5,794 matches
-
Behrens. Hector Guimard, unul din artiștii formidabili ai perioadei Art Nouveau, pe nedrept uitat și minimalizat în timpul său și după aceea, redescoperit cu uimire la sfârșitul secolului al XX-lea, a realizat nu numai clădiri emblematice, atât arhitectural cât și decorativ, dar și intrări în stațiile , dar și ale metroului din Montreal, care rămân și astăzi printre cele mai estetice și durabile realizări de această natură. Art Nouveau este ușor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, "curgând" firesc, pline de
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
produsele sale elemente de îmbrăcăminte din hainele purtate în viața de zi cu zi de oamenii din Asia Mică, Orientul Mijlociu și Asia de est. Semnătura imagistică a creatorului de modă Paul Poiret a fost trandafirul, servind simultan și ca element decorativ al creaților sale. Ca semnătură, pusă distinctiv pe unul din produsele sale, roza lui Poiret indica o piesă de îmbrăcăminte de care designerul era mândru. Paul Iribe, un artist grafic și designer de bijuterii, același cu care Poiret a realizat
Paul Poiret () [Corola-website/Science/301456_a_302785]
-
a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima cuprinde anii 1950-1960 și poate fi identificată cu însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice, ce-a de-a doua − reflectă experimentele coloritului decorativ (1960-1975), ultima reprezintă un interes sporit al maestrului pentru materiale noi și colaj, concomitent, se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Printre cele mai cunoscute opere din prima perioadă figurează "„Femeie cu broboadă galbenă”" (1956), "„Portretul lui Gh.
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
interzicînd expunerea lor în cadrul expozițiilor republicane. Astăzi pânzele „"Fetele din Ceadâr-Lunga”" (1959-1960), "„Recruții”" (1965) și tripticul "„Istoria unei vieți”" constituie „fondul de aur” al artei naționale. Fiind o personalitate de cultură europeană M. Grecu abandonează, în pictură, după 1975 coloritul decorativ și sonor, optînd pentru noi tehnici și coloranți produși în industrie. Astfel, în numeroase lucrări din această perioadă maestrul utilizează lacurile și vopselele sintetice cu aplicarea colajului ("„Tragica Veneție”", 1970; „"In memoriam"”, 1974; „"Geneză"”, „"Vulcan"”, 1977; „"Masă de piatră"”, 1976
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
a vorbit despre semnificația teologică a mileniului, cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la nașterea lui Hristos. Elisabeta sponsorizează peste 600 de organizații caritabile. Principalele hobby-uri ale reginei sunt echitația și câinii. De obicei poartă paltoane și pălării decorative, care îi permit să fie văzută cu ușurință într-o mulțime. În 1957, Lordul Altrincham a acuzat-o pe regină că are discursuri de „școlăriță pedantă”, însă a fost o critică extrem de rară. La sfârșitul anilor 1960, în încercarea de
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
Ungureanu și Ilie Todorov. În 1971 îl secundează pe Mihai Grecu la elaborarea și executarea eboșei desenului pentru decorul monumental al interiorului Pavilionului URSS de la Târgul internațional de la Leipzig. Din 1973 Andrei Sârbu activează în calitate de profesor de pictură și artă decorativă în cadrul cursurilor pentru pictori-decoratori organizate de Ministerului Culturii din Republica Moldova. Lucrarea de debut “Muscata din casa părintească” (1968) nu s-a păstrat, însă o impresie asupra căutărilor artistului din acea perioadă ne-o oferă opera “Muscata” (1974). Pânza “Mere” (1974
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
șir de ferestre trigeminate, geminate și simple ce se termină în arc în plin cintru. Pe partea din spate a bisericii, în dreptul absidei se află o decorație din ocnițe false stilizate după tradiția bizantină. Unitatea decorației constă în faptulcă motivele decorative ale fațadelor se regăsesc pe fațada bisericii, inclusiv cele șase linii orizontale. Greutatea pronaosului se descarcă prin coloane și pilaștri. Coloanele sunt decorate cu motive florale și cruciforme. Interiorul bisericii este zugrăvit în alb și auriu. În interior biserica păstrează
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
Catargi o colecție unică, de mare valoare artistică și memorială, ce cuprinde icoane pe lemn, sticlă, metal, carte religioasă și carte de cult, veșminte preoțești, vase de cult, piese de sec. XVIII -inc. sec.XX. Colecția de artă plastică și decorativă a Muzeului Județean lalomița a început să fie constituită la începutul anilor 70 și conține în prezent 1200 de lucrări, multe purtând semnătura unor artiști de renume: Corneliu Baba, Oscar Hah, Emil Ciocoiu, Sabin Bălașa, Margareta Sterian, Horia Bernea, etc.
