6,230 matches
-
are de ce să se considere un adevărat film popular. Columna (locul 7 în clasament) a fost unul dintre filmele copilăriei mele. Pe vremea aceea, personajul meu preferat din viață și din artă era, desigur, ștefan (într-una dintre primele mele fantezii erotice, mă vedeam mergînd călare printr-o pădure, spre un cîmp de bătălie, strîngîndu-mi buzele cu stoicism sub mustața blondă, încrețindu-mi fruntea sumbră sub coroana Moldovei, fără să mă uit înapoi, la doamna una dintre educatoarele mele de la grădiniță
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dezarmant) la Nicolaescu nu e faptul că-i un narcisist, ci faptul că e un narcisist atît de transparent în vicleșugurile sale : e chiar ca un copil care-și pune în scenă, cu înțelegerea lui de copil asupra artei spectacolului, fanteziile eroice de copil. Ăsta e Nicolaescu și așa a fost de la bun început. Dacă era un pic mai bun pe vremea cînd făcea Cu mîinile curate, asta e din cauză că pe-atunci încerca să imite economia narativă a vechilor filme hollywoodiene
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
despărțirii lor : Anul trecut eram nebun și acum ai nevoie de nebunia mea... , continuă el s-o hărțuiască (da, se presupune că Ian e un personaj pozitiv). în fine, rămîne neclar dacă acum, în schimbul protecției, Milena acceptă să-i îndeplinească fanteziile bolnave, după cum neclară rămîne și natura exactă a fanteziilor lui. (Ce vedem între ei, ca sex, e penal din cauza gratuității și a pornoțipetelor lui Nane , dar și perfect banal.) Deci ce l-a apucat pe scenaristul Eugen șerbănescu să facă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nevoie de nebunia mea... , continuă el s-o hărțuiască (da, se presupune că Ian e un personaj pozitiv). în fine, rămîne neclar dacă acum, în schimbul protecției, Milena acceptă să-i îndeplinească fanteziile bolnave, după cum neclară rămîne și natura exactă a fanteziilor lui. (Ce vedem între ei, ca sex, e penal din cauza gratuității și a pornoțipetelor lui Nane , dar și perfect banal.) Deci ce l-a apucat pe scenaristul Eugen șerbănescu să facă aluzie la ele ? L-a luat valul sau ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
flasc. Ce-o atrage pe Barbara este tocmai acel ceva : 1. Jurnalul unui scandal, Editura Polirom, 2007, traducere de Luminița Marcu. obsedații au nevoie de un gol (sau, în fine, de posibilitatea unui gol) pe care să-l umple cu fanteziile lor ; asta făcea distinsa precursoare literară a Barbarei, Olive Chancellor din Bostonienii lui Henry James, cu victima ei, Verena Tarrant, asta face și ea cu Sheba. Sheba nu e un monstru, ci o victimă, dar, ca și personajul interpretat de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
găsi împlinirea decît dîndu-se drept actriță în felul ăsta poate să joace tot timpul. Dimpotrivă, rolul mamei obeze din Hairspray, care n-a mai ieșit din casă de zeci de ani, nu scoate la iveală nimic interesant din Travolta nici o fantezie personală, nici un fel de perversitate sau țăcăneală ; e dulce și atît. Evident că, după o vară atît de săracă în imagini memorabile, sînt practic obligat să vă recomand spectacolul lui Walken vrăjindu-l în pas de dans pe Travolta, sorbind
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de la an la an și teleportîndu-l din curtea lor cu rufe întinse într-o lume în care ei doi sînt Fred și Ginger și apoi în alta în care sînt un toreador și o gitană. Dar tocmai momentele astea de fantezie scot în evidență lipsa de imaginație coregrafică a regizorului Adam Shankman. Pentru o comedie muzicală retro, fixată, la modul ironico-nostalgic, pe kitschul anilor 60 și agrementată cu tușe grotești, filmul își ia prea în serios mesajul de toleranță față de oamenii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care familia lui trebuia bătută și violată în fiecare nou episod, pentru ca el să aibă ce răzbuna. Filmele cu Bronson au fost pe cît de populare, pe atît de (binemeritat) ponegrite pentru viclenia comercială grosolană, moralmente iresponsabilă, cu care speculau fanteziile de victimizare și revanșă justițiară ale publicului urban. Jordan (Mona Lisa, Interviu cu un vampir, Sfîrșitul aventurii) nu e de felul lui nici grosolan, nici deosebit de comercial. E destul de clar (deși mă tem că nu suficient de clar ca să percuteze
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
