6,294 matches
-
orizonturi de așteptare. Literatura nu Înseamnă doar „producere“, ci și receptare, și chiar În primul rând receptare. Cei trei români au adus răspunsurile lor, propunând Occidentului saturat de atâta raționalism o infuzie de mitologie orientală, de absurd sau de nihilism filozofic. Și În artele plastice, românii au deprins repede rețetele occidentale și le-au aplicat cu talent. O vizită prin muzeele românești oferă ocazia descoperirii unei picturi de foarte bună calitate. Nicolae Grigorescu (1838-1907), apropiat de școala de la Barbizon și de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
elementele simplificate și abstracte ale folclorului românesc. Asimilarea unor forme arhaice a reprezentat de altfel una dintre principalele căi de depășire a artei figurative și „realiste“. Cu figurile lui cioplite sau șlefuite până la abstractizare — purtând Însă Întotdeauna și un sens filozofic —, Brâncuși este printre primii, dacă nu chiar cel dintâi deschizător de drumuri spre ceea ce avea să devină sculptura secolului al XX-lea. Prin el, arta țăranului român s-a Înscris În universalitate. Tot folclorul a fost sursa majoră de inspirație
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Biata diplomație românească trebuie aerisită ca lumea, mai ales pe direcția Est. VASILE GÂRNEȚ: La hotel, o doamnă de la Radio Vocea Rusiei în limba română insistă să discutăm despre Trenul Literaturii. Are întrebările pregătite, le-a dat, așa, o turnură filozofică, vrea să „tragem concluzii”, să comentăm evenimentul din mai multe unghiuri de vedere. „Vreau o opinie a românilor despre Trenul Literaturii”, așa se exprimă, adică ne invită la o discuție pe toți cinci, „basarabenii” și „regățenii”. O întreb cât va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
absolută” a eului, încercarea sa disperată de a se confrunta cu lucruri și cu fenomene, ca realități posibile, apte, poate, de a-i certifica ființa, concretețea și, mai ales, „posibilitatea ființării”. Un idealism absolut, „subiectiv”, cum se spune în limbaj filozofic, ce nu se regăsește în poezia românească (sau franceză, de exempluă, nici înainte de el, și nici azi, după. El reușește abia în al treilea volum, în Dreptul la timp, să „insereze” acest poem, „apărându-l” cu alte câteva ce trebuiau să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne „interesează” în primul și ultimul rând, adică „sensul existenței noastre pământești”, Divinitatea își retrage brusc orice „raționalitate”, orice Logică, și ne lasă bântuiți de o absurditate crudă și ale cărei „soluții” nu sunt la îndemâna oricui, decât, poate, prin „diversiune” filozofică sau bisericească, dogmatică. Dacă există cu adevărat „soluții” la această întrebare oedipiană! De oriunde venim, cu toții vom voi, la un moment sau altul al existenței noastre lucide, să intrăm în acea „Tebă a spiritului” și cu necesitate vom fi opriți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un uriaș „stejar” al etniei sale, or, spuneam eu, „stejarii nu cresc din nisip!”, Blaga, ca orice fenomenalitate ideologică și sentimentală, se naște din straturi adânci etnice, comunitare, iar Gândul, în formele sale ample și sistematice precum dovedesc sistemele sale filozofice, dă dovadă sigură de dezvoltare și maturizare organică seculară. Ivasiuc, exaltat și imprevizibil uneori, a făcut față de mine două gesturi de mare prieten și de solidaritate cu proza mea, cu romanele mele ce, în acei ani, se izbeau de greutăți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au fost primii mei susținători în afara restrânsului meu grup literar. Primii dintr-o altă generație literară, făcând parte din establishment-ul cultural și politic, lucru ce atârna mult în epocă. Deși Ali, mai ales, nu ezita să-mi „pândească” opiniile filozofice, bănuindu-mă până la sfârșit de cochetărie cu „filozofia idealistă și reacționară”, simțind că nu eram „total convins, pătruns” de „justețea cauzei partidului și a Revoluției”, de „ideile leniniste” etc. În schimb, îmi acorda un credit profesional dincolo de orice limite și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
propriu-mi destin. Complicitatea și prietenia lor era cu atât mai prețioasă cu cât venea din partea unor inși deja recunoscuți de opinia critică și de opinia largă și, mai ales, din partea unor inși ce credeau în alte valori sociale și filozofice. Era firesc ca amicii mei, din grupul meu literar, să „creadă” în mine, așa cum și eu „credeam” în talentul și vocația lor - trei poeți și un critic! -, deși nici un semn „exterior”, social, major, nu ne conforta în opiniile noastre. Am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sceptici care s-au îndoit „de la început” de el?! Nu, nu cred, deși „a doua parte” a conducerii sale, după vara lui ’71, pare a le da dreptate, când a ambiționat o și mai mare concentrare a puterii. La modul filozofic vorbind, „scepticii” au aproape totdeauna „dreptate”, deoarece lucrurile în viață, chiar și cele care încep bine, se „tasează” încet, se degradează în „arcul” lor dinamic, se automatizează, își pierd suflul și, nu rareori, pentru a gândi într-o dialectică grosolană
