9,274 matches
-
perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani și nu depune nici un fel de efort vizibil, ca să-i ascundă. Ține cură moderată de slăbire și nu se vaită de nimic, poate doar de picioarele monstruos de umflate, otova de la genunchi la glezne, deformate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de satin. O să dea cangrena în ea și-o s-ajungă sigur la amputare, dacă mai pipează multă mahorcă, vaca, dar nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se odihnea întinsă pe sofa și sprijinită disuasiv în cotul drept, pe o perniță verde de velur, cu ciucurași. Abandonând cu vădită tristețe, țigara abia începută, în scrumelniță, alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sfeterisit, l-au șparlit mișelește, numai și numai ca să se răzbune evazionistul și handicapatul de Ghiță-tapirul, pe mine! Ghiță-mamelucul! Venalul! Vaaai..., dar se poate să nu serviți și-o guriță de bitter? Rețeta mea proprie! Insist! Vă rooog! se pisicește Domnișoara. Revenind cu privirile în direcția gazdei, cei doi prieteni înregistrează îndată alăturarea, ca prin magie, la ceșcuțele cu cafea, a încă două cupe miniaturale, din cristal Fabergé, pline pe jumătate cu un lichid brun-rubiniu, uleios, de consistența și cromatica siropului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
simte cum câmpul vizual i se posomorăște, se tulbură și i se îngustează galopant, până la echinoxul percepției și peste, pierzându-și din ce în ce mai pronunțat vederea periferică. Apoi, iată! Patru motani negri zborșiți, stăteau dinaintea lui. Patru cozi verticale, împungeau aerul! Motanii Domnișoarei. De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă. Dar... Aceștia, parcă, nu fuseseră în cameră. Hotărât, nu! Când intraseră?! Ce e, băi? La ce te chiorăști, mocofane? Ce nu-ți convine? Ești dislexic, ai? Ți-a intrat morcovu'? Netotule
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fie...! Ca mai întotdeauna, Dănuț are perfectă dreptate. După cel dintâi pahar dat pe gâtlej, Avocatul tușește, se trezește și se dezmeticește miraculos, decizându-se vitejește să îngroape, într-un ungher tăcut al minții, vedeniile absolute neliniștitoare, șocante, din apartamentul Domnișoarei. Nae se reapucă imediat de prepararea amestecului alchimic. Băi, stai așa! Nu merge! face el, lovit de o elementară revelație. Noi bem mai repede decât pot eu să asezonez și să umplu paharele astea. Se fragmentează jocul! Ne deshidratăm! Stop
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
erai! Arată-mi mobilul tău, imediat! Arată-mi-l! Cu amendamentul că nu ți-a păsat deloc-deloc de ele, până-acum, mustăcește Bursucul, mustrător. V-ar fi ferit, barem, de o parte dintre încurcături. Dacă eram eu, unul dintre motanii Domnișoarei voastre, intuitiv, ți-aș fi spus: De ce n-ai fost atent la conținut, băi, deșteptul dracului? Nu am mobil, îi răspunde Îngerul calm, Poetului. Ți-am transmis mesajele mental, gândindu-mă la tine. După cum ți-l voi tasta și pe-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asta! Îngerul pune și el osul pe tăcute și babornița, Sanga-Anga, uscată și ușoară ca fulgul, este așezată la loc de cinste, pe dric, între lumânări. Fratele se scotocește în buzunarul de la piept și extrage toate bancnotele primite înainte, de la Domnișoară, pe care le risipește cu larghețe, în lungul mesei. Să fie banii pomană pentru mamaia, ca să aibă și ea, amărâta, cât de cât, când o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lezare a integrității și a vieții unor numeroase persoane, furt, profanare de morminte și distrugere calificată. Ca o chestiune diversă, anecdotică, voi mai aminti și că, la o săptămână după ultimul cutremur, a murit de septicemie galopantă bătrâna și bogata Domnișoară R., care locuia de mai multă vreme singură. Gurile-rele insinuau că practica goetia... Basme! Hoitul său umflat, a fost descoperit de muncitorii