9,441 matches
-
a II-a descrisă mai sus. Se deosebește o gaură auscultatorie supramaximală (hipertensiune arterială, stenoză aortică, insuficiență aortică) și o gaură auscultatorie supraminimală în stenoza aortică. Este recomandabil de a se determina tensiunea arterială la ambele brațe comparativ, în condiții fiziologice neexistând diferențe tensionale semnificative între cele două brațe. c. metoda oscilometrică - Pachon, se bazează pe observația Marey și anume faptul că pulsul arterial prezintă oscilații maxime la presiune medie. Spre deosebire de metoda auscultatorie, metoda oscilometrică oferă indicații și asupra presiunii medii
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
supraapreciază leziunea, dacă nu sunt luate precauții pentru corectarea colapsului post-mortem sau nu sunt folosite tehnici speciale. Arteriografia coronară a stimulat clinicienii să dezvolte modalități de definire a semnificației leziunilor coronare care pot fi demonstrate angiografic. Evaluarea precisă a semnificației fiziologice a leziunilor obstructive coronare este crucială pentru deciziile clinice. Este acceptat că reducerea cu 50% a calibrului vasului este probabil să compromită fluxul coronar regional în timpul unui efort maximal, iar stenoza de 75% este posibil să producă ischemie miocardică la
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
de aproximativ 50% pentru reducerea capacității maxime a fluxului sanguin coronar. Acest procent de stenoze nu afectează însă debitul de repaus. Raportul dintre debitul sanguin coronar maxim (indus prin stimulare farmacologică sau ischemică) și debitul de repaus este un parametru fiziologic important denumit rezerva coronară (RC). Gradul stenozei necesar pentru reducerea RC servește ca bază a judecății clinice conform căreia stenoze de peste 50-70% sunt semnificative fiziologic [9]. Rezerva coronară (măsurată intraoperator) și gradientele de presiune translezionale (măsurate în timpul angioplastiei coronare) au
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
coronar maxim (indus prin stimulare farmacologică sau ischemică) și debitul de repaus este un parametru fiziologic important denumit rezerva coronară (RC). Gradul stenozei necesar pentru reducerea RC servește ca bază a judecății clinice conform căreia stenoze de peste 50-70% sunt semnificative fiziologic [9]. Rezerva coronară (măsurată intraoperator) și gradientele de presiune translezionale (măsurate în timpul angioplastiei coronare) au demonstrat o slabă corelație cu procentul stenozării lumenului determinat angiografic. Datele unui studiu multiinstituțional asupra evaluării RC au confirmat limitele utilizării izolate a gradului stenozării
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
intraoperatorie a RC după BAC a fost constatată ca subnormală, deși la examinări ulterioare de control valorile au fost normale. Date curente sugerează că atât BAC cât și angioplastia îmbunătățesc RC la limitele inferioare ale normalului [9]. Pentru definirea semnificațiilor fiziologice a leziunilor obstructive coronare utilizarea oricărui parametru izolat este inadecvată. Inexactitățile în interpretarea angiografică și considerații teoretice (gradul stenozei nu este un index adecvat semnificației stenozelor coronare) își au explicația în ateroscleroza coronară difuză nedecelată. Un element fundamental acceptat în
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
modificările absolute ale dimensiunilor vasului pot fi legate de ateroscleroza difuză sau de mulți alți factori ce pot influența dimensiunile (tip de ramificare, vârstă, sex, dimensiuni cardiace etc.). Dacă ateroscleroza coronară difuză este responsabilă de imposibilitatea de a prevedea semnificația fiziologică a leziunilor coronare, prin determinări ale gradului stenozei, atunci se poate prezice că aria de secțiune a leziunii ar fi un indicator mai fidel al RC decât gradul stenozei. Totuși nici un parametru utilizat izolat nu este adecvat [8]. Mai recent