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca și Manolescu, de altfel! - deși acest roman însemna nu numai reintegrarea mea în lumea și mediul literar românesc, după ce toată lumea credea „că am fugit”!, dar era abordarea, în ’73, a unei teme ce absoarbe azi multe condee critice și filozofice - la noi și aiurea: deconstrucția! Eu, vorbind despre eroul Îngerului de gips, am numit „boala” sau „dezadaptarea ca o formă a adaptării”, sau, mai bine zis, ca o formă a renașterii, a unei învieri posibile, a „înaintării”. Iată trei critici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
excelenții prozatori sud-americani!Ă, descoperirea unei alte teme „obsesive” ce a fost donjuanismul, căruia i-am dedicat cinci romane, și în sfârșit „tema viului”, încercarea în Drumul la zid de a mă „apropia”, în sfera epică, de o temă strict filozofică, ontosul, viul și ființa, descoperiri esențiale ale gândirii moderne de la Nietzsche la Heidegger. Dar, o dată cu „bucuria” mea, cum o spuneam, a apărut și neînțelegerea criticii, „ajutată”, e drept, și de boicotul susținut al forurilor politice, al camarilei ceaușiste, din partid
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la noua libertate politică și culturală a României, nici eu și nici Țepeneag nu am fost cooptați în Biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor (dar a fost „cooptat” un G. Liiceanu, ne-scriitor, la dreptvorbind, autor al unor interesante studii filozofice „ce promiteau” și al unor jurnale, pe care le-am apărat și eu!Ă și nici nu s-a făcut în nici un fel caz de opoziția noastră veche și continuă la comunism - în cazul lui Țepeneag! - și la ceaușismul de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca o sămânță tainică a spiritului, aș fi putut fi, cred, grădinar, un prea cumsecade lucrător cu ziua, cum spune Virgil Mazilescu într-un poem al său. De curând am citit un eseu splendid al lui Virgil Nemoianu, despre "grădina filozofică" a omului, a fiecăruia, acel spațiu "fortificat" unde aduni cele necesare pentru viața spiritului, "un loc al odihnei, al speranței, al consolării și, în cel mai fericit caz, al protecției împotriva necazurilor și amenințărilor epocii noastre". (în volumul Postmodernismul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
necesită neapărat o maturitate cronologică, ci o maturitate a spiritului și cugetului, care doar așa se pot întâlni și pot produce ceva personal, autentic. Eu m-am considerat mai ales un observator al lumii înconjurătoare și ajungând la anumite concluzii filozofice în fond, am încercat să le redau într-o formă concentrată, dar în același timp simplă. Sunt mai ales un fel de "destăinuiri" necompromițătoare ale unor realități complexe care de fapt nu au nimic de a face cu "starea" mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dânsa, crezând că voi să fug, mă denunță la popa polițai. După o explicație cu el, am luat o călugăriță bătrână de 70 de ani, pitică, dar sprintenă, foarte deșteaptă, maica Ghelasia, care fugea ca un iepure și făcea reflecțiuni filozofice pe când ocoleam Colentina, treceam pe la zăgaz și străbăteam pădurea în lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin unele șanțuri era încă zăpadă; această natură în veci tânără și încrezătoare m-a făcut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Junimii. Este greu de adunat, pe aceeași pagină, vorbe care sar potrivi pentru două evenimente atât de importante și totodată atât de diferite, o viață și o moarte. Sar potrivi, poate, expresia, simplă, dar nu lipsită de un anume înțeles filozofic, primitiva expresie "asta-i viața". Sigur, "asta-i viața". Cu asta spunem totul. Privitor la Junimea, astăzi sărbătorită, și totodată umbrită de o durere, vreau să adaog, însă, ceva ce nu poate fi inclus în filozofia "asta-i viața". De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și alte centre medicale importante din Moldova contemporană aceste cazuri, deseori angajate în acțiuni concurente, sunt în plină expansiune. Dar relațiile etnoiatriei cu medicina cultă nu se rezumă la aceste practici paralele sau concurente. Ele ridică mai întâi o temă "filozofică": este adevărul alternativ? poate fi tratat un bolnav, concomitent, cum se întâmplă frecvent, în două sau mai multe moduri? este actul medical compatibil cu o asemenea terapie? Nu se poate răspunde categoric, mai ales ținând seama de varietatea cazurilor. