12,690 matches
-
exclusiv, activității de editor. După o restituire a Jurnalului lui Mihail Sebastian (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), ediție a cărei acuratețe a fost remarcată, se impune definitiv cu E. Lovinescu, Sburătorul. Agende literare (I-VI, 1993-2002; Premiul pentru Excelență al Asociației Editorilor, Premiul Uniunii Scriitorilor), recuperare laborioasă, realizată în colaborare cu Monica Lovinescu, Alexandru George și Margareta Feraru, sub un titlu dat de Monica Lovinescu. Critica a considerat apariția „jurnalului” lui E. Lovinescu drept un eveniment, un reper indispensabil de-acum înainte
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
ORIZONTUL, revistă pentru știință și literatură apărută la Cluj, lunar, din 1 ianuarie până în decembrie 1906. Proprietar, editor și redactor responsabil este Vasile E. Moldovan. Articolul inaugural, Pagina întâi, în pofida accentelor antisocialiste („apele puțin cristaline ale ovreilor cari dau poporului un socialism primejdios neamului nost”), nu articulează un program propriu-zis: „N-am avut de gând să ne încorsetăm
ORIZONTUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288582_a_289911]
-
Luceafărul”, „Ramuri”, „Almanahul «Luceafărul»”, „Opinia”, „Muntenia”, „Buzăul”, „Mesager cultural”, „Vestala”, „Opinia literară” ș.a. În cadrul activităților Bibliotecii „Vasile Voiculescu” inițiază Salonul literar (1970), Cenaclul „Vasile Voiculescu” (1987-1989, 1992-1994), colecția de poezie „Autograf”. Coordonează publicațiile „Buzăul literar”, „Penteleu” și „Albatros”. Debutează ca editor și coordonator al culegerii V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente (1974), în care este prezent și ca autor al unor studii de istorie literară. A mai semnat O. Alex. O. grupează în V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente (I-IV, 1974-1994) contribuții
OPROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
oprindu-se îndeosebi asupra distincției expresiei, a purității limbajului, a „unduirilor de melos simbolist”. Versurile de mai târziu păstrează aceeași aplecare spre perfecțiunea formală, împletită consubstanțial cu o tematică ce exclude tentațiile unei racordări prea accentuate la avatarurile modernității. Ca editor, O. s-a oprit asupra câtorva poeți de care îl legau certe „afinități elective” : G. Bacovia (care îi prefațase în 1946 prima culegere de versuri, netipărită, Cântecul Săgetătorului), St. O. Iosif, D. Anghel, G. Topîrceanu, I. Minulescu. În completarea cercetărilor
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
Iulia Hasdeu în „Amfiteatru” (1969), iar editorial, cu Poezii de Georg Heym (1986). A colaborat la „Steaua”, „Secolul 20”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Vatra”, „Poesis”, „Ramuri”, „Mozaicul”, „România literară”. A fost nominalizat în 2003 la Premiul pentru traducere atât de Asociația Editorilor din România (pentru versiunea din Rimbaud), cât și de Uniunea Scriitorilor (pentru traducerile din Apollinaire). N. reprezintă un caz singular - și totodată exemplar, prin dăruire - în literatura contemporană: acela de a-și consacra viața tălmăcirii unor mari valori ale literaturii
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
reprezintă un caz singular - și totodată exemplar, prin dăruire - în literatura contemporană: acela de a-și consacra viața tălmăcirii unor mari valori ale literaturii universale. Exclusiv traducător de lirică, N. este puțin cunoscut, în genere doar în cercurile restrânse ale editorilor și cunoscătorilor de poezie. Opera sa de tălmăcitor se distinge printr-o rară adecvare la cele mai subtile nuanțe ale textului original, printr-o familiarizare puțin obișnuită cu posibilitățile de exprimare ale versului și prin recrearea, aproape consubstanțială, în românește
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
, Andrei (23.V.1943, București), istoric literar și editor. Este fiul Elisabetei (n. Dinescu) și al lui Nicolae Nestorescu, profesor universitar. După absolvirea Liceului „Nicolae Bălcescu” din București, urmează tot aici Facultatea de Filologie (1961-1966). Între 1966 și 1969 a fost cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, cu
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
secolul al XIX-lea (1985). Debutează la revista „Tomis” în 1967. A colaborat constant la „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „Litere, arte & idei”, „Limba română”, „Tribuna”, „România literară”, „Studii și cercetări de istoria artei”. Ca editor, N. a realizat edițiile Scrieri (I-II, 1980-1983) de Iacob Negruzzi, îngrijită împreună cu Nicolae Mecu, și Poezii nouă de Ioan Cantacuzino (1993), aceluiași scriitor publicându-i și o valoroasă traducere, Cercarea asupra omului, din Alexander Pope. De asemenea, este coautor
