5,918 matches
-
și-l trecea Încă o dată pe linia moartă. Iar N.S. Hrușciov a tot trâmbițat la congrese și m internaționale, iar presa l-a secondat, despre victoria comunismului mondial, iar atunci când „imperialiștii și slugile lor” nu se lăsau convinși, n-a ezitat să se lase numai În ciorapi și să bată cu pantofii În microfoanele de la tribuna O.N.U. pentru a deveni convingător că victoria comunismului pe Întreg globul nu-i decât la un pas distanță de locul unde peiora... A
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
creația de excepție a unor mari talente precum M. T. Cicero, C. I. Caesar, C. S. Crispus, M. T. Varro, în proză, și P. Virgilius Maro, Q. Horatius Flacus, P. Ovidius Naso, în poezie. În această perioadă, romanii nu mai ezită să ia ca model limba greacă de cultură, din care fac împrumuturi numeroase, printre care și unele tipuri morfologice, și să integreze propriei culturi operele grecești. În acest timp, latina și-a alcătuit bogate limbaje de specialitate pentru exprimarea noțiunilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în zonele devenite provinciale, a fost copleșit prin instaurarea politicianismului și birocrației excesive. De aceea, atitudinea diferită, sub mai multe aspecte, a lui Mihai Eminescu reprezintă un fenomen semnificativ prin rectitudine intelectuală și prin responsabilitate civică. Geniul național nu a ezitat să incrimineze agresiunea imperialismului rus asupra românilor și a făcut efortul de a înțelege orientarea și activitatea învățaților ardeleni, deși nu le-a urmat propunerile atunci cînd ele erau exagerate. Conștient de faptul că erau necesare schimbări radicale ale limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
3). Schimbul de replici amintește de un dialog în care Agamemnon afirmă că e firesc ca soldații să dorească plecarea de vreme ce nu au nimic de sacrificat pentru ea, iar Ulise îi atrage atenția că la Troia aceiași ostași nu vor ezita să moară în luptă (Ușor le este lor, când nu jertfesc nimic/ Ei își vor da viața pentru Troia - I 2). De fiecare dată, percepția eroinei trece dincolo de suprafața lucrurilor la care se oprește privirea omului comun. Ifigenia are vise
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dragă, cea mai apropiată ; un alt fel de a formula jertfirea de sine (p. 48). Și alte intuiții ale Ifigeniei dovedesc accesul ei la adevăruri ascunse oamenilor neinițiați în tainele universului. Îngrozită de viziunea ținutului întunecat al morților, fata nu ezită să pășească spre sacrificiu, ceea ce determină protestul mamei ei : chiar în dimineața aceasta te zbăteai la pieptul meu, înspăimântată numai de gândul morții ! (II 2). Departe de a denota inconsecvență, atitudinea Ifigeniei arată că ea înțelege diferența dintre sumbra moarte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor (stăpânește-ți mândria... altfel mă plictisești - I 1), fiindcă l-a ales dintr-o toană. La vestea că soțul ei ar fi murit, se arată nepăsătoare (Nu simt nimic... Încerc să trec pragul vieții noi dormind - I 6) și ezită cu privire la viitorul relației cu Egist (Nu știu decât că trebuie să încep totul din nou - I 7). Îi reproșează amantului neliniștea (dacă taci mereu, nu mai e ciudat, ci plictisitor - II 1) și îi explică deficitul ei de vitalitate (Sunt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
9). Clitemnestra știe că doar prezența rivalei sale îl mai poate salva pe bărbatul mâhnit și nefericit : Fără tine se va plictisi și mai mult (IV 2). Incapabil să alunge o soție legitimă sau o iubită nevinovată, Agamemnon moare pentru că ezită să comită o nouă nedreptate : mă roade ca un vierme timpul și deopotrivă grija de dreptate... N-aș vrea să putrezesc de viu ca biruitorii pe nedrept... am vorbit cinstit... mărturisindu-mi îndoiala (IV 7). Învingătorul de la Troia nu mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și nesigură : nici liniștită, nici tare nu mai sunt. Nu mai văd atât de limpede... sunt obosită (II 13). Casandra lui Eschil acceptă moartea în cunoștință de cauză. Contaminată de inerție, prea obosită pentru a mai vedea primejdia, noua Casandră ezită să se salveze : De ce sunt nehotărâtă ?... Voi pleca deci ? Sau să ascult sfatul oboselii ? (III 2) ; Unde așteaptă liniștea ? (III 5) ; unde este ziua și luminile clare ? (IV 3). Sfaturile acestei făpturi de o bunătate fără măsură, între o iubire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să fim cu ochii în patru, cine știe ce măgărie mai pune la cale ! - IV, p. 662). Solicitarea comună a eroinelor în situație similară contribuie la apropierea lor peste secole. Instrumentele răzbunării sunt aceleași în cele două piese : focul și sabia. Medeea ezită o clipă la care din aceste arme să recurgă : Să le topesc în foc iatacul lor de miri/ Ori să le-nfig o dârză spadă prin ficat ? Mai apoi, îi trimite Creusei o cunună de aur azvârlind un uimitor șuvoi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
