5,716 matches
-
menirea ultimă. Și în toți anii ăștia |am făcut cam tot ce ne taie capul, fiind convinși că nu ne putem abate de la calea dumnezeiască, indiferent de blestemățiile pe care le comiteam. Și totuși, uite! Suntem acum la o răspântie dumnezeiască: fiindcă El însuși are de ales, viețile noastre se vor schimba. - Asta e o problemă care depășește puterea noastră de înțelegere, zâmbi Maria. Poate că, de aceea, nici nu putem încă să te înlocuim, Rade. - O să trebuiască, șopti bătrânul, care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de ei să fie avută în vedere și în cazul conflictului real. Disputa va fi obiectivă și soluția dreaptă, dincolo de orice suspiciune, dat fiindcă clonele nici nu știu că adoptă o decizie sau dau un verdict. E un aranjament perfect, dumnezeiesc adică. - Ba e un aranjament politic, zise Șestov. Cu secole înainte de prima noastră apariție pe Pământ, oamenii ajunseseră la concluzia că o conducere ideală e aceea a despotismului luminat, cu condiția ca acela care deține puterea să fie obiectiv și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în care a trăit Sfanțul Augustin. I Imperiu - entitatea politică, definită de Tratatul de la Eridani ca fiind cuprinzătoare a întregului univers cunoscut și condus de dinastia Boszt. Incident tehnologic - etapă a însămînțării în care, sub aparența unor minuni și daruri dumnezeiești, clonelor de pe Lumile Agricole li se oferă unelte performante și, în ultimă fază, chiar mașini și utilaje sofisticate. Î Însămânțare - procesul prin care, pe Lumile Agricole, este declanșată apariția primului Mântuitor. Se realizează cu germenii obținuți din Alambicul dp Dumnezeu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Folosită în special pentru determinarea adevărului unor afirmații și pentru inducerea de vise. T Templu - prima construcție a clonelor de pe o Lume Agricolă. Punctul de plecare al civilizațiilor de clone și locul în care se strâng ofrandele pentru satisfacerea cerințelor dumnezeiești. Construirea și înfrumusețarea Templului constituie evenimente hotărâtoare pentru definitivarea unei religii lucrative. Tengys - planeta-capitală a Imperiului Tratatul de la Alderbaraan - act politic care reglementează regimul prospecțiunilor extraimperiale și proprietatea asupra bunurilor și cunoștințelor ce decurg din asemenea explorări. Tratatului de la Eridani
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îi și alesese pentru Lucrarea Lui. De aceea, întîiul nostru Stareț, care se numea prin minunata Lucrare divină tot Augustin, a înțeles că putem să ne imaginăm oricând orice religie, dar sfinții nu-i vom putea multiplica niciodată pe căi dumnezeiești. Cu atât mai puțin pe copii lui Dumnezeu, profeții care duc învățătura Lui pe Lumile Agricole. Geniul Întâi Făcătorului nostru de Dumnezeu a constat tocmai în înțelegerea misiunii sale și a cuvântului Domnului, relevat lui în câmpia Pannoniei... Dumnezeu nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-ți oferi acel lucru... Atâta doar că unii suntem sortiți a împărtași adevărata cunoaștere, să devenim sfinți, iar alții, cei mai mulți dintre noi, purtăm sădit în ființa noastră păcatul originar și nu vom ajunge niciodată să-i stea Domnului alături... E dumnezeiesc de simplu. Vassur interveni surescitat în conversație, în ciuda privirii ucigătoare pe care i-o arunca superiorul lui: - Vrei să spui că voi, pur și simplu, adunați aici oameni care au mai existat și îi puneți să trăiască împreună sperând că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Fiecare Ou avea înscris pe el destinația: Delta IV, Pruzz, Nova Betelgeuse... Toate cele 643 de lumi agricole pe care le însămînțase Abația. Aproape o sută de miliarde de suflete. Ce tăvălug uriaș aveau să stârnească aceste Ouă, ce forță dumnezeiască aveau pletele Sfântului Augustin! Abatele terminase de închis Ouăle și se așeză să le mai contemple încă o dată. - Șase sute patruzeci și trei. Și totuși numai unul. Clona Sfântului Augustin. Oare cum o să i se spună? Cartea Abatelui nu era extrem de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doua venire a lui Cristos pe Pământ. Dincolo de asta, urma nemărginirea, locul în care până și lui Dumnezeu îi este greu să privească. Abatele se ridică și începu să se plimbe nervos. Ce altceva ar fi putut face din moment ce nemărginirea dumnezeiască se revărsase peste oameni? Zeții erau altceva, erau hăul de care îi era frică lui Dumnezeu. Extratereștrii erau Anticristul! Abații stabiliseră asta încă din urmă cu treizeci și trei de generații și pregătiseră Ouăle întru Lucrarea ultimă a Domnului: a doua venire
