6,346 matches
-
nu faceți, măi, c-așa nu terminați proiectul și nu intrați nici unul. Luați-vă cel mai greu subiect !”. Și ei, fiind ingineri, și cu șefii de-acolo, spun: „- Dom’le, de exemplu, la mine, că la alții le dădea altceva, dom'le, mata ia-ți arborele, arborele principal de la ghilotină, dacă îl faci pe ăsta perfect, eu cred că-i mulțumit și paramulțumit și se-ntreabă cum de-am reușit s-o duc de la cap pân’ la, așa...” Și din cauza asta
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o schiță, să explice unui om. Păi, ce fel de inginer e și el, dacă nu se duce la calculator, îi mort. Pe ăla nu-l porți în spate, calculatorul [râde], ăla cu tine. L-am întrebat noi: „- Da' bine dom' profesor, atunci de ce îi treceți ?” Nu, nu ne-o dat răspuns... Noi știam despre ce vorbim. Pe urmă am făcut armata, la școala de ofițeri în rezervă, la Radna, inginer tancuri și auto... după care, directorul care-o fost, care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de-al dracului, ca să nu-l iau eu. „Lasă-mă pe mine să iau dacă eu tot sunt din Iași !” Ăia din spate n-aveau nici o șansă, că noi, care eram în față, alegeam locurile, indiferent unde era în țară... Dom’le și ăla, de-al dracului, o luat Iașul. N-am avut ce să-i fac... Eu voiam să mă duc la Mașini-unelte București... am făcut practică ș-acolo, vara, dar n-am avut nici o șansă, nu erau locuri la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Da’ toată ziua stau numai în ședință ? Da’ când mai am și eu actele, comenzi de dat, numai în ședințe stăm ?” Intră un individ de la Pașcani, vine, trimis de poartă greșit, bineînțeles, că are o comandă la noi în secție. „- Dom’le nu ai, n-aveți așa ceva, dom'le. Toate comenzile trec prin mâna mea, eu le repartizez și știu exact unde sunt comenzile, la ce maiștri și ce ateliere. V-a trimis greșit, da’ haideți că eu merg...” L-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Da’ când mai am și eu actele, comenzi de dat, numai în ședințe stăm ?” Intră un individ de la Pașcani, vine, trimis de poartă greșit, bineînțeles, că are o comandă la noi în secție. „- Dom’le nu ai, n-aveți așa ceva, dom'le. Toate comenzile trec prin mâna mea, eu le repartizez și știu exact unde sunt comenzile, la ce maiștri și ce ateliere. V-a trimis greșit, da’ haideți că eu merg...” L-am lăsat pe inginerul-șef acolo, n-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
stau cu dumneavoastră iar, să număr șuruburile, și vagoane, și cutare, cutare... nu ieșim la nimica... Ș-am plecat cu el... Pe drum, când mergeam prin secție până-am traversat de la Boghiuri - Utilaj Construcții, nu știu ce, să ieșim prin zonă, [zice] „- Dom’le, da' ce-i la poartă cu scandalul ăla ?” Zic: „- Da’ ce scandal ? Eu acuma am venit de la bloc, de-acolo, de la operativă”. „- Dom'le, acolo, mulți oameni, strigă: «Banii !», «Hoții !»” „- Dom’le, nu se-poate, domle...” „- Haideți ca să vedeți
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mergeam prin secție până-am traversat de la Boghiuri - Utilaj Construcții, nu știu ce, să ieșim prin zonă, [zice] „- Dom’le, da' ce-i la poartă cu scandalul ăla ?” Zic: „- Da’ ce scandal ? Eu acuma am venit de la bloc, de-acolo, de la operativă”. „- Dom'le, acolo, mulți oameni, strigă: «Banii !», «Hoții !»” „- Dom’le, nu se-poate, domle...” „- Haideți ca să vedeți, vă duceți acolo. Îmi spuneți unde trebuie să merg eu și mergeți să vedeți c-așa e !” Și când am intrat de la uzină înspre
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Utilaj Construcții, nu știu ce, să ieșim prin zonă, [zice] „- Dom’le, da' ce-i la poartă cu scandalul ăla ?” Zic: „- Da’ ce scandal ? Eu acuma am venit de la bloc, de-acolo, de la operativă”. „- Dom'le, acolo, mulți oameni, strigă: «Banii !», «Hoții !»” „- Dom’le, nu se-poate, domle...” „- Haideți ca să vedeți, vă duceți acolo. Îmi spuneți unde trebuie să merg eu și mergeți să vedeți c-așa e !” Și când am intrat de la uzină înspre ei, i-am arătat să se ducă la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Băi, ce...” „- Da’ dumneavoastră cum de le puteți da la oameni bani ?” „- Măi, zic eu, ce să mai zic ? - Ai mei mai și muncesc, știi, ca să nu țin numai cu ei, probabil că voi - eu nu știu, nu cunosc problema - dom'le, eu nu prea aveam tangențe între secții, așa când lucram ceva, n-aveam tehnică și ne duceam dintr-o secție într-alta sau când ne-ntâlneam la ședințe, încolo, când ne-ntâlneam pe alee... Băi, zic, eu nu știu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