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
inedit din secolul al XIX-lea, care fac parte din lucrarea Documente și manuscrise literare, apoi Texte uitate - texte regăsite (I-II, 2002-2003) și a colaborat la mai multe culegeri de studii. N. se afirmă ca un cercetător și un editor aplicat al scrierilor literare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului XIX-lea rămase în manuscris în bibliotecile și arhivele din București și din țară. Condus de convingerea, susținută și în intervenții teoretice, că literatura română din veacurile
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
amplu răsunet transliterar, intitulată Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă, o antologie a poeziei proletcultiste românești. Semnificația aparte a cărții depășește condiția sa de premieră culturală, aflându-și punctul de sprijin în studiul de escortă al editorului, Scurt istoric al propagandei prin poezie. Și ca antologator N. își pune în valoare detenta speculativă, izbutind să sesizeze exemplaritatea ideologico-semiotică a tipului de discurs cultural numit în mod curent poezie agitatorică. Identificând aspectul de religie politică al literaturii agitatorice
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
lucru, o bogată sursă de meditație asupra evoluției lente, dar sigure, a cunoștințelor în acest domeniu complex care ne preocupă. Să reușești a realiza o lucrare cu mai mulți autori este întotdeauna un lucru dificil. In ciuda preciziei impusă de editori prin realizarea unui „caiet de sarcini” comun, a reuși să păstrezi o stare de spirit care să se regăsească în fiecare capitol este o performanță. Credem că am reușit datorită entuziasmului și profesionalismului autorilor. Este evident că această carte le
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
roșească. In drum spre creșă sau spre școală, atunci când își însoțește copiii, ea speră întotdeauna să nu întâlnească pe nimeni, merge cu capul plecat pentru a nu întâlni nici o privire. Dacă situația este neobișnuită sau reprezintă o necesitate (întâlnire cu editorul sau cu autorul, aniversare în familie, serată mondenă), ea are insomnii în mai multe nopți care preced evenimentul. Rușinea este cvasi constantă după fiecare scadență socială, uneori minoră (sentimentul că a fost ușor ridicolă în maniera în care a răspuns
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de disconfort și să procedeze în același mod atunci când va începe să roșească. Cincisprezece zile mai târziu, ea povestește în cadrul grupului o întâmplare arătând astfel că a aplicat tehnica: ea a început să roșească atunci când s-a întâlnit cu un editor, dar a continuat să vorbească în loc să tacă așa cum făcea înainte. „In sfârșit, totul s-a petrecut repede și cred că acesta n-a remarcat nimic”. Exemplu de ședință de lucru în grup: Zazie în metrou Obiectivul acestei ședințe, programată să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
, Ion (1.X.1937, Panduri, azi Axintele, j. Ialomița), editor, critic și istoric literar. Este fiul Linei (n. Olteanu) și al lui Călin Nistor, țăran, și nepot după mamă al scriitorului George Acsinteanu. A urmat primele opt clase în comuna natală, iar liceul și Facultatea de Filologie la București, trecându
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
prezență editorială va fi ediția G. Bacovia, Plumb. Versuri și proză, apărută în 1965. Primind la naștere prenumele Grigore, a semnat volumele de versuri pentru copii Martinică la bunici (1995) și Martinică face sport (1995) cu pseudonimul Grigore Storin. Ca editor, N. și-a îndreptat preocupările cu precădere asupra scriitorilor din perioada interbelică (G. Bacovia, Gib I. Mihăescu, Damian Stănoiu, Ionel Teodoreanu, George Acsinteanu). Unele din studiile sale introductive au aspect monografic, precum cel din antologia Dramaturgia istorică română contemporană (I-
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
, foaie politică și literară apărută la Sibiu, bisăptămânal, între 1 ianuarie 1878 și 15 iunie 1885. Într-un Anunț de prenumerațiune publicat în ultimele zile ale anului 1877, proprietarul, editorul și redactorul responsabil al gazetei, G. Barițiu, după ce analizează situația presei ardelene subliniind puținătatea ei și erorile orientării politice și culturale ale unora dintre periodice, expune un bine argumentat program redacțional. Potrivit acestui program, O. trebuia să urmărească realizarea unei
OBSERVATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288504_a_289833]
-
cărturarilor veacului al XVII-lea. Pe lângă întărirea unității lingvistice și culturale a românilor și ridicarea pe o treaptă superioară a posibilităților expresive ale limbii, Noul Testament de la Bălgrad a constituit un model pentru generațiile următoare, în primul rând pentru traducătorii și editorii Bibliei de la București (1688). Ediții: Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru, Bălgrad, 1648; ed. îngr. și pref. Emilian, episcop al Alba Iuliei, introd. Nicolae Neaga, Virgil Cândea, Mircea Păcurariu, Grigorie T. Marcu, Florica Dimitrescu