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
trialuri clinice care au fundamentat indicațiile tratamentului chirurgical al bolii coronariene și au comparat cu alte modalități de tratament, conțin unele limitări după cum urmează: - pentru studiile retrospective este dificil de a asigura grupuri de bolnavi comparabile datorită complexității anatomice și fiziologice a cardiopatiei coronariene și heterogenității substratului pacienților, - consecința suprareprezentării pacienților cu risc de deces scăzut în trialurile randomizate datorită criteriilor de selecție, - îmbunătățirea semnificativă continuă în diversele strategii de tratament incluzând profilaxia secundară [5]. Cu toate acestea, studiile amintite oferă
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
la volumul soluției cardioplegice și ritmul de administrare al acesteia sunt temperatura și pH-ul miocardic monitorizate continuu. Este de dorit ca temperatura miocardică să fie menținută în jurul a 100C, evitându-se temperaturi sub 8°C. Se administrează continuu ser fiziologic rece în pericard (tehnica Shumway), pentru evitarea leziunilor miocardice și a nervilor frenici prin temperaturi scăzute. Numeroase formule de soluții cardioplegice existente și variata lor eficacitate sunt legate de lipsa unei metodologii specifice de apreciere „in vivo” a eficienței protecției
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
performanța și viabilitatea miocardului restant. Alegerea conductului de utilizat în BAC Această decizie este luată preoperator în momentul stabilirii indicației chirurgicale și a strategiei operatorii. Conductul ideal este determinat esențial de durata permeabilității în timp a acestuia, de caracteristici fizice, fiziologice și biologice, de strategia, tehnica și tactica chirurgicală, disponibilitatea acestuia, precum și modul de prelevare. CONDUCTE BIOLOGICE PENTRU BY-PASS AORTO-CORONARIAN (BAC) Caracterul localizat al leziunilor aterosclerotice permite revascularizarea miocardului ischemic cu înserarea prin anastomoze, proximal la aorta ascendentă și distal de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
WPW nediagnosticat poate atrage moarte subită. Tulburările de conducere severe, cum ar fi blocul atrio-ventricular complet sau cel bifascicular cresc, de asemenea, riscul de mortalitate [20]. Valvulopatiile pun probleme deosebite intra-anestezice, probleme legate de severitatea lor și de adaptarea fiziologică. Bolile valvulare ale aortei se însoțesc de un risc crescut de 14 ori de moarte subită dacă suprafața valvulară este de sub 1 cm2 [38]. Insuficiențele valvulare ale inimii stângi și stenoza mitrală presupun o urmărire extrem de atentă atât a bilanțurilor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
inimii și a plămânului operat interferă cu ventilația și stabilitatea hemodinamică. -Pericolul contaminării plămânului contralateral cu secreții, sânge sau colecții purulente, presupune o separare perfectă a celor doi plămâni. Acești factori la care se adaugă influența medicației intraanestezice determină reacții fiziologice specifice în cei doi plămâni, modificări cărora trebuie adaptat actul anestezic. Fiziologia respirației din cursul OLA. Dacă evaluarea preoperatorie a fost corectă și indicația chirurgicală a fost respectată, în mod teoretic un singur plămân este capabil să asigure, în mod
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
afectare pulmonară preexistentă (exemplu, BPCO), perfuzia pulmonară prin plămânul operat este oricum redusă. Aceasta duce la aparentul paradox că, cu cât plămânul operat este mai indemn cu atât fracția de șunt este mai mare [99]. Dar cel mai important mecanism fiziologic de combatere a șuntului de tip dreapta-stânga transpulmonar, creat de OLV, este vasoconstricția pulmonară hipoxică (VPH). Acest efect apare pe plămânul neventilat, printr-un mecanism insuficient explicat, și determină redistribuirea sângelui din acesta spre zonele ventilate ale plămânului decliv. Astfel
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