trebuie să fie că, văzută din afară, fabuloasa peșteră a lui Ali Baba, în care fiecare dintre noi își păstrează ideile despre fericire, nu poate să arate decît ca un depozit de clișee. Așa o fi, dar rămîne faptul că fanteziile lui Bauby trebuiau să poarte o amprentă mai clară a personalității sale, după cum rămîne diferența de calitate dintre limbajul cărții lui (atît cît se aude în film) și limbajul cinematografic al lui Schnabel. Atunci cînd Bauby compară barăcile spre care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
miez de noapte poveștile cu fantome n-ar mai avea atîta haz și să cădem de acord că rareori au fost combinate atît de bine. în orice caz, nu ele fac filmul. Acesta nu e un exercițiu horror, ci o fantezie lirică ce proslăvește fără teamă inseparabilitatea mamei de copil și nevoia copilului de mamă : atunci cînd copiii-fantomă dau semne că vor să se joace cu Laura de-a comoara din insulă, realizăm brusc că niște copii-fantomă sînt niște copii orfani
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
moarte groaznică în mîinile soției. Dar în nici un caz nu vor omorî copilul. A spus-o și Hitchcock : copilul nu trebuie omorît pentru că asta îl destabilizează pe spectator. Spectatorul vrea să fantasmeze că el e cel victimizat, dar vrea ca fantezia să-i facă plăcere ; contează pe realizatori să respecte anumite pietăți și anumite limite, și, bineînțeles, să-i dea tradiționala satisfacție morală : cei răi să-și primească pedeapsa. Tradiționala satisfacție morală acoperă, desigur, adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pariu că Pol Pot sau ceva de genul ăsta. Dacă aveți peste 15 ani și totuși trebuie să vedeți un film cu supereroi, mergeți la Hancock. Prima jumătate aproape că e demnă de atenția unui adult. Nu e o altă fantezie bombastică, menită să răzbune sentimentele de inadecvare ale adolescenței, ci o comedie care lucrează relaxat în interesul sănătății publice, dezumflînd un pic cultul ăsta agresiv (și, în ultimă instanță, laș) al supraomului. Hancock (Will Smith) nu e un supererou din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
noi provocări invitându-l într-un joc complex al înțelegerii din care acesta se alege adesea doar cu confuzia. Termenul de „fandaxie” provenit din greacă este înregistrat ca argotic cu sensul de țicneală, manie, fiind însă înrudit cu cel de fantezie. Ideea generează un joc periculos al imaginației scăpate de sub control, putând trece în zona patologicului, în fixația maniacală. Idee fixă, fandacsie, ipohondrie. Există un crescendo în această simptomatologie de uz domestic, ideea, „un nimic”, a provocat vertiginoasa rostogolire nevrotică către
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unde se născuse și crescuse acest maestru al literaturii universale, a cărui capodoperă, "Don Quijote de la Mancha", se spune că este, după Biblie, cea mai tradusă și publicată carte din lume. Este interesant de știut că în materie de inedit și fantezie viața lui Cervantes nu e departe de isprăvile celebrului său personaj. Născut la 29 septembrie 1547 ca al patrulea copil din cei 7 ai unui spițer, îl găsim la 1570 ca soldat la Neapole. În această calitate participă la 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gaur).” Și: „Am venit pe lume pentru a Înțelege anumite lucruri. Doar câteva lucruri, nu foarte multe, dar extrem de importante... Artă este un loc de Întâlnire. A autorului cu obiectul dragostei sale, a spiritului cu materia, a adev)rului cu fantezia, a liniei trasate de un creion, a conturului unui trup, a unui cuvânt cu altul. Aceste Întâlniri sunt rare, neașteptate. «Acesta ești tu?» «Tu ești?» Recunoscându-se reciproc, ambele p)rți sunt cuprinse de frenezie și Își dau mâna. În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
deasupra nu este doar atmosfer), ci un răi cu Îngeri, cu serafimi, cu Dumnezeu”. Acesta este, de asemenea, transcendentalismul evreiesc, Într-o parte foarte diferit) a minții. La Singer, totul apare ca si cand, În anumite momente ale povestirii, se declanșeaz) brusc fantezia. Eu am tendința s) m) Împotrivesc imaginației când opereaz) În felul acesta. Totuși, si eu simt c) lumină Ierusalimului are puteri purificatoare și filtreaz) sângele și gândurile; nu-mi reprim gândul c) lumina poate fi vesmântul Domnului. M) duc la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
scheletele metalice goale, pietrișul, vântul - un vr)jitor care crede c) oricine trebuie s) considere orașul ceva material, practic, aglomerat. Ins) aceast) fort) cumplit) este și un actor, un personaj absurd, ironic, ceea ce d) culoare „realismului” orașului; el Își ascunde fanteziile cele mai Întunecate sub mască materialit)ții, În cl)diri, pavaj, canalizare, tehnic), finanțe, electronic). Ne Îngr)m)dim bagajele În partea din fâț) a unui taxi și plec)m. Se aude ț)c)nitul aparatului de taxat. Ziarele vorbesc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