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Doamne tineri mai eram Când fugeam din rai pe geam Să ne`ascundem amândoi Într-o mare de trifoi Doamne tineri mai eram Și uitam pe unde-o fi Drumul către altă zi Doamne tineri mai eram ...” VII. Un puzzle dumnezeiesc A existat o perioadă în parcursul meu liceal când, perspectiva de a face ceva în viață s-a identificat cu dorința de a urma „Medicina.” Am întâlnit însă un om, o mare „doamnă” a învățământului românesc, acolo, undeva, pe faleza
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
undeva sus, în sfere stelare, Doamne, Doamne mi-a prețuit alegerea de a deveni profesor și, știind că voi avea nevoie, mi-a trimis oamenii potriviți la momentul potrivit, asemenea unui joc de puzzle, dar de data aceasta, un „puzzle dumnezeiesc.” A fost ca și cum bunul Dumnezeu mi-a dat aceste piese în situații existențiale complicate și care mi-au răscolit ființa. Eu n-am făcut decât s-aleg aceste piese și, grație intuiției pragmatice, le-am așezat în această ecuație pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de viață sunt atât de simplu articulate pe respectarea omului de lângă tine și soluționarea acelui torent de suferință și neputință. Îmi sunt dragi acești oameni frumoși la chip și suflet, a căror numitor comun vine în prelungirea puzzle-ului meu dumnezeiesc. Este un numitor grefat și statuat pe acele coordonate ce dau credit și potențial socio-valoric statutului de medic, aici gândindu-mă evident la profesionalismul acestor oameni. Ce-i deosebește însă? În mod cert specialitățile medicale, poate frământările lăuntrice, însă dincolo de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
dau credit și potențial socio-valoric statutului de medic, aici gândindu-mă evident la profesionalismul acestor oameni. Ce-i deosebește însă? În mod cert specialitățile medicale, poate frământările lăuntrice, însă dincolo de toate și de tot, rămân oamenii, „oamenii puzzle-ului meu dumnezeiesc.” Nu există și n-am prefigurat o ordine în prezentarea domniilor lor, am respectat doar momentul întâlnirii pe această schemă de puzzle, așa cum mi-a rânduit-o bunul Dumnezeu. Doamna doctor, Maria Ciopraga, medic primar specialist în medicina de familie, cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vastă, dar este sublim. De multe ori m-am întrebat, pentru că încă nu s-a oferit acest prilej, oare cum arată locul de vărsare al Dunării în Mare, din moment ce confluența Siretului cu Dunărea m-a răscolit puternic. Probabil, ceva monumental, dumnezeiesc. La întoarcere am ales varianta mai scurtă a drumului și am mers paralel cu albia Dunării pe linia digului ce leagă Galați de Brăila, o distanță de aproximativ 15 km. Era atât de frumos afară, iar mama îmi explica c-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
viață. Eram tineri, atât de tineri și optimiști, atât de spontani și receptivi la provocările nevinovate. Era ceva din vibrația și emoția vârstei noastre, o alchimie cu parfum de tei ieșean. Ceva din versurile lui Ștefan Hrușcă: VII. Un puzzle dumnezeiesc A existat o perioadă în parcursul meu liceal când, perspectiva de a face ceva în viață s-a identificat cu dorința de a urma „Medicina.” Am întâlnit însă un om, o mare „doamnă” a învățământului românesc, acolo, undeva, pe faleza
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
undeva sus, în sfere stelare, Doamne, Doamne mi-a prețuit alegerea de a deveni profesor și, știind că voi avea nevoie, mi-a trimis oamenii potriviți la momentul potrivit, asemenea unui joc de puzzle, dar de data aceasta, un „puzzle dumnezeiesc.” A fost ca și cum bunul Dumnezeu mi-a dat aceste piese în situații existențiale complicate și care mi-au răscolit ființa. Eu n-am făcut decât s-aleg aceste piese și, grație intuiției pragmatice, le-am așezat în această ecuație pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de viață sunt atât de simplu articulate pe respectarea omului de lângă tine și soluționarea acelui torent de suferință și neputință. Îmi sunt dragi acești oameni frumoși la chip și suflet, a căror numitor comun vine în prelungirea puzzle-ului meu dumnezeiesc. Este un numitor grefat și statuat pe acele coordonate ce dau credit și potențial socio-valoric statutului de medic, aici gândindu-mă evident la profesionalismul acestor oameni. Ce-i deosebește însă? În mod cert specialitățile medicale, poate frământările lăuntrice, însă dincolo de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dau credit și potențial socio-valoric statutului de medic, aici gândindu-mă