de Infracțiuni că fumează iarbă sau vînd pastile. Nu poți să-i faci criminali pe oameni pentru că preferă anumite produse. Ai putea la fel de bine să-i bagi În Închisoare pentru că preferă Cornflakes și nu All Bran. O grămadă de aiureli de rahat, clatină el din cap. Oricum, trebuie să plec. Simt cum Îmi crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
își expediase mesajul în fiecare oraș important de pe pământ, în numele "excelenței sale" lord Clane Linn, supraviețuitorul, cel mai de vază de pe pământ, al nobilului Tews, răposatul lord consilier care se prăpădise în fruntea trupelor sale, apărând orașul Linn în fața mârșavului și criminalului atac prin surprindere, lansat de o hoardă barbară de oameni bestiali care urmau să distrugă cea mai minunată civilizație care a existat vreodată. Se înscria cu atât mai inspirat în aceeași notă, dar nu excesiva pălăvrăgeală, îl uimea pe Clane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
monument ridicat de ortodocși. "Evreu, român, maghiar, tot erou e", s-a mîhnit preotul ortodox, că tot vorbim de intoleranța românilor. Asta-mi aduce aminte de protestul evreilor, cînd, la Auschwitz, au apărut cruci. Crucile polonezilor omorîți acolo, de aceiași criminali de război. Reportera mă aduce în prezent: La expoziția de artă modernă, Veneția-2001, cineva a expus materii fecale. În borcane, dispuse pe niște rafturi. Arta modernă suportă orice. Povestiți cum s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
român, calamitatea e invidia. Invidia falsifică harta valorilor. La ce ne pricepem mai bine decît la "revizuiri"? După eveniment '89, am citit/auzit că Goga e lichea și Călinescu tinichea, Nae Ionescu un plagiator, Noica "o structură stalinistă", Sadoveanu un criminal, Eugen Barbu un ticălos, Preda un corupt, Sorescu un oportunist. Și-s numai cîteva dintre "pierderile colaterale" ale revizuirilor. Ce Sfîntu Petrache Țuțea! Buzura? E nepotul lui Gogu Rădulescu, nu știați? Dacă mai apuc, o să scriu o carte cu titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
speranță, tocmai atunci când noii stăpâni ridicaseră teroarea la rang de politică de stat. Milițianul și băieții din umbră (securitatea) sunt tot mai abuzivi, întreținând suspiciunea și teroarea. Trei zile de doliu național pentru cel care dărâmase atâtea biserici și devenise criminalul criminalilor. Faptele și aspectele reale cuprind în miezul acțiunii romanului membri ai familiei autorului. Tatăl, invalid de război din răsărit, este terorizat și exploatat samavolnic ca un adevărat proscris - dușman al regimului. Apare și bunicul patern după ce ispășește o condamnare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]