După ce înfățișează în conformitate cu scenariul livian vizita neanunțată a lui Sextus la Lucreția și tentativa de a o seduce cu declarațiile sale înfierbântate, Horia Lovinescu își arată personajul și în altă lumină decât cea consacrată de tradiția antică. Un timp, acesta ezită să dea curs dorinței lui nelegiuite, care îl va dezonora pentru totdeauna, fără a putea însă să se abată de la calea impusă de fatalitate : Dispari, șovăială, cumințenia e hărăzită bătrânilor și înduioșarea copiilor [...] dacă voi plăti cu viața fapta mea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
personaj reprezintă o ultimă sfidare adresată lumii înainte de a fi la rândul lui ucis : Collatinus, să știi că Lucreției i-a plăcut (VII, p. 96). Cu energia sa debordantă și irezistibilă, Sextus caută să experimenteze toate formele răului fără a ezita să-și pună viața în joc pentru a dobândi o plăcere oricât de efemeră. Poate nu întâmplător, dramaturgul care a semnat în 1981 adaptarea Karamazovii, pusă în scenă de Dan Micu, și-a ales un personaj negativ fascinant și respingător
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
așa e, dreptul ginților ! - II, p. 59). Deconspiră dorințele secrete ale republicanilor de a dobândi funcții importante, consulatul sau prefectura cetății (I, p. 35), dar dezvăluie și intențiile lui Primus Aquillius care scrie în tăblițele către rege că nu va ezita să se ridice împotriva consulilor (cureți treapta pe care vrei să urci... - II, p. 54). Ironic, el ia în râs apelul lui Publicola de a dezarma dușmanii prin înfășurarea togii în jurul beregatei (or să moară cu dureri de gât - II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
învățat totul din carte, cunoști viața din cărți. Creează-ți singur nefericirea, dacă n-o poți cunoaște altfel. Afundă-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul (II, p. 116). Ispitit de târgul în măsură să-i dezvăluie taina zbuciumului fertil, filosoful ezită să depună mărturie la proces, dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă (II, p. 117). Mefistofelicul interlocutor se mulțumește cu această făgăduială, nu fără a evidenția echivocul situației : Opera ta va fi ambiguă, ca și caracterul tău : prea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
construit doar din cuvinte (II, p. 51). Întrebându-se de ce omul trebuie să sufere nu numai pentru ceva ce n-a făcut, dar și pentru ceva ce nu i-a trecut niciodată prin minte să facă (II, p. 51), tânărul ezită între contestarea divinităților nedrepte (Dacă zeii au pus la cale crima, cum să cred în ei ?), negarea existenței lor și subminarea propriei atitudini de frondă (Dacă zeii nu există, eu ce aștept ? Împotriva cui duc eu războiul ăsta ? - II, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
baza actului comis de Oreste, iar personalitatea eroului se desprinde ca formă de sine stătătoare pe fondul voinței absolute (p. 275). Conflictul dramatic culminează cu scena întâlnirii dintre mamă și fiu în care succesiunea rapidă a replicilor traduce concentrarea lăuntrică. Ezitând în fața poruncii destinului, Oreste ar vrea să știe dacă are dreptul să-și ucidă mama. În această îndoială se manifestă conștiința umană, care prin fapta tragică se descătușează de legea oarbei determinări : ea duce la formularea limpede, rațională, a problemei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apariția unor astfel de sisteme hibride, care, spărgând tiparele tradiționale atât ale regimului parlamentar, cât și ale regimului prezidențial, au încercat să ajungă la soluții de compromis, situate undeva la mijlocul drumului care le separă, unii autori din literatura occidentală nu ezită să vorbească despre "regimuri semi-prezidențiale""12. În această categorie ar intra, potrivit lui Tudor Drăganu, Maurice Duverger dar, pe de altă parte, este subliniat faptul că în opinia unor alți autori (Marcel Prélot) nu putem vorbi de un nou regim prin
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