adevăr.” „- Este, to'arășu inginer, dar nici chiar așa !” „- Păi, iaca, nu știu, ăla, șeful vostru o apreciat că nu-i chiar așa ! [râde] Și v-o lăsat fără bani.” Din momentul ăla, asta s-a întâmplat pe la 10 jumătate, dom'le, știți cum intrau pe poartă securiștii ? Cred că dacă îi aduna cu ceva, nu veneau, iar de la București veneau cu elicopterele, se opreau în Bucium, la „Plopii fără soț”, acolo este un heliodrom, așa și apoi veneau în Nicolina
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ăștia erau instruiți: băi, dacă ăsta o crescut cu ei, altfel discută cu ei, altfel se duce și, dacă e la o adică, îl și-ascultă. Ce-s ăia de-acolo, ăștia sunt obligați să-l asculte și... eu... „- Chiar, dom’le, nu vrei ? !” „- Tovarășilor, dacă eu am spus, nu, nu !” Era acolo toată sala aia plină, acolo și Olteanu îl cheamă pe secretar, pe Costică Ailenei și spune: „- Băi, ia cheamă ministrul !” Ministrul era la Casa Sindicatelor, avea ședința Comitetului
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
La, la, la, lu, lu, lu.... Trece-o lună. La sfârșit de lună, când se încheie, o trebuit să vină să semneze situația financiară pe fabrică, pe secție și s-o semnez. Vine comandantul de Securitate, de aici, din Iași. Dom'le, vă dau cuvântul meu de om, nu mint cu absolut nimic, nimic, nimic. Se-așează lângă mine: „- Ei, cum îi, ați văzut că n-ați cerut nici un ajutor ? N-ați cerut nici un ajutor ! Vă era frică că n-o să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
salariul. Și dacă vreți să nu vă supărați, îs tot de la secțiile astea care-o ieșit cu... că o avut și șeful ăla de secție un adevăr. Ăștia nu prea le... ei cred că le cad banii așa din cer”. Dom’le, când o bătut cu pumnu-n masă: „- Ce, tovarășe, pentru asta te-am pus noi director ?! Să-i lași iar fără salar ?! Mâine-dimineață să-aibă salariul !” Și-n momentul ăla am spus: „- Păi, dacă se merge pe principiul cu boii trag
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lasă singuri”. Vin a doua zi și le spun: „- Băi, rămân cu voi !” Erau prin secții, pe-acolo, erau bucuroși, erau cutare, dar ce-am pățit, să mă ferescă Dumnezeu. O și apărut liderii de sindicat. Ca ciupercile după ploaie. Dom'le, vă dau cuvântul meu, mă forfeca, cum toci varza. Dimineață, azi erau niște lideri de sindicat, a doua zi se schimbau, îi întreba pe ăia: „- Băi, ce-ați obținut de la director ?”. Noi habar n-aveam ce-i ăla sindicat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
șef, asta, funcția de director, este trecătoare, este o funcție, nu-i ceva stabil”. Că eu aveam muncitorii de la Utilaj-Construcții care aveau salariul mai mare decât mine, ca director, înainte de ’89. Erau muncitori cu categorea VII, specială, și unii spuneau: „- Dom’le, da’ cum dumneavoastră aveți salariul mai mic decât Cernat, Suflet Vasile ?”. Poate vă mai spune numele ceva. „- Măi, dacă nu-mi convine, mă duc în locul lor !”... De ce trebuie să am ciudă pe el că ia salariul ? Ei luau și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu muniție de război, un încărcător pe automat și cu unul de rezervă. I-am spus colonelului care răsundea de noi... I. A.: - Cine trebuia să vă anunțe ? Ș. B. - Da, ca să păzim fabrica. „- Tovarășu’, domnul colonel, cine-a dat, dom’le, dispoziția asta aberantă, dom’le ? Cum să le dăm noi înainte de sărbători, de Crăciun, domnule, le dăm muniție de război acuma ? Și-nainte de Anul Nou ? Se-împușcă ca chiorii, dom’le !” N-a vrut să-mi spună și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
încărcător pe automat și cu unul de rezervă. I-am spus colonelului care răsundea de noi... I. A.: - Cine trebuia să vă anunțe ? Ș. B. - Da, ca să păzim fabrica. „- Tovarășu’, domnul colonel, cine-a dat, dom’le, dispoziția asta aberantă, dom’le ? Cum să le dăm noi înainte de sărbători, de Crăciun, domnule, le dăm muniție de război acuma ? Și-nainte de Anul Nou ? Se-împușcă ca chiorii, dom’le !” N-a vrut să-mi spună și nici astăzi nu știu cine a dat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