certitudine evoluția către diabetul zaharat clinic manifest (24). Interpretarea rezultatelor: În condiții obișnuite, glicemiile nu depășesc la persoanele tinere 100 mg/dl (ajung însă postprandial la vârstnici până la 180 mg/dl) și nu scad spontan sub 50 mg/dl. Creșterile "fiziologice" legate de vârstă devin semnificative numai după 60 de ani (45). Valoarea glicemiei, recoltată după un post de 12-14 ore, prezintă cea mai mică variație interindividuală. Valorile glicemiei determinate prin metoda cu glucozo-oxidaza, trebuie interpretate astfel: - valori normale la o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
min. în mai mult de jumătate din cazuri, foarte puține prezentând scăderea maximă la 300 min. (30). Deși limita superioară a glicemiilor care definesc diagnosticul diabet sau IGT sunt standardizate și respectate (chiar dacă nu totdeauna considerate ca potrivite), valorile minime „fiziologice” înregistrate în cursul acestui test nu au fost încă definite. Pentru acest motiv, mulți autori consideră hiperglicemia provocată orală ca fiind un test cu valoare limitată în diagnosticul hipoglicemiei. Această limitare mai decurge și din faptul că stimularea cu 100
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
în prezența simpțomelor caracteristice de neuroglicopenie (30). 1.4. Testul prânzului standard Urmărirea răspunsului glicemic și insulinemic după ingestia unui prânz standard a fost considerat ca o metodă diagnostică mai potrivită pentru identificarea cazurilor cu hipoglicemie reactivă, datorită caracterului său „fiziologic” (12). La bolnavii diabetici, interpretarea testului (glicemie și insulinemie à jeun, apoi la o oră și la două ore de la terminarea consumării alimentelor) este următoarea: - bolnavul este considerat bine echilibrat, dacă glicemia postprandială nu depășește 150 mg/dl; - un echilibru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
au limitat mult din importanță. Tehnica testului este următoarea: pacientului, aflat în clinostatism după postul de noapte, i se recoltează două glicemii „bazale”, la interval de 15 min. Între cele două determinări pacientul este ținut pe o perfuzie cu ser fiziologic. Dacă una sau ambele glicemii (determinate rapid) sunt sub 50 mg/dl, testul nu va fi efectuat. Dacă glicemiile bazale depășesc această valoare, se va injecta i.v. la 2-3 min., l g tolbutamid în soluție 5%. La copil, doza
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
este următoarea: se recoltează, la interval de 15 min., două probe pentru determinarea glicemiei și numai dacă valoarea acestora este peste 50 mg/dl testul va fi continuat. Între cele două determinări, bolnavul este ținut pe o perfuzie cu ser fiziologic. Se administrează apoi i.v. insulină intr-o doză de 0,1 U/kg corp, până la maximum 10 U. O alternativă este administrarea i.m. de insulină 0,15 U/kg corp, până la maximum 15 U. Se recoltează sânge pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
glicemiei peste 100 mg/dl, fiind maximală la o glicemie de cca. 300 mg/dl (fig.4.). Astfel, o insulinemie plasmatică crescută, reprezentând o valoare „normală” la un individ cu glicemie crescută, devine anormală atunci când glicemia se află în limite fiziologice sau este chiar scăzută (36, 38, 44). Pentru ca o valoare insulinemică să fie „normală”, ea trebuie să fie „adecvată” valorii glicemice de moment. Unii autori au propus unele formule matematice pentru a extrage informații din raportul IRI/glucoză, a căror
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
componentele celulare de suprafață, altele decât receptorii (6, 18). Determinarea receptorilor poate fi făcută pe monocite, pe hematii, adipocite, hepatocite, fibroblaști, placentă și virtual, pe alte tipuri celulare. Rezultatele determinării receptorilor insulinici pe adipocite, monocite și eritrocite în diferite stări fiziologice și patologice sunt redate în tabelul 3. 1.17. Metode de evaluare a insulinorezistenței Insulinorezistența poate fi definită ca un sindrom în care un anumit nivel plasmatic al insulinei se asociază cu un răspuns glicemic sub normal. Cercetările din domeniul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