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de un capital care astăzi lipsește: timpul. Se citea meditativ, se scria sistematic, cu voluptatea lucrului temeinic alcătuit. Merită să reflectăm la acest privilegiu psihologic pe care l-am pierdut pentru că, pe lângă donație pentru muzeu, în sine, întrevedem și contemplația filozofică, observația și meditația în condiții de calm (de "tihnă", cuvânt care este muribund). Muzeul, care a devenit onorabila instituție actuală, a animat acest stil creator de lucru. Este un prilej de a ne exprima la 160 de ani, când perspec-tiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
între cadrele didactice, de a prezida comisiile de examinare, consiliile facultății și de a îngriji de cazurile medico-legale adresate facultății de autoritatea publică. Înscrierea studenților în facultate se face pe baza prezentării actului de naștere și a diplomei în științe filozofice sau a bacalaureatului în științe. Durata învățământului medical superior este proiectată la 5 ani de studii, cu următoarea distribuire a materiilor școlare: în anul I se va învăța enciclopedia studiului medico-chirurgical (2 ore pe săptămână), anatomia descriptivă (2 ore pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
autentici care erau confirmați în anii 1900 la Facultatea de Medicină din Iași, această școală a beneficiat de intersecția factorilor amintiți: bază materială, profesori iluștri la care trebuie să adăugăm un corp studențesc interesat de școală, cu mai solide perspective filozofice decât întâlnim, prea frecvent, în prezent. Erau, desigur, încă multe deficiențe; de unele am amintit, sumar, în episoadele anterioare ale acestei serii de note, dar este necesar să remarcăm și fața luminoasă a acestei "infrastructuri" care se realizase în anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tot. Gr. T. Popa făcea parte din clasa de sus a omului cărturar care nu a învățat o disciplină, ci a asumat-o, nu a perceput un fapt izolat fără a parcurge ansamblul relațiilor îndepărtate ale acestui fapt. Această lumină filozofică l-a împins la cercetări de anatomie la Cambridge, unde, cu câțiva prieteni viitori Nobel (Unna Fielding, Harzis) premiu care nu i-a putut fi acordat și lui Popa, care murise -, a pus în valoare importanța capitală, nebănuită până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și în felul cum alcătuia poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre deliciul lingvistic al însuși poreclitului, și el om de spirit; lui Domițian Cesereanu, iubitor de lecturi filozofice și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă, cineva, la începutul secolului al XIX-lea, cum aflaserăm la un curs, o folosise pentru „metafizic“); altui coleg îi spunea „Terică“ (de la terra), aluzie la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
decât să se exprime „imperfect“, impropriu, ceea ce ar fi un adevărat „sacrilegiu“. Astfel interpretez eu poezia Incantație, cu mereu invocatul vers „nu vreau să las urme, nu vreau să las“, care, mai mult decât o clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să exprime refuzul de-a „răni“ visul de perfecțiune, de a-l macula prin exprimare trudnică, împiedicată în „amănunte“. Iată: „Nu vreau să las urme, nu vreau să las. / E-un sacrilegiu fiecare pas. Fiecare urmă care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prin impri marea unor sensuri și a unei simbolistici care transcend temele enunțate în titluri. Jucăușele poeme (ca ton) despre minge, cerc, solniță, dulap, masă, pat etc. devin meditații morale și do bândesc, cum observa și Valeriu Cristea, o „dimensiune filozofică“. Cercul: „Jocul cu cercul nu-i atât de ușor / Pe cât ne pare nouă, adesea, tuturor // El se rotește ca roata, ca soarele / De nu ne mai țin nici mintea, nici picioarele. Jocul cu cercul e jocul cel mare: / E-ncercuire
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ne-ndreptăm la culcare... Nu vom fi biruiți / Deșteptarea ni-i mare // Între masă și pat. / Între somn și trezie. / Se păstrează curat / Parc-un timp de vecie.“ Aceste des chideri spre reflecția ontologică fac legătura cu poe mele afișat filozofice din ultimul ciclu (Nume, II) cum ar fi: Hölderlin, Norwid, Hegel, Herder, Descartes. Eseistica lui Marcel Mihalaș, clară, densă, exactă în orice formulare, își urmărește cu eficiență mobilurile pe care și le-a fixat, procedând în același spirit al laconismului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]