golise câteva pahare de Jack Daniels - eu nu eram antrenat pe vremea aceea nici măcar cu țuica -, am simțit dintr-odată două mâini venind din sensuri opuse, mângâindu-mi genunchii. Le-am atins doar ca să mă conving că nu e pură fantezie: Erica și Lamar, amândoi prinși În flagrant delict și fiecare șocat să-l descopere pe celălalt la fel de interesat de anatomia unor genunchi din Europa de Est, au Început să accelereze ritmul frazelor și curând mi-era evident că Între ei se stârnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Brook ar fi În legătură cu niște membri enigmatici ai unor cercuri oculte, ascunși În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În același timp era și o ușurare. Venind din comunism, noțiunea de guru-leader, de dogme și de grupări ca la partid mă oripila, chiar dacă pretextul era cercetarea spiritului. Cunoscându-l pe Peter, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
până la urmă comportamentul banal de fiecare zi. Inevitabil, acesta a devenit curentul la modă, numit minimalism, cu impulsul spre reductiv. One-man show-urile câștigau popularitate În dans, muzică, până și În teatru. La modă era acum „expresia personală“, cu dezvăluirea fanteziilor private În public până la exagerare, cu exprimarea liberă a fricii și a capriciilor individuale, orice nevroză personală putând fi justificată. Întotdeauna minimalismul mi s-a părut o formă opresivă, chiar și În cele mai fericite cazuri, când, folosindu-se de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
foarte des actori, regizori sau dramaturgi care, pentru că nu au reușit să facă o carieră, s-au „consolat“ să predea. Ce pot preda ei când frustrarea i-a Împins să-și asume acest rol? Din păcate, cei mai mulți Își transmit propriile fantezii nerealizate studenților, modelându-i după calapodul lor și impunându-le să Împlinească ceea ce ei Înșiși nu au reușit. Artistul „eșuat“ e satisfăcut dacă poate să-i domine, să-i controleze și chiar să-i tiranizeze pe studenți. Un „profesor“ de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fapt ea se află În serviciul adevărului și al iubirii. Tema rolului pe care Îl avem de jucat este și ea esențială În piesă. Iliria e țara iluziilor, iar rolul lui Cezario este de a-i trezi pe ceilalți din fanteziile În care dormitează. Suferința reală a Violei-Cezario, care, Încercând să-i ajute pe alții, Își sacrifică propriile dorințe, contrastează cu suferințele imaginare ale celorlalți. Sinceritatea ei trezește un răspuns În cei care nu și-au pierdut total capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mă bucur de ele. Lucram la Italiana in Algeri pe scena Operei de la Garnier, reluare (ca Întotdeauna, cu Înnoiri) a operei comice a lui Rossini, pe care o pusesem În scenă cu doi ani În urmă. În decorurile pline de fantezie și umor ale Marinei Drăghici, o scenografă româncă stabilită la New York, unde are o frumoasă carieră, cu bogăția de idei și soluții scenice aduse de Niky Wolcz, care era coregizor, la „creație“, cum spun francezii, acest proiect gioccoso fusese unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o reconstituire de muzeu, ci cu un clin d’œil contemporan, travestiuri savuroase și quiproquouri surprinzătoare, cutremure și vulcani În erupție, sălbatici din America fumând pipa păcii cu ocupanții spanioli și francezi, totul era pentru mine ca un cadou de fantezie exuberantă și joie de vivre din partea „doctorului“ Rameau. Coregrafia plină de vervă și baroc hip-hop semnată de Blanca Li l-a contaminat și pe dirijorul Bill Christie, care la final a urcat din fosă pe scenă, dansând și dirijând În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vederea unui cărucior de copil, nou-nouț, stând acolo pe veranda de la intrare, cu aerul infatuat, de uzurpator, al unui sicriu; chiar și acesta era gol, de parcă, În sensul invers al evenimentelor, până și oasele lui s-ar fi dezintegrat. Asemenea fantezii nu sunt străine celor care au pășit de curând În viață. Sau, altfel spus, primele și ultimele trăiri tind să aibă o notă adolescentină - cu excepția cazurilor, posibile, când ele sunt Îndrumate de vreo religie venerabilă și rigidă. Natura se așteaptă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]