păzim fabrica. „- Tovarășu’, domnul colonel, cine-a dat, dom’le, dispoziția asta aberantă, dom’le ? Cum să le dăm noi înainte de sărbători, de Crăciun, domnule, le dăm muniție de război acuma ? Și-nainte de Anul Nou ? Se-împușcă ca chiorii, dom’le !” N-a vrut să-mi spună și nici astăzi nu știu cine a dat dispoziție atunci să... cu muniție de război, să-i înarmăm pe oameni. Ai..., ce-am trecut atunci, în perioada aia. Până la urmă, după ce s-o terminat tot
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai povestesc, dar să mă mai întrebați de... Dar n-am umblat de colo-colo. A vrut să mă ia, a vrut să mă ia la Combinat domnul Ștef, da' n-o vrut Ardeleanu să-mi dea drumu’. Zicea: „- Da’, cum dom’le, pe toți îi dăm de la Nicolina ? Da’ Nicolina cine-o mai conduce ?!” Eu eram șef de secție și s-o opus și nu m-o dat. Deci, eu aici am trăit, de aici am ieșit la pensie. Sunt mulțumit
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai vedeam... ne-am dus cu un material trăsnet, cu liderul de sindicat, și Petre Roman ne-a dat, timp de șase luni de zile, la Nicolina, i-am explicat - el habar n-avea cine-i Nicolina - I-am spus: „- Dom’ Prim-Ministru, eu nu vă spun ca să vă intimidez, da’ de Nicolina și Ceaușescu avea frică de ea, nu vă spun ca să vă fie frică și dumneavoastră.” [râde] O început să râdă. Zic: „- Dacă v-aduceți aminte de Ilie Pintilie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ne mai trebuie, dar, vă rog, rugămintea mea este să ne dați mai repede, că orice săptămână trecută e dureroasă !”. Și într-o săptămână ne-o răspuns, ne-o dat șomaj tehnic șase luni de zile, 4 500 de oameni. Dom'le, a fost mană cerească pentru noi. Când am adunat pe toți șefii de secții, că din aproape șapte mii, patru mii o fost în șomaj tehnic, rămăseseră..., am oprit numai din ăștia, așa, dacă mai putem să livrăm ceva
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
noaptea plecam. De câte ori am plecat la București și dormeam în vagoanele de dormit, cu trei pături pe mine, iarna. Ne duceam la București și de ținea un sfert de oră și veneam înapoi. N-am făcut scandal la Centrală: „- Cum, dom’le, ne chemați de la Iași, - dar era ăla de la Arad, săracul, care avea vreo 600 de kilometri - pentru un sfert de oră, da’ nu se putea să vorbim prin telefon ?! Ne chemați, pentru ce ne-ați chemat acuma ?!” El ne
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vreo 600 de kilometri - pentru un sfert de oră, da’ nu se putea să vorbim prin telefon ?! Ne chemați, pentru ce ne-ați chemat acuma ?!” El ne mai lua și la mișto: „- Păi, cică, să vă vedem !” Cum vine asta dom’le ?! I. A.: - Vă ofereau cazare ? Celor care plecau în delegație ? Ș. B.: - A, bine, dădea, dar ce, noi ne puteam permite ? Noi trebuia să stăm în fabrică mai mult, nuuu... Noi ne duceam acolo numai... Bine, aveam mașină, ne
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
avea zile bune.” Zic: și, mai ales, la export, că, din cauza asta la noi, la secție, la noi băga cele mai multe exporturi. Știau că eu nu dau rateuri la export... Și, asta este problema. Nu glumim... Ei, când se lua avansul: „- Dom’ inginer, da’ nu mergem să bem și noi o bere, cutare, cutare ?!” „- Măi, da’ toată ziua, bună ziua, hai la bere ?! Da' ce, eu mă țin numai de băut ?! Voi, dacă mă iau după fiecare, eu ar trebui să fiu numai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
unu’ o-ntrebare încuietoare, că spunea el că toți directorii dau informații la Securitate. Mă-ntreabă: „- Da dumneavoastră nu dădeați lunar informații la Securitate ?” „- Ce informații, măi, să dau la Securitate ? Eu nu am dat niciodată informații la Securitate !” „- Hai, dom’ director nu mai mințiți, dom’ director !” „- Măi, tu ce vrei să mă jur pe cruce, pe ce vrei să, că n-am dat niciodată informații la Securitate.” Așa cum spui tu de ăla, ce vorbește ăla, ce vorbește ăla. Păi de ce
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]