evident la profesionalismul acestor oameni. Ce-i deosebește însă? În mod cert specialitățile medicale, poate frământările lăuntrice, însă dincolo de toate și de tot, rămân oamenii, „oamenii puzzle-ului meu dumnezeiesc.” Nu există și n-am prefigurat o ordine în prezentarea domniilor lor, am respectat doar momentul întâlnirii pe această schemă de puzzle, așa cum mi-a rânduit-o bunul Dumnezeu. Doamna doctor, Maria Ciopraga, medic primar specialist în medicina de familie, cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vastă, dar este sublim. De multe ori m-am întrebat, pentru că încă nu s-a oferit acest prilej, oare cum arată locul de vărsare al Dunării în Mare, din moment ce confluența Siretului cu Dunărea m-a răscolit puternic. Probabil, ceva monumental, dumnezeiesc. La întoarcere am ales varianta mai scurtă a drumului și am mers paralel cu albia Dunării pe linia digului ce leagă Galați de Brăila, o distanță de aproximativ 15 km. Era atât de frumos afară, iar mama îmi explica c-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Ezechiel $1 1. În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinșii de război de la rîul Chebar, sau deschis cerurile, și am avut vedenii dumnezeiești. 2. În a cincea zi a lunii, era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, 3. Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; și acolo a venit mîna Domnului peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de la coapse în sus era ceva strălucitor ca niște aramă lustruită. 3. El a întins ceva ca o mînă, și m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pămînt și cer, și m-a dus, în vedenii dumnezeiești, la Ierusalim, la ușa porții de la curtea dinlăuntru, care caută spre miază-noapte, unde era locul idolului geloziei, care stîrnea gelozia Domnului. 4. Și iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, așa cum o văzusem în vale. 5. El mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la patrusprezece ani după dărîmarea cetății, tocmai în ziua aceea, a venit mîna Domnului peste mine, și m-a strămutat în țara lui Israel. 2. M-a dus acolo, în niște vedenii dumnezeiești, și m-a așezat pe un munte foarte înalt; spre miază-zi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. 3. M-a dus acolo; și iată că acolo era un om, a cărui înfățișare era ca înfățișarea aramei; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
când eu... am dat unui lemn suflet, puin-du-mi o parte de-al meu în el? E adevărat că trăiește numai pentru mine, că vorbește numai [în] mine, pentru că sufletul mieu propriu numai cu sufletul mieu propriu poate vorbi... dar e dumnezeiesc, fiind[că] ți-l gândești, e suflet în lira mea, fiindcă mi-l gândesc. (D-acolo se poate scuza și respectarea relicvielor, ți le cugeți sfinte și sunt sfinte). Tu m-ai iubit, dulce înger... O, lira mea, numai tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale micului și întunecosului său rival! Însă rivalul acesta era prietenul lui Pergoleze, și nobila-i inimă nu se răni nicidecum de triumful tovarășului său de învățătură. Cu toate acestea, zicea Pergoleze, pusesem eu în Olimpiada mea toată instrucția și dumnezeiescul foc ce îmi dăruise cerul, aceasta era cel mai frumos al meu vis, cugetarea mea, zâmbire îmbălsămită preste care eu îmi luam zborul către viitor și către slavă...... Slava, vai! Romanii m-au respins cu ocară: o cabală nedreaptă, obraznică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al său glas cu al lui. Henrietta, împinsă de o putere căriia nu putea a se împotrivi, cântă cu dânsul; se auziră atunci două glasuri cerești ce murmura foarte dulce o muzică scrisă pentru îngeri. Nina, deșteptată de această armonie dumnezeiască, se sculă în uimire, crezând că se află în farmecul vreunei vedenii de noapte, dar nu cuteză să intre în camera fiului său. Locuitorii Sorrentei, ce venea de la sărbătoarea din Neapol, se opriră dinaintea casei lui Pergoleze ca să asculte acest
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și pe lângă fântâne spre a-și stinge setea. Templurile în care își pregătiseră locașul lor erau pline de morții ce-și lăsaseră viața acolo. Căci oamenii, neștiind ce se va întîmpla cu ei, biruiți de nefericire, desprețuiau toate lucrurile dumnezeiești și omenești fără deosebire. Toate datinele obicinuite la îngropăciuni căzură în neorânduială. Se îngropau cum puteau. Unii îngropau fără teamă în cimitire străine, neajungîndu-le cele proprii, pentru că și muriseră prea mulți de ai lor. Căutau ruguri străine, și unii, preântâmpinând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]