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
special din cea așa-zis decadentă americană, articole de atitudine ș.a., care apar în special în „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Familia” și în „Scânteia”, unde, pe lângă recenzii ocazionale, susține un serial cu articole de orientare, Sfaturi către editori. Textele formează materia a două volume intitulate Calmul valorilor (1971) și Utilul și plăcutul (1973). Printre ediții, prefețe și traduceri (Ion Pillat, W.H. Pater, Chesterton, Eliot, Hölderlin, Gottfried Benn ori textele din Eseul englez, I-II, 1975), N. mai
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
dar l-am admirat foarte mult și aș dori să dedic aceste cursuri memoriei sale. Aș vrea să exprim mulțumirile mele dlui Prof. Gabriel Bădescu, care m-a încurajat să aștern pe hârtie aceste conferințe și mi-a servit drept editor al acestui volum, precum și soției mele Adriana Groza care a tradus textul din engleză în română și nu s-a arătat niciodată plictisită când eu peroram la masă despre problemele modelării în științele sociale. Alți oameni de știință pe care
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
revistei „Luceafărul” și face parte din colegiul de redacție al revistei „Ecoul” (Vălenii de Munte). Este profesor de română și franceză la școala din Olteni, județul Prahova, metodist și inspector cultural (1984-1988), director al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești (1988-1991), editor privat. În 1990, împreună cu Ion Stratan, Florin Dochia, Constantin Hârlav, inițiază publicația „Revista nouă”. Primele scrieri îi apar în revista școlară „Ecoul”, dar debutul propriu-zis îl reprezintă versurile publicate în „Luceafărul” (1972). Colaborează cu poezii, proză, eseuri, articole politice la
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
NICOLESCU, G.[heorghe] C. (26.V.1911, Ploiești - 24.XI.1967, București), critic și istoric literar, editor și traducător. Este fiul Paraschivei Niculescu (n. Dragomirescu), învățătoare, și al lui Constantin Niculescu, funcționar. Urmează la București Liceul „Sf. Sava”, terminat în 1928, Facultatea de Litere și Filosofie (1931), Facultatea de Drept (1932) și Seminarul Pedagogic (1932). Parcurge la
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
și interviuri la „România literară”, „Vatra”, „Alma Mater” ș.a. După 1990 înființează Editura Miron. Un grupaj de poezii, oferit spre lectură lui Al. Piru la începutul anilor ‘70, va fi recomandat de critic și publicat în 1972 cu titlul, dat de editori, Cuvintele, frumoase flori. Alte culegeri de lirică, mult analizate de critică, îi apar ritmic până în 1989: Biciul albastru (1974), Inorogul alb (1976), Mai mult pasăre decât înger (1978), Boala crinilor (1980), Obiectele verii (1980), Existența poetului (1982), Vara pierdută (1989
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
NICOLESCU, Vasile (1.XI.1929, Podenii-Vechi, j. Prahova - 31.V.1990, București), poet, eseist și editor. Este fiul Floricăi (n. Mihăilescu) și al lui Ioan I. Nicolescu, factor poștal. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” din Ploiești (1949), a urmat Facultatea de Filosofie a Universității din București (1949-1953), luându-și licența în 1961. În 1946 debutează cu
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
NOUA BIBLIOTECĂ POPULARĂ, publicație apărută la București, lunar, între ianuarie 1889 și 15 martie 1891. Inițiativa pare să fi fost a lui Gr. H. Grandea, care și-l asociază pe editorul D. I. Cerbureanu pentru a scoate o revistă dedicată republicării celor mai valoroase opere ale literaturii române. Fiecare număr este consacrat unui scriitor. Grandea semnează studii biografice, în general bine documentate, dar minate de un anacronic entuziasm romantic și lipsite de
NOUA BIBLIOTECA POPULARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288479_a_289808]
-
demersuri metodologice edificatoare; construcția a ceea ce numim cea de-a doua Școală de la Chicago din anii de după război; revista de specialitate American Journal of Sociology (AJS). Inițial, autorul nu a dorit să realizeze o istoriografie propriu-zisă a școlii. Abbott - actualul editor al American Journal of Sociology - a fost rugat În 1992 de către Marta Tienda (predecesoarea lui Abbott În calitate de editor al ziarului) să scrie istoria centenară a publicației. Demersul lui Andrew Abbott a urmat cursul unei metodologii calitativiste, designul cercetării s-a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]