de la patiseria din subsolul clădirii, exasperați de mirosul putrid, de nedescris, ce se răspândea potopitor, din apartamentul de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vărsa capitalei, mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea o lume pestriță într-un amestec oriental: muncitori și funcționari, apoi țărani umblând în grupuri ca niște oi speriate, servitoare în costume țărănești ungurești, soldați pirpirii, vagi domnișoare foarte fardate, trăgând cu ochiul la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei n-a putut Gavrilaș să-i propuie lui Titu să locuiască chiar la dânșii. Doamna Gavrilaș, mărunțică, grasă și roșie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Uite, pe dumneaei! Olga se roși până-n vârful urechilor, dar izbucni totuși în râs, ca să-și ascundă încurcătura. Grigore o privi lung și răspunse: ― Evident, evident... Cine ar fi bănuit că din ștrengărită de acum cinci ani are să iasă o domnișoară așa de nostimă?... Regrete zadarnice, dragă Victore! ― Nu te grăbi cu regretele, onorate domn! protestă Olga revenindu-și. Întâi ar trebui să te întrebi dacă te-aș fi luat eu!... Și pentru că m-ați pus în joc, ei bine, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ați pus în joc, ei bine, să vă spun: bărbatul meu va trebui să fie un tip vesel, elegant și, mai presus de toate, dansator perfect... Iată!... Nu un ursuz ca dumneata! ― Bravo! strigă Victor. Bine că te-ai demascat, domnișoară! Vasăzică un dansator dorești?... Poate să-ți procurăm unul de la operetă, ce zici? Grigore o privea stăruitor, ca și când gluma i-ar fi răscolit în suflet crâmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. Olga i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
două articole de fond în care se lupta viguros cu însuși contele Apponyi. Nu uită, firește, să ridice în slavă pe Grigore Iuga (a cărui nevastă e o minune de frumusețe și eleganță, de s-ar prăpădi de admirație toate domnișoarele de prin Amaradia și împrejurimi când ar vedea-o), să povestească cum a petrecut la castelul lor de la țară, ceva în felul castelului grofilor de la Beclean, și cum s-a întors la București cu automobilul, o distanță cam cât de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în patru ochi, a discutat despre ea, fără să-l fi întrebat. Victor părea nedumerit, dar nu i-a cerut nici o explicație... La masă și nici mai pe urmă, Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de altfel ca și domnișoara Postelnicu, pe care totuși a surprins-o de câteva ori privindu-l cu o curiozitate abia stăpânită. Vorbiră numai despre lucruri agreabile, nici măcar politică. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroase baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se întrevedea chiar necesitatea să se repete spectacolul spre a putea satisface barem cererile cele mai simandicoase. În program figura un fel de revistă scrisă de trei domni foarte spirituali, deși din societatea înaltă, și jucată numai de doamne și domnișoare din aceeași societate. Olga avea un rol, firește, de dans, și se găsea în frigurile creației. Când află doamna Mariuca Constantinescu că, în sfârșit, divorțul a pornit, lăsă la o parte discreția și se apucă să-i povestească nepotului câte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că vrea să vază și pe Predeleni. După vreo săptămână, se duseră împreună. Și bătrânului îi plăcea familia Predeleanu. Oameni de treabă, zicea despre ei totdeauna, gîndindu-se în primul rând la tatăl lui Victor, cu care se cunoscuse. Spre exasperarea domnișoarei Postelnicu, pentru care tot interesul lumii se concentra în jurul serbării "Obolul", peste câteva zile, s-a vorbit toată vremea numai despre agricultură, firește, ca să fie pe placul lui Miron. Impresionat totuși de "considerentele" lui Dumescu, oricât nu era convins de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adevărat, observă și