7,173 matches
-
se spune, "diplomat de carieră", dar era un om instruit, cultivat, scriitor și ziarist, traducător al multor opere fundamentale ale literaturii spaniole , fiind pentru aceasta răsplătit cu importante premii și distincții. Fusese numit ambasador de președintele Ion Iliescu, intrând în diplomație după încheierea, puțin "șifonat", a stagiului "post-revoluționar" de șef suprem la cotidianul "Adevărul". De la "Bursa de știri" din urbe și din minister aflasem unele amănunte "de interes" cu privire la plecarea sa din presă și în general "despre om", unele deloc încurajatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
primul "consultant" al ambasadorului în problemele politico-diplomatice și în general "mâna dreaptă" a acestuia. Prezența și contribuția sa sunt cu atât mai necesare și utile atunci când ambasadorul nu este "de carieră" și nu cunoaște nimic sau prea puțin din meandrele diplomației. Nu era cazul la Madrid, unde șeful misiunii, deși nu era "de carieră", ca publicist recunoscut, fusese angrenat în problemele interne ale României postdecembriste și prin studiile sale de hispanistică și traducerile făcute ani de-a rândul cunoștea realitățile țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Insulei Șerpilor și a zonelor de interes economic exclusiv în Marea Neagra, "negociem" și acum și am ajuns la Curtea de la Haga și pentru Canalul Bâstroe la instanțele europene și mondiale. De ce am menționat acest Tratat? Fiindcă după semnarea sa, între diplomații "de carieră" din minister s-a instalat o atmosferă de grea și apăsătoare tristețe, cauzată de faptul că, așa cum s-a procedat și în alte ocazii, la negociere nu s-a ținut cont de avizul negativ dat de istoricii, juriștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
carieră" din minister s-a instalat o atmosferă de grea și apăsătoare tristețe, cauzată de faptul că, așa cum s-a procedat și în alte ocazii, la negociere nu s-a ținut cont de avizul negativ dat de istoricii, juriștii și diplomații români de bună-credință. La 26 iunie, Camera Deputaților ratifica Tratatul cu 165 de voturi "pentru" (CDR și UDMR), o abținere și 92 voturi "împotrivă" (PDSR, PUNR, PRM și PNL-CD, aripa Cerveni). Asistam nu demult la Casa Titulescu la tradiționala "Masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și UE pentru "semnați Tratatul ca să puteți adera" a fost un mare bluf, înșelându-se atât președintele Emil Constantinescu, cât și ministrul afacerilor externe Adrian Severin și că în domeniul relațiilor externe geologia nu are nimic de a face cu diplomația. La o lună după semnarea Tratatului, în perioada 7-9 iulie, șefii statelor membre NATO se întâlneau la Madrid, decizând extinderea doar pentru Cehia, Polonia și Ungaria, România rămânând și cu Tratatul în gât și... cu banii luați! La sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alții, din păcate, rătăciți. Majoritatea erau tineri, fără prea multă experiență și pregătire și unii și fără prea mare chef de muncă, așteptând "plecarea la ambasadă". Tinerețea e o mare calitate, înseamnă forță, avânt, dorință de afirmare, curaj, dar în diplomație tinerețea dacă nu-i dublată de pregătire, profesionalism, angajare, responsabilitate, seriozitate, experiență ,nu înseamnă mare lucru. Și aveam în direcție și astfel de "tineri", obișnuiți să apară la minister pe la 10 și dispărând pe la orele 13-14, încurcând hârtiile, nefiind capabili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de urgență un ambasador. Cu "bobii" politici alegerea a căzut pe o "doamnă" parlamentar, fostă directoare la teatrul de păpuși de la Târgu Mureș, apreciindu-se că cine a tras sforile la teatru și în politică le poate trage și în diplomație. Nimic mai fals! Un ambasador se pregătește cu grijă, cu atenție, în timp, mai ales când nu e "de carieră" și mai ales când nu e vorba să fie trimis în Kiribati, ci într-un stat european important. O informasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
conflicte armate, ori cu insurgenții ori cu mafioții, fiind dornic să pot să mă deplasez și să acționez în toata țara, fără a mă teme că voi fi împușcat sau luat ostatic (așa cum s-a întâmplat în diferite țări cu diplomații, inclusiv cu diplomați români). Puteam lua în considerare "pentru patrie" și o variantă finală, cu "salve de onor" și decorații post..., dar mai aveam multe planuri neterminate, după cum puteam să mă gândesc "din motive obiective" că pot să stau 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