pentru diabetul zaharat de tip 2 și pentru bolile cardiovasculare (34). Cauzele insulinorezistenței pot fi: Defecte intrinseci ale celulei țintă: -mutații în gena receptorului de insulină -mutații în alte gene importante pentru acțiunea insulinei Factori secundari afectând celula țintă: -stări fiziologice: pubertatea, sarcina, vârsta înaintată; -stări patologice: stresul, infecțiile, postul prelungit, diabetul zaharat, obezitatea, ciroza hepatică, uremia și sindromul X metabolic; -hormoni în exces ca: glucagonul, hormonii tiroidieni, STH, catecolaminele; -insulinomul. Sensibilitatea la insulină poate fi evaluată indirect prin urmărirea secreției
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
prin recoltări frecvente evoluția glicemiei și insulinemiei timp de 180 minute. Datele obținute se analizează computerizat. Un răspuns insulinemic capabil să readucă rapid glicemia la normal exprimă o sensibilitate periferică bună la acțiunea insulinei. Modelul Bergman este un test dinamic, fiziologic pentru că menține interrelațiile de tip feed-beck între glucoză și insulină, permițând evaluarea secreției endogene de insulină în cursul aceluiași test (34). 1.18. Tehnica spectroscopiei în rezonanță magnetică nucleară (NMR - Nuclear Magnetic Resonance) Această tehnică permite determinarea neinvazivă a concentrației
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
8 și 1,2 mMol/l, iar cea a piruvatului între 0,08 și 0,12 mMol/l, adică de cca 10 ori mai mică (16, 24). Concentrația plasmatică a acestor doi metaboliți crește în mod apreciabil în numeroase condiții fiziologice (în primul rând în efort) și patologice (cea mai gravă fiind acidoza lactică). Hipoxia reprezintă unul din factorii principali ai producției excesive de lactat, întrucât în absența oxigenului, care acționează ca acceptor de hidrogen formând apa, acceptorul temporal și limitat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
lipolitice exagerate induse de hormonii de contrareglare) (2, 39, 46, 58). Corpii cetonici plasmatici și urinari Dintre cei trei corpi cetonici, acetoacetatul, β-hidroxibutiratul și acetona, numai primii doi prezintă concentrații plasmatice semnificative. Ei sunt produși exclusiv în ficat, ca intermediari fiziologici, care pot fi utilizați în scop energetic de multe țesuturi (miocard, celule nervoase, mușchi) (11). Concentrația plasmatică a acetoacetatului și a β-hidroxibutiratului, considerate împreună, este în mod normal sub l mMol/1. Ea poate crește (uneori de 10 și chiar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
miocard, celule nervoase, mușchi) (11). Concentrația plasmatică a acetoacetatului și a β-hidroxibutiratului, considerate împreună, este în mod normal sub l mMol/1. Ea poate crește (uneori de 10 și chiar de 20 de ori decât valoarea normală) în numeroase circumstanțe fiziologice (postul prelungit, de exemplu), cât și patologice (coma diabetică cetoacidotică, de exemplu). Dacă în mod obișnuit raportul între β-hidroxibutirat și acetoacetat este unitar sau ușor supraunitar, în condiții patologice (hiperinsulinism, consum de alcool, hipoxie) creșterea se face predominant pe seama β-hidroxibutiratului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
studiul concentrației serice a principalilor cataboliți proteici: uree, creatinină și acid uric. 3.1. Ureea sangvină determinată prin metoda DAM (diacetil monoxina) are valori normale de 20-40 mg/dl, considerându-se ca anormale valorile ce depășesc 50-60 mg/dl (5). Fiziologic, ureea sangvină variază cu ingestia de proteine; s-a constatat că la o ingestie de peste 2g/kg corp/zi, ea poate atinge 50-60 mg/dl. Deasemenea, în oligurii se pot produce hiperazotemii extrarenale (2). Patologic, creșterea ureei sangvine este întâlnită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]