Predeleanu tocmai ca să netezească asperitățile. O revoluție în țara românească, numai ei ar fi capabili să facă, dacă ar fi în interesul partidului lor... Cu concursul doamnei Predeleanu veni rândul unor subiecte mai blajine și, spre fericirea domnișoarei Olga, ajunseră și la marele eveniment al serbării "Obolului". După un răstimp bătrânul și aci găsi prilej de obiecție: ― Nu zic de "Obolul", care poate servește într-adevăr scopuri bune. Dar, în general, se abuzează de lux și de veselie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la serbare, s-o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară, că n-am să te pot admira. Pe mine mă așteaptă la țară alt spectacol, mai puțin vesel, care nu suferă amânări. Dar las pe Grigoriță să te aplaude și din partea mea! Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai puțin prăpăstios și mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore în timpul cât Nadina se învîrtise pe scenă cu Raul. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească... Lui Titu i-a plăcut mai mult o domnișoară drăgălașă într-un fel de suită de dansuri românești. Nu știa cine o fi, căci nu se îndurase să cumpere program, vânzătoarele fiind cucoane mari, care pretindeau cine știe ce sume în folosul societății lor. În antract se întîlni cu Grigore Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a aranjat un spectacol foarte drăguț și în românește, ceea ce dovedește câtă dreptate au avut studenții când au protestat să nu se mai zbenguiască în limbi străine. Și ca să-și sublinieze mai mult ideea, vru să releveze în special pe domnișoara care a jucat românește și căreia regretă că nu-i știe numele s-o laude la Drapelul în darea lui de seamă. ― Se poate să nu recunoști pe domnișoara Olga Postelnicu, onorate domn? zise Grigore cu un reproș glumeț. Pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și sublinieze mai mult ideea, vru să releveze în special pe domnișoara care a jucat românește și căreia regretă că nu-i știe numele s-o laude la Drapelul în darea lui de seamă. ― Se poate să nu recunoști pe domnișoara Olga Postelnicu, onorate domn? zise Grigore cu un reproș glumeț. Pe cumnata lui Predeleanu? Victor Predeleanu se apropia de ei în clipa aceea. Grigore îl denunță: ― Uite-l! N-a recunoscut pe Olga... Nu știa cine e domnișoara care i-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
recunoști pe domnișoara Olga Postelnicu, onorate domn? zise Grigore cu un reproș glumeț. Pe cumnata lui Predeleanu? Victor Predeleanu se apropia de ei în clipa aceea. Grigore îl denunță: ― Uite-l! N-a recunoscut pe Olga... Nu știa cine e domnișoara care i-a plăcut mai mult din tot spectacolul și pe care vrea s-o laude la gazetă. ― Olguța are să fie fericită, domnule Herdelea!... Nu face nimic că n-ai recunoscut-o. Asta înseamnă doar că trebuie să mai poftești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
București, unde a stat trei ani în armată. Îndată ce se întoarse Miron Iuga la Amara, oamenii porniră la Burdea și se suiră în tren. Erau șapte. Sosiră în București dimineața și nimeriră tocmai bine spre amiazi în strada Argintari. O domnișoară cu șorț alb îi întîmpină în capul scării și le spuse că cucoana de-abia acuma se scoală, c-a avut petrecere mare azi-noapte, și să aștepte afară, adică pe stradă, pînă-i va chema. Așteptară pe trotuar, liniștiți. Ce altă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că cucoana de-abia acuma se scoală, c-a avut petrecere mare azi-noapte, și să aștepte afară, adică pe stradă, pînă-i va chema. Așteptară pe trotuar, liniștiți. Ce altă treabă au și de ce-au venit?... Într-un târziu altă domnișoară îi strigă înăuntru, supraveghindu-i să se șteargă bine pe picioare. Cucoana era veselă, le-a vorbit frumos, i-a lăsat și pe ei să vorbească, dar, până la urmă, i-a făcut să înțeleagă că ea va vinde cui dă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]