6,113 matches
-
unei femei greu în cercate de viață. Doamna Cortez o investea pe Amneris cu in tense emoții, iar vocea ei acoperea cu lejeritate cerințele aproape im posibile ale partiturii. Personajul ei era acela al unei femei în drăgostite, imperioase, geloase, disperate, răzbunătoare. Scena Ju de cății îți rupea inima, iar când Viorica lansa "Anatema cu voi!", era ca și când s-ar fi petrecut o rupere de nori. Efect zdrobitor. Publicul înnebunea! În Principesa de Bouillon, Cortez era splendidă din punct de vedere
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
acolo, mai ales cu Nicolai Ghiaurov. Când nu avea el chef să cânte, îl trimitea pe Nicola Ghiuselev, că erau buni prieteni. Mi amintesc și de niște Carmen-uri, pentru care îl angajeseră pe Jacques Delacôte să dirijeze. Vine el disperat și spune: "Nu înțeleg, mâine să facem direct repetiția cu orchestra?" Îi răspund: "Zi mersi că ai primit-o și pe asta! Nu te preocupa, tu dă din mâini pentru orchestră și, din când în când, mai bagă-ne și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Martina cântam, și de data asta, tot fără bani. A fost o producție senzațională. Repetam târziu și ne culcam pe la patru dimineața. Regia era de Maria Francesca Siciliani, fata Maestrului Francesco Siciliani. Aveam două zile libere și mă cheamă președintele, disperat. Marele flautist al momentului, Severino Gazzeloni, făcea duș, alunecase și își scrântise degetul mic. Împachetat, gheață, nimic. Ce să fac eu? Mă culcasem la cinci dimineața! Un recital, ceva... și cine să mă acompanieze? Era acolo, norocul nostru, și marele
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cele doua evenimente. Niște buldozere asemenea monstrului din "Godzila" își înfingeau cupele uriașe în construcțiile respective și în câteva minute întrea clădire, casă, ce era, se transforma într-un morman de moloz. Peste tot vedeai numai oameni plângând, supărați și disperați, pentru că își pierdeau munca lor de o viață. Deși nu rămâneau pe drumuri, ci primeau locuințe noi la bloc, nu puteau accepta ușor strămutarea în altă zonă a orașului și mai ales demolarea locuinței pentru care munciseră aproape toată viața
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
din toată ființa lui, să apere Dreptul neamului românesc. El a încercat, însă faptul că visul lui nu s-a împlinit cum a dorit probabil așa a fost să fie lăsat de la Dumnezeu să nu se împlinească. Intr-o încercare disperată, mareșalul Antonescu a mai făcut un apel la voința și conștiința neamului românesc , la 1 ianuarie 1944, adresându-se armatei printr-un ordin de zi, spunând printre altele:”Poporul român, aflat de la așezare în Arcul Carpatic într-o frumoasă și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
aș fi fost acum împreună cu prima soție, pe care o iubeam nespus, probabil că aș fi avut 2, 3 copii, ea ar fi avut un loc de muncă și s-ar fi ocupat de copii. Acum sunt într-o situație disperată.” În afară de situația lui tragică, am aflat mai multe lucruri interesante, pe care le împărtășesc și altora, pentru cultura lor generală, deoarece reprezintă realități din viața unor oameni, foarte disperate. Povestea ing. Cpt. Dinu. De această dată, ne povestește căpitanul Dinu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
s-ar fi ocupat de copii. Acum sunt într-o situație disperată.” În afară de situația lui tragică, am aflat mai multe lucruri interesante, pe care le împărtășesc și altora, pentru cultura lor generală, deoarece reprezintă realități din viața unor oameni, foarte disperate. Povestea ing. Cpt. Dinu. De această dată, ne povestește căpitanul Dinu, despre peripețiile acestor cadre, prin lume. Noi, de obicei, aveam în răspundere Orientul Apropiat și continentul american, în special cel de sud. După ce ajungeam la ambasadă, lăsam bagajele la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
din cadrul asociației de pensionari și am aflat că-l reprezintă pe un plutoner sectorist, avansat post-mortem la gradul de sublocotenent, care în una din nopțile din ianuarie 1992, aflându-se în patrulare, a auzit la subsolul unui bloc un strigăt disperat de femeie, după ajutor. Subofițerul, se afla singur, de și regula prevede să fie însoțit de jandarmi, sau un alt coleg,însă sunt destule situații când nu este altă posibilitate dar misiunea trebuie să fie executată și de unul singur
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Stub" Hatch, care trăiește momentul inițial al atacului românesc din perspectiva celor atacați și luați prin surprindere: În acest moment, ne aflam la doar 80 spre 100 m altitudine în urcare spre nord, când cineva din escadrilă, cu o voce disperată, anunță prin radio: "Gragmore! Pentru numele lui Hristos, virați stânga!" ["Gragmore" era numele de cod al Escadrilei 71 americane n.a.] Am privit spre stânga și am văzut o formație mare de Fw-190 [de fapt, erau IAR-uri 81 românești n.a.