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
și impresionantă colecție de tablouri ale pictorului Nicolae Tuzlaru: peisaje, naturi statice, portrete, majoritatea uleiuri pe carton, dar și pe pânză, precum și seria de tablouri pictate numai în culori de plante, tehnică personală a pictorului Nicolae Tuzlaru. La secțiunea "Artă decorativă" sunt cuprinse foarte multe piese, de la vase decorative de faianță chinezească "Zatuma" sec. XVIII și obiecte miniaturale, precum dulăpioare și casete chinezești, evantai, albume cu coperți și decor în fildeș (japoneze), la farfurii decorative de porțelan, de la cele mai renumite
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
Tuzlaru: peisaje, naturi statice, portrete, majoritatea uleiuri pe carton, dar și pe pânză, precum și seria de tablouri pictate numai în culori de plante, tehnică personală a pictorului Nicolae Tuzlaru. La secțiunea "Artă decorativă" sunt cuprinse foarte multe piese, de la vase decorative de faianță chinezească "Zatuma" sec. XVIII și obiecte miniaturale, precum dulăpioare și casete chinezești, evantai, albume cu coperți și decor în fildeș (japoneze), la farfurii decorative de porțelan, de la cele mai renumite manufacturi din lume (sec. XIX - Limoges, Rosenthalle, Bavaria
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
pictorului Nicolae Tuzlaru. La secțiunea "Artă decorativă" sunt cuprinse foarte multe piese, de la vase decorative de faianță chinezească "Zatuma" sec. XVIII și obiecte miniaturale, precum dulăpioare și casete chinezești, evantai, albume cu coperți și decor în fildeș (japoneze), la farfurii decorative de porțelan, de la cele mai renumite manufacturi din lume (sec. XIX - Limoges, Rosenthalle, Bavaria, Birmingham). Vase din faianță produse de celebrele ateliere Deruta și Delft, porțelan pictat manual în aur pe fond cobalt, vase decorative din majolica. Vase ornamentale și
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
în fildeș (japoneze), la farfurii decorative de porțelan, de la cele mai renumite manufacturi din lume (sec. XIX - Limoges, Rosenthalle, Bavaria, Birmingham). Vase din faianță produse de celebrele ateliere Deruta și Delft, porțelan pictat manual în aur pe fond cobalt, vase decorative din majolica. Vase ornamentale și fructiere cloisonee. porțelan de Sevres de sec. XVIII, vase de Bohemia. Statuete din bronz masiv, metal polisat, antimoniu și bronz, semnate: Savargin, Bruchon, Constant, Poitvin. Samovare și pendule, piese de mobilier, petromaxuri, fiare de călcat
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
a fost reproiectat și lărgit. El are o structură pe doi piloni portal, fiind susținut de cabluri de oțel. Pilonii podului au fost proiectați de profesorul inginer Virgil Nagy. Cele două capete ale podului sunt: Podul inițial, un pod suspendat decorativ, a fost construit între anii 1897 și 1903, pe fondul unui scandal de corupție. Capătul dinspre Buda a Podului Elisabeta ajunge la poalele Dealului Gellert, ceea ce a necesitat un aranjament complicat de drumuri pentru conectarea la pod. Podul a fost
Podul Elisabeta din Budapesta () [Corola-website/Science/313049_a_314378]
-
le umanizeze și să le facă de neuitat. Deși mișcarea artistică generalizată, cunoscută astăzi ca "Art Deco", iar în anii 1920 ca "Style Moderne", a avut nevoie de o expoziție universală pentru a fi promovată pretutindeni, "Expoziția internațională de Arte Decorative și industriale moderne", care a avut loc la Paris în 1925 (conform originalului, "Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes"), creatorii Art Deco se manifestaseră plenar încă din anii premergători primei conflagrații mondiale (1909 - 1914), uneori în paralel, alteori
Arhitectură Art Deco () [Corola-website/Science/313058_a_314387]
-
the following decades, Wright used the house aș an experiment, continuously changing it, often using hîș apprentices în the Taliesin Fellowship(founded în 1932) aș the workforce he also invited artists to stay and work with hîm în the Deco Decorative movement, he started and mentored well known artists such aș Santiago Martinez Delgado. This was particularly true once he began a winter home, Taliesin West, în Scottsdale, Arizona (1937-1959) în 1937. After this, Wright and the Taliesin Fellowship would "migrate
Taliesin East () [Corola-website/Science/313151_a_314480]
-
decorată cu reliefuri cioplite în piatră ale balconului Turnului Colței, care s-au păstrat întregi după prăbușirea părții superioare a turnului cu ocazia cutremurului din 1802, au fost recuperate și au fost încadrate între coloanele pridvorului bisericii Colțea. Printre reliefurile decorative cu elemente florale se află și vulturul bicefal cantacuzin. În 1715, Mihai Cantacuzino a construit Hanul Colțea (acum dispărut), în jurul bisericii Colțea, pentru a putea procura bisericii și celor care o slujeau venituri din care să se întrețină. În cursul
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
