5,270 matches
-
a patra oară, dobândind înfățișarea sub care o cunoaștem azi: În interiorul bisericii se află, în două nișe laterale, mormintele Domniței Bălașa (1693-1752), a șasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu și al Domniței Zoe Brâncoveanu (1800-1892), soția domnitorului Gheorghe Bibescu. Monumentul funerar al Domniței Bălașa ("Întristarea"), este opera sculptorului Ion Georgescu, iar monumentul Domniței Zoe Brâncoveanu, de pe partea opusă, este opera sculptorului francez Jules Roulleau. Cu ocazia Sărbătorilor Pascale din anul 2000, la slujba din noaptea dintre 29 și 30 aprilie au
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
soția sa, principesa Ana de Burbon Parma, cât și fostul premier Victor Ciorbea și academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. În interiorul bisericii, între pronaos și naos, pe partea dreaptă se găsește mormântul domniței Bălașa. Prin 1884 sculptorul Ion Georgescu i-a făcut monumentul funerar, din marmură albă. Pe un postament decorat cu rozete și colonete, este montat un mic sarcofag, la rândul lui atent uvrajat, cu șiruri de denticuli, blazoane, flori de crin și lauri, deasupra căruia un înger stă de pază. Așezată pe
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
în coc, cununa de lauri din mâna ei dreaptă, executate cu mult realism, au, dincolo de aparența familiară și de mesajul ușor de descifrat, tensiunea unei trăiri ce pare că nu se va irosi și nu se va banaliza niciodată. Monumentul funerar al Domniței Bălașa este înscris în Lista monumentelor istorice din București, sector 5 cu . În parcul Bisericii se află monumentul Domniței Bălașa, una dintre cele mai reușite lucrări ale sculptorului Karl Storck. Pe soclul statuii sunt înscrise numele moșiilor care
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
arabă Peștera bumbacului (Magharat al Kitanin). De aceea, un timp, în evul mediu Poarta Damascului ar fi fost numită în arabă și Poarta Peșterii - Bab Al Maghara. În apropiere se mai află o peșteră numită Hatzer Hamatara și o grotă funerară Kever Hagan (Mormântul grădinii) "Lecție de arheologie și negocieri la Poarta Damasc" - relatare de Nir Hasson. madrih siurim - Hotzaat Yad Ben Zvi, Ierusalim, 1996 kereh B, Ahiever, Zmora Bitan, Tel Aviv 1997
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
pentru piesa-titlu a LP-ului de debut al lui Crosby Loggins, Time To Move, lansat pe 10 iulie 2009. Pe 7 iulie 2009, Mayer a interpretat o versiune instrumentală de chitară a melodiei lui Michael Jackson, „Human Nature”, la serviciul funerar televizat al lui Jackson. Pe 17 noiembrie 2009, cel de-al patrulea album de studio al lui Mayer, Battle Studies, a fost lansat, debutând pe locul 1 în topul albumelor US Billboard 200. Albumul conține 11 piese cu un timp
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
vremuri în Transilvania, deoarece este asemănător unei biserici burgunde a secolului al XII-lea de la Saint-Paul-de-Vaux sau cu portalul din catedrala de la Strigoniu. Poate fi menționat aici și faptul că în anul 1940, au fost strămutate în acest loc plăcile funerare ale ofițerilor, soldaților germani și austro-ungari căzuți în 1916, din cimitirul de la Gușterița. În publicația "Deutsche Bauzeitung" (Jurnalul german de construcții) Nr. 55 și 56/1924, prof. dr. ing. Hermann Phleps a publicat lucrarea "Die Burgkirche zu Michelsberg in Siebenbürgen
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
atât cu Bulldog-ul Englez cât și cu Pug-ul (Mops-ul), și probabil că se înrudește cu fiecare. O informație interesantă este aceea că schelete ale unor câini foarte asemănători (denumiți "Chincha Bulldog") au fost descoperite în 1937 într-un sit funerar din zona centrală a statului Peru, datat 1400 e.n. Dar o astfel de origine se consideră, totuși, ca fiind prea "îndrăzneață" și insuficient fondată. În Anglia, noii "bulldogi de buzunar" ajunseseră foarte populari la începutul secolului al XIX-lea, mai
Bulldog francez () [Corola-website/Science/323045_a_324374]
-
forma unui complex carbonatic amplasat pe flancurile anticlinalului Istriței, cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, cu o lungime de 10 km și numeroase întreruperi, grupate în perimetrele Năeni, Istrița, Pietroasele, Ciuhoiu, sunt folosite ca și piatră brută sau cioplită pentru construcții, monumente funerare, materie primă pentru prepararea varului și prin măcinare și pentru prepararea filerului necesar acoperiririi îmbrăcăminților asfaltice. La Năeni există și o exploatare de nisipuri cuarțoase. La Sărata Monteoru industria extractivă este prezentă printr-o mină de petrol. Turismul beneficiază atât
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
prezent, mai trăiesc doar 10 evrei. Cimitirul evreiesc din orașul Gura Humorului se află la marginea de nord a orașului, la circa 700 m de gară. El datează din secolul al XVIII-lea. Aici se află 2.000 de pietre funerare, pe care sunt sculptate stele funerare impresionante, precum și leul (simbol al iudaismului). Printre cei care au fost înmormântați aici se află și Sara Schmidt, mama celebrului tenor cernăuțean Joseph Schmidt (1904-1942), decedată la 31 mai 1950.
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
Cimitirul evreiesc din orașul Gura Humorului se află la marginea de nord a orașului, la circa 700 m de gară. El datează din secolul al XVIII-lea. Aici se află 2.000 de pietre funerare, pe care sunt sculptate stele funerare impresionante, precum și leul (simbol al iudaismului). Printre cei care au fost înmormântați aici se află și Sara Schmidt, mama celebrului tenor cernăuțean Joseph Schmidt (1904-1942), decedată la 31 mai 1950.
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
a fost expusă la Expoziția de la Ateneul Român, alături de alți șase concurenți. Câștigătorul concursului a fost Cornel Medrea, care a și realizat monumentul de lângă Gara București Nord. În anul 1920, împreună cu arhitecții C. Iotu și Arghir Culina, a realizat Monumentul funerar al lui Aurel Vlaicu, în Cimitirul Bellu Militar. În 1922, a făcut parte din echipa de sculptori, condusă de Dimitrie Paciurea, care a decorat Arcul de Triumf din București, proiectat de arhitectul Petre Antonescu. Lucrările sale decorative de la Arcul de
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
născut la 1 iulie 1856 în satul Părhăuți. Acesta a absolvit Gimnaziul din Suceava (1880) și apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți (1885), fiind hirotonit preot în 1885. Acesta a fost înmormântat lângă altarul bisericii din Cacica, pe monumentul său funerar aflându-se următoarea inscripție: ""Parohul JLARIE BĂDĂLUȚĂ păstor de suflete din comunile Părteștii-de-Sus și Căcica, prin a cărui stăruință s'a zidit și sfințit această biserică. 1-VIII-1858-9-V-1916"". După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Sfântul Ioan
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
șine de cale ferată pentru liniile Lemberg-Cernăuți și Burdujeni-Iași. După darea în exploatarea a liniei ferate Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc (1888), în colonia germană Eisenau au sosit și italieni din Tirolul de Sud, care lucrau ca cioplitori în piatră, ei realizând monumentele funerare din majoritatea orașele Bucovinei, ba chiar și din Moldova (Iași, Botoșani). Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Satul avea învățători care predau copiilor în limba germană, dar prima școală germană a fost înființată abia în 1902, la inițiativa
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
Solești. După finalizarea construcției, într-o criptă din partea de sud a pronaosului bisericii au fost mutate osemintele postelnicului Iordache Rosetti și a mamei sale Ecaterina Gavrilița Catargi, ambii decedați în ianuarie 1846. Cele două morminte au fost acoperite cu lespezi funerare. Biserica a îndeplinit funcția de paraclis al curții boierești până în anul 1893, când Gheorghe Rosetti-Solescu (1853-1916), proprietarul moșiei Solești, ministru plenipotențiar la Sankt Petersburg, a donat-o comunității locale, căreia i-a impus să asigure „demna căutare a sfântului lăcașu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
paroh. Solești, 28 Mart. 1947”". În pronaosul bisericii se află cripta unde au fost depuse osemintele lui Gheorghe (Iordachi) Rosetti-Solescu (1796-1846) și ale mamei sale, Ecaterina (Catrina) Gavrilița Catargi, decedați ambii în ianuarie 1846. Pe mormânt se află o placă funerară din piatră (194 x 80 x 23 cm), având săpată următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: "„La acest semnu de pominire / Caută omule și vezi