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
redreseze până la altitudinea de 5000 m. Cu acest avion, nu se putea ajunge în condiții de siguranță până în Italia. Atitudinea generalului Ermil Gheorghiu este una pasivă, fatalistă, de neputință. "Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios", afirmă Dan Vizanty. Ne amintim de atitudinea aceluiași Ermil Gheorghiu, pe frontul Stalingradului, cu ocazia dezastrului de la Karpovka, și de ceea ce povestește Tudor Greceanu despre el. "Ministrul continua să se lamenteze", adaugă Vizanty. Atunci
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fi condus la eșecul ireversibil al misiunii. În aceste condiții, preferase să se întoarcă la bază. Dezolare generală, ceasuri întregi de așteptare cu inima strânsă, iluzii, speranțe, toate prăbușite... Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios. În mod evident, misiunea nu putea fi îndeplinită decât cu ajutorul unui avion. Problema era că avionul ce urma să îndeplinească această misiune trebuia, în afara pilotului, să-l transporte și pe colonelul Gunn, a cărui
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
vis sublim, îndată dispărut. Mi-am formulat cu hotărâre alegerea: ceea ce era pentru mine soluția cea mai logică, cea mai evidentă, căci altfel n-aș fi fost eu însumi: Pilotul va fi căpitanul Bâzu Cantacuzino. Ministrul a dat din umeri, disperat, copleșit și totodată mulțumit și a spus, cu o voce stinsă, fără să se uite la mine: Bine, bine, fă ce vrei. Numai să iasă bine!... Imediat atmosfera s-a destins, s-a simțit un oftat de ușurare general. Partea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Eram totdeauna liber să decid ce credeam de cuviință. Acum... tot ce mi se întâmpla era total diferit, eram privat tocmai de această libertate. Eram deci în voia necunoscutului, dar... în mâna lui Dumnezeu, precum de nenumărate ori, în încercări disperate, grele, fără ieșire, când adevărate miracole s-au produs, spre uimirea multora, iar în mine accentuându-se căldura binefăcătoare a credinței. Și timpul continua să se scurgă, aproape o oră de când staționam. Gardienii mei coborau pe rând, făcând câțiva pași
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să fiu deja cu o zi înainte și unde aveam întâlnire cu ceilalți din delegație, sigur veniți deja cu mașina sanitară. Iată că pași se apropie de celula mea. Ușa se deschide și alături de gardianul penitenciarului, ce avea o privire disperată, un militar englez, impertinent, care îmi face semn să-l urmez. Într-o clipă, speranța mea de a lua legătura cu exteriorul se spulberase. Ce va urma acum? Până unde va merge răzbunarea acestor englezi? Eram convins acum că totul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mă stăpânesc cu toată demnitatea, strângând din dinți și apăsând ușor iconița atașată lănțișorului de la ceas. L-am urmat până la jeepul care ne aștepta în curte. Am schițat un gest de salut gardianului penitenciarului care ne însoțise cu aceeași expresie disperată și am urcat în mașina care se puse imediat în mișcare. În primele momente îmi trece prin minte un gând: și dacă totuși englezii, examinând cele întâmplate cu o zi înainte, și-au dat seama de adevăr și acum mă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
început să-i bruscheze împingându-i afară din vagoane, aruncându-le bagajele și, mai oribil, luând copiii și azvârlindu-i jos, noroc de zăpada care mai amortiza puțin șocul. Femeile strigau înnebunite, copiii urlau și plângeau sfâșietor, bătrânii se văitau disperați, iar bărbații țipau și-n ochi li se citea furia și explozia iminentă a unei răbdări care a depășit toate limitele admise și acumulate timp de ani și ani în sufletul lor. În momentul acela apăru în fugă un funcționar
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mei erau câțiva care știau rusește, așa că am cerut imediat să-l văd pe comandantul trenului. În câteva cuvinte l-am pus la curent cu cele ce se întâmplaseră, solicitându-i ajutorul. Acesta însă ne-a refuzat. Insistând asupra situației disperate în care se aflau oamenii mei, singurul lucru pe care l-am putut obține a fost să mă ia pe mine până la prima gară românească, la 11 km, și acolo, fiind în România să mă descurc. N-aveam prea mult
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