unitate administrativă care depindea direct de Imperiul otoman, din cauza importanței ei strategice. Bugazul își datorează numele acestui trecut dificil. Invadatorii otomani numeau această limbă de nisip cu un substantiv comun, inspirat din topografia ei. Intrat în limba noastră, cuvântul a ezitat între mai multe forme, boaz, buaz, bugaz, înainte să se fixeze în aceasta, pe care o cunoaștem azi. Dar interesant e că, odată picat în cazanul limbii lui de adopție, cuvântul și-a urmat destinul. Cu timpul, a ajuns să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe care îl cresc părinții Panaiotei, venea în fiecare an să-și petreacă vacanța la Bugaz. Anul ăsta n-a venit, și asta a făcut-o să sufere teribil. După ce se vindecă, ar vrea să se întoarcă în Grecia. El ezită. Părinții lui sunt bătrâni și e singurul lor copil. Dar nu ești în apele tale sau mă înșel? "Nu te înșeli. Incidentul cu vameșul mă plictisește. Am chef să mă mut." Să te muți din cauza vameșului! Dar e absurd, n-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
s-a căsătorit din dragoste cu un artist fără un ban și care, pe deasupra, a găsit de cuviință să și moară pe front. E suficient pentru a fi socotită iresponsabilă." "Dar, ca să institui o tutelă, trebuie să dovedești..." Doamna Dunin ezită o clipă înainte de a propune timid: "... trista ei necesitate." " Nu, e nevoie de bani, doamnă. Banii pot totul." "Oh, nu, banii nu pot totul. Ar fi mai just să spunem că fără bani nu poți face mare lucru. E mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de pagini scrise. Pe drum, îi veni o idee: dacă, în loc să se ducă până la editură, ar lăsa plicul în cutia de scrisori a lui Ahile? Era mult mai aproape, i-ar rămâne timp să se plimbe cu mama ei, care ezita încă să iasă singură. Zis și făcut. Se pregătea să grifoneze câteva cuvinte de-a dreptul pe plic, sub portalul clădirii, când Ahile intră ducându-și micile cumpărături de celibatar. Își ridică în aer brațele cu pachete: "Margareta!" Tresări ca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu mișcă. Albastrul de toporaș face ca, pur și simplu, tot ce atinge să se albăstrească, în primul rând, puloverul gri perlat, sub care tresaltă două obiecte rotunde de o mărime deasupra mediei, pe care, în alte circumstanțe, nu ar ezita să le ia drept sâni. Își întinde mâna să pipăie sferele care dansează nepăsătoare sub pulovărul gri, contaminat cu albastru: dacă temperatura li se dovedește anormal de ridicată, sunt cu siguranță cele două obiecte neidentificate care i-au strivit pieptul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e tot mai deasă, frunza din spinare apasă tot mai greu, i se pare că recunoaște drumul spre cuib, ezită, se întoarce, pleacă prin altă parte, caută, caută și dispare în întunericul nopții, luptând cu ploaia, cu frunza și cu pământul cleios. Nu mai aflăm niciodată dacă a ajuns cu bine la cuib, iar o ultimă și genială trăsătură de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu mari osteneli din fragedă pruncie după o frunză mai suculentă, după un pai mai arătos, urcând și coborând povârnișuri cu mult peste puterile noastre, luptându-ne cu ploi și obstacole de tot felul, pierzându-ne de atâtea ori calea, ezitând și încercând prin alte părți, către o destinație care ni se pare nouă a se numi „fericire”? La trecerea dintre ani, ascultăm de tradiție și ne punem fiecare câte o dorință. Ne vom dori și anul acesta ca Noul An
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în Franța Partidul Radical, în Marea Britanic sindicatele reformatoare și Partidul Laburist) sau unde tradițiile democratice sînt slabe, este mare pericol de a vedea aceste mișcări punînd mîna pe Miele statului, cu atît mai mult cu cît clasele conducătoare nu ezită atunci cînd "amenințarea roșie" se apropie, să abandoneze liberalismul tradițional în schimbul unor metode care să le permită să-și păstreze pozițiile și privilegiile, chiar cu prețul unei dictaturi căreia cred că-i vor putea limita asprimea și durata. În sfîrșit
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
tîrziu, Hitler reușește să organizeze la München, faimosul "puci din braserie". Mai sînt și mișcările micilor grupuri ultranaționaliste, care își recrutează oamenii printre foștii militari și membrii formațiunilor de voluntari, cer anularea clauzelor "rușinoase" ale tratatului de la Versailles și nu ezită să recurgă la acte de terorism. Liderul Centrului Catolic, Erzberger, semnatar al tratatului și ministrul de externe Walter Rahtenau sînt omorîți de glontele ucigașilor organizației "Consul". În aceste condiții, în anii de după semnarea tratatului, relațiile dintre cele două puteri riverane
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]