venea să recompenseze ani și ani de activitate "de strajă la somnul Patriei"! Îi cunoșteam pe cei din cele două Comisii de relații externe din Senat și Camera Deputaților. Erau oameni cu experiență, venerabili, care știau ce știau și despre diplomație și despre "candidat". Am fost asaltat cu întrebări, la care am răspuns calm și cu siguranță și am prezentat și programul meu de activitate în Republica Orientală a Uruguayului. Printre cei care mi-au adresat întrebări a fost și senatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îmi cerea o copie după nota de audiență, iar clădirea în sine era mai "albastră" decât Voronețul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Am "colaborat" doar în probleme de relații externe și pentru colaborarea "excelentă" am fost dat afară din diplomație în martie 1983 și dacă nu veneau evenimentele din decembrie '89, mă puteați întâlni și astăzi la Întreprinderea de Agrement și Producție Industrială pentru Turism." Mi-a aplaudat "răspunsul", ceilalți "onorabili" m-au aprobat zâmbind și așa s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
smălțuită roșie. Aranjasem și gradina, tăind toate tufele crescute aiurea, plantasem trandafiri și iasomie, semănasem gazon, iar în fața ambasadei plantasem un palmier și tufe de leandri roz și albi. Toți trecătorii și vecinii întorceau capul să ne privească ambasada, iar diplomații care ne treceau pragul ne felicitau pentru transformările radicale. Am făcut fotografii ale pereților clădirii și ale clădirii în ansamblu înainte și după renovare, un set expediindu-l la MAE, ca să știe "pe ce-au dat banii", și altul păstrându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a delegației Camerei Reprezentanților, condusă de președintele Gustavo Penades (despre care am relatat). Afirmam, în paginile consacrate activității din Chile și Brazilia, că, din păcate, în multe părți ale lumii, la sfârșit de secol XX și început de secol XXI, diplomația culturală, componentă importantă a relațiilor externe, se mai desfășoară încă de România "stil Badea Cârțan". Deși atunci când se vorbește despre relațiile României cu America Latină se menționează în orice discurs sau tratat care se respectă " Unitatea genetică, istorică și culturală", aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dansator. Nu e menționat în fișa postului, dar face parte din recuzita meseriei, chiar dacă uneori impune "să dansezi pe sârmă". Dansul a fost introdus cu multe secole în urmă la marile curți și cred că a devenit probă obligatorie în diplomație la Congresul din 1815 de la Viena, care a trasat viitoarea Europă după războaiele napoleoniene și despre care s-a afirmat: "Congresul râde, cântă și dansează"! Treceam drept un bun dansator și la sfârșit de carieră eram apreciat ca un maestru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ajuns în Franța, la vârsta de 54 de ani. Ceilalți au fugit și li s-a pierdut urma. După deces, corpul său avea să fie adus la Muzeul Omului din Paris și descoperit la mai bine de un secol de diplomații uruguayeni, ce au început o dispută "diplomatică" în care au fost angrenate ministerele de externe, ale culturii etc., pentru repatrierea "eroului național". În final, francezii au acceptat și rămășițele lui Vaimaca Peru au revenit în Uruguay și au fost depuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ungureanu, dar și ministrului, amintindu-i "parabola bunului păstor" din Biblie, care trebuie să aibă grijă nu numai de miei și noateni, ci și de "oile bătrâne", tăvălite pe nedrept de niște "comisari" ai condeiului, care habar n-aveau de diplomație. Aveam să trimit scrisoarea respectivă în copie și domnului secretar de stat Teodor Baconschi și câtorva directori generali și directori, care cred că s-au crucit când au citit-o (poate fi piesă de studiu la Academia Diplomatică). Nu mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aflat cu ce-și mai trec amicii vremea. Așa am luat cunoștință de volumele de studii sau memorii editate de unii, de reuniunile săptămânale de la Casa Titulescu, unde se organizau discuții interesante pe diverse teme de politică internațională și de diplomație națională, precum și de Asociația Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră. Am fost prezent la reuniunea din noiembrie 2005 a acesteia și, spre bucuria mea, m-am trezit din nou în familie 200 de foști miniștri, secretari de stat, ambasadori, însărcinați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ministerul Afacerilor Externe și ce vrea el?" De aici derivă mai multe întrebări adiacente: cine elaborează și cine se ocupă de politica externă a țării, care sunt atribuțiile și prioritățile MAE, ce culoare are ministerul, cum sunt recrutați și promovați diplomații, ce probleme interne grevează activitatea instituției? Cine elaborează politica externă? Mulți președintele, primul-ministru, Parlamentul și, în sfârșit, MAE, care, în toate actele care-i consfințesc menirea, se subliniază doar că "apară", "promovează", "asigură", "participă", "contribuie", "urmărește". În concluzie, cu atâția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lumii", de unde practic am dispărut după Decembrie '89, cum stăm cu vecinii de la răsărit, care nu prea ne mai bagă în seama, cu "românii de pretutindeni" și în special cu "rudele" de gradul I, frații din Balcani, cu mult trâmbițata "Diplomație culturală", care refuză să treacă Prutul și Uralii în est, Mare Nostrum în sud și Coloanele lui Hercule în vest?( Când a trecut recent "Coloanele", la New York, a făcut-o nu cu DADA, mânzul lui Tristan Tzara, ci cu mânzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ministerul? Roșu, galben și albastru, ca steagul patriei, care, conform Constituției, Titlul I, Articolul 12, "culorile sunt așezate vertical în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu". Deci "albastru" e cu lancea. În continuare? Cum sunt recrutați și promovați diplomații? Tot prin sistemul PCR? (pile, cunoștințe, relații). Nici vorbă! Examene și concursuri riguroase și obiective! Există o gândire în asigurarea cu cadre? Nu cred! Sunt opinii ale unor cunoscuți teoreticieni și practicieni occidentali în ale diplomației care afirmă că anumite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sunt recrutați și promovați diplomații? Tot prin sistemul PCR? (pile, cunoștințe, relații). Nici vorbă! Examene și concursuri riguroase și obiective! Există o gândire în asigurarea cu cadre? Nu cred! Sunt opinii ale unor cunoscuți teoreticieni și practicieni occidentali în ale diplomației care afirmă că anumite categorii sunt "mai apte" decât altele, printre cele dintâi fiind nominalizați juriștii, istoricii, filologii, filozofii, specialiștii în limbi rare și în economie internațională. Când am intrat în 1968 în MAE, acestea erau categoriile de diplomați, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din dispoziția "tovarășei Ana", doar 43, fiind angajați 471 salariați "personal bugetar nou". Pe aceleași diferențieri stranii "nou" și "vechi" s-a operat în politica de personal și după 2005, când "dinozaurii" au fost trecuți în "preistorie". Se afirmă că diplomații nu trebuie să fie înregimentați politic, singura lor politică fiind cea a "Patriei". Mă întreb atunci pentru ce motive atare schimbări bruște de personal, în momente când țara se află într-o perioadă de mari răspântii și exigențe în politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un domn de la Facultatea de metalurgie a Institutului Politehnic București... (Aș menționa-o și pe doamna de la Teatrul de păpuși, pentru a avea o imagine a "paletei" de profesii "diplomatice". Și exemplele ar putea continua.) Ce au respectivele persoane cu diplomația, ce experiență au în acest domeniu complicat, care va fi contribuția lor la dezvoltarea relațiilor externe ale țării? Precizez la acest capitol că MAE a dispus și dispune din fericire și de tineri capabili, serioși, cu idei, care promit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Externe este în general conceput ca o instituție de elită, de înalt nivel profesional și etic. În general așa este sau ar trebui să fie. Au fost însă, în ultimii ani, suficiente cazuri să te facă să crezi că "templul diplomației" este uneori transformat în "cuibușor de nebunii". A făcut deliciul presei "doamna cu jacuzzi", ambasadoare în Țara cangurilor, câțiva ani mai înainte doi distinși șefi de misiune erau "alergați" prin ambasade de soții unor subalterne căzute în "păcat" cu șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
profesie, care a adus ministrului un certificat din care rezulta că "tovarășul nu mai poate demult", acuzațiile rămânând, ca atare, fără "obiect"). Știați că în așa-numitele "misiuni permanente", în străinătate, cu durata de 4-5 ani, nu e necesar ca diplomații care pleacă să fie căsătoriți, problemele "amoroase" rezolvându-se conform liberului arbitru și neavând nimic de-a face cu regulile civilizate, Statutul Corpului Diplomatic și Convențiile de la Viena (o "diplomată" de la ambasada română la Bonn cu ani în urmă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
telefonul funcționa! Quod erat demonstrandum!) Știați că... Dar, vorba lui Terențiu, Homo sum... Suntem oameni și nimic din ceea ce e omenesc nu ne este străin. Chiar și în MAE? Da, chiar și în MAE! Mi-am petrecut o viață în diplomație, cu bune și cu rele, m-am dăruit cu patima tinereții și încrederii acestei minunate profesii care mi-a adus atâtea satisfacții. De multe ori, ministerul sau ambasada au constituit mai mult decât un loc de muncă, reprezentând o familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]