răstigniți pe marginea șoselei, care ne trata din abundență cu praf - doar unul mi-a scăpat, punând apoi pe seama acestei neglijențe cele întâmplate. Căci, la intrarea în Satu Mare, microbuzul nostru a frânat brusc, iar bunica a început să scoată țipete disperate, fiind întâia care a zărit în șanț, înaintea noastră, Fordul răsturnat, cu roțile în sus. Coborând cu toții în grabă, am auzit gemetele mamei; eram înspăimântați, bunica plângea în hohote, frământându și mâinile. Au fost scoși vii și nevătămați de sub vehiculul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în guvernul fas cizant, însă antilegionar al lui Octavian Goga, dar și prieten cu Corneliu Codreanu. În ultima vară ce o petrecusem la Cluj, se întâmplaseră deja evenimente politice grave sau semnificative, atât în afara, cât și înăuntrul țării (în încercarea disperată a regelui Carol de a face față schimbărilor din Europa și presiunilor dreptei românești), și desigur le urmărisem în presă și la radio -, totuși, împlinirea mea spirituală, la care asistam eu însumi cu conștiința predestinării, menajând-o și promovând-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
puteam lăsa să fiu considerat laș sau chiar „trădător“. Nu prea departe de prefectură, locuia Radu Stanca - venea din când în când să râdă de mine. Dar, mai ales, venea tata, care n-avea deloc chef de râs, căci era disperat: mă cerea jos și, făcând cu mine câțiva pași pe stradă, încerca zadarnic să mă convingă să mă întorc acasă, să renunț la aventura asta „idioată“ - mă punea la curent cu știrile tot mai nefavorabile pentru răsculați. N-am părăsit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
urale de grupul care asistase cu sufletul la gură la toată întâmplarea ... nu pasiv însă ... căci mi-au povestit cum o parte din colegi în frunte cu prof. Gugiuman (și al său vestit ciomag), auzind hărmălaia canină și văzând situația disperată în care eram, au și pornit în fugă spre locul cu pricina ... dar că s-au oprit mirați când m-au văzut înaintând spre stână și încă acompaniat de o atât de selectă suită. De aici am coborât în satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mai distra cu despărțiri lăcrămoase sau ... bucuroase, cu întârziați de ultima clipă sau făcând suta de metri spre a-l ajunge ... mai ales că, la un moment dat, chiar am asistat la o asemenea plecare de tren cu mulți alergători disperați. După o atare delectare ... ies și eu pe peron pentru destindere. Cum tocmai se întorcea ceferistul care dăduse plecarea trenului ... ca să mă aflu în vorbă în întreb la ce linie trebuie să tragă trenul de Bârlad-Mărășești ... Se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
textului de după Modernism / 170 3.6. Ruth Fainlight: Poeta verticală / 174 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid / 181 3.8. Philip Larkin: Poetul reticent / 183 3.9. John Mole: Lirismul atașant / 189 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe / 193 Capitolul 4. Interviuri / 197 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" / 197 4.2. Peter Ackroyd: "Fiecare carte e o rațiune de a fi" / 200 4.3. Julian Barnes: "Am o relație foarte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se zbate să recupereze epoca veche (vremea noastră). Pierderea luminii este un motiv pe care îl folosește și Alasdair Gray în Lanark. Acolo soarele răsare doar câteva clipe pe zi, iar eroul principal gonește să-l prindă, într-o nevoie disperată de a scăpa de beznă. Ca și Lanark, Documentele lui Platon se petrece în viitor. Diferența este că viitorul lui Gray este întunecat, pe când al lui Ackroyd vine după o vreme de întuneric și este un moment de lumină. Lumina
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a împiedica distrugerea celei vechi". Creăm computere și altele asemenea, și prin creațiile noastre ne aducem într-o stare de criză a civilizației, din propria noastră neglijență. Romane ca The Memoirs of a Survivor ori The Fifth Child sunt un disperat semnal de alarmă. Un semnal rămas neperceput, o spaimă ignorată de contemporanii lui Lessing: Cultura noastră se apropie de sfârșit, cred, și îmi tot spun că n-are importanță. Ce contează? Dar când mă gândesc la toată bucuria ei ce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]