cromatice, de croi, de compoziție etc., care le deosebesc net de cele similare produse în satele din jur, fenomen frecvent de altfel și în alte zone etnografice ale țării. Piesele de artă populară de acest gen îndeplinesc un important rol decorativ, fiind așezate pe pereții interioarelor, pe piesele de mobilier, pe culme sau la grindă, diferențiindu-se atât prin funcționalitate și formă cât și prin compoziția cromatică și ornamentală. În totalitatea lor, ele reprezintă zestrea cea mai bogată a creației artistice
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
părțile Sălajului; a activat, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea, remarcându-se printr-o prolificitate aproape ieșită din comun. În dicționarul său, Marius Porumb îl prezintă astfel: , Are un simț deosebit pentru decorativ, iar cromatica vioaie a picturilor sale dă o notă sărbătorească ansamblurilor murale.” În legătură cu programele sale iconografice, etnografii și istoricii de artă înclină să îl încadreze în curentul de factură populară. ,În general, ansamblurile murale realizate de pictorul din Gilău se
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
pictat pronaosul și fațada dinspre sud. E aproape sigur că la Agârbiciu a lucrat singur, poate ajutat doar de ucenici mai puțin inițiați. Specialiștii sunt unanimi în aprecierea unității de tratare a subiectelor în toată bogăția lor de conținut. Motivele decorative sunt foarte bogate și de mare efect. Motivele sunt mai ales vegetale: flori, vrejuri, mlădițe, frunze de pălămidă și de stejar. Toată biserica, pereții din naos și pronaos au fost zugrăviți până aproape de podea. În patrimoniul bisericii se mai păstrează
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
ce susțin, la nivelul coamei, o galerie deschisă cu câte trei arcade pe latură, toate semicirculare, sub un coif octogonal. Pridvorul este marcat de opt stâlpi, fixați jos în talpă, iar sus, în cununa târnațului, care împreună cu contrafișele formează arcade decorative semicirculare, ce lasă o bună impresie ochiului atent la proporționări. Acoperișul este unitar pentru întreaga construcție, căpriorii fiind fixați pe o cosoroabă solidă ce se sprijină, la rândul ei, pe console mai alcătuite din bârnele mai lungi din partea superioară. Pereții
Biserica de lemn din Dângău Mare () [Corola-website/Science/313196_a_314525]
-
de grup. Cu toate că nu există legături spirituale între membri, multe formații integrează în muzica lor supranaturalul, spiritualitatea și imaginile religioase. Motivele pentru care aceste elemente sunt prezente sunt pentru a exprima afilierea la o religie, satira sau doar ca scop decorativ. În timp ce apartenența la această subcultură poate împlini individul, este și un lucru riscant pentru tineri, deoarece atenția negativă și prejudecățile publicului larg deformează valorile "vizibile" ale acesteia. Tânărul informat va fi tratat ca o persoană antisocială, exclus de anumite persoane
Subcultura goth () [Corola-website/Science/314517_a_315846]
-
doarmă în timpul zilei și să stea treaz în timpul nopții, oglinzile creau un efect inimaginabil atunci când ele reflectau lumina lumânărilor de mii de ori. Așezarea paralelă a oglinzilor creează efectul unui bulevard care nu se termină niciodată. Printre obiectele cu rol decorativ din această cameră sunt: La mesa central, que tiene una cubierta hecha de lapislázuli, amatista y calcedonia, con un mosaico de vidrio del escudo de armas de Baviera. În castel se află două camere cu tapiserii care sunt aproape identice
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
a folosit-o mai degrabă ca studio în care planifica noile proiecte de construcții. Faptul că există o camera de audiențe în castelul Linderhof demonstrează atașamentul lui Ludovic al II-lea față de ideea de monarhie absolută. Printre obiectele cu rol decorativ din această cameră sunt: Această încăpere este situată pe latura de est a castelului și se află între cabinetele roz și albastru. Cabinetul roz, spre deosebire de alte cabinete, a avut o funcționalitate reală. Regele o folosea pe post de cameră de
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
Antoinette în timp ce mânca. Lui Ludovic al II-lea îi plăcea compania acelor persoane și le admira. Portrete ale acestora sunt expuse în cabinete, iar scene din viața lor se află și în alte încăperi ale palatului. Printre obiectele cu rol decorativ din această cameră este o masă centrală din porțelan de Meissen cu decorațiuni florale. Modelul pentru această cameră nu a fost dormitorul lui Ludovic al XIV-lea de la Versailles, ci mai degrabă dormitorul de la reședința regală din München. În maniera
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
survenită doi ani mai târziu. Patul se află așezat la înălțime față de podeaua camerei, fiind separat de o balustradă aurită care îi dă aspectul unui altar și, prin urmare, glorifică regatul lui Ludovic al II-lea. Printre obiectele cu rol decorativ din această cameră sunt: Grădinile din jurul castelului Linderhof sunt considerate unele dintre cele mai frumoase creații ale arhitecturii peisagiste historiciste proiectate de grădinarul curții bavareze (Hofgärtner) Carl von Effner. Parcul combină elemente formale ale stilului baroc sau ale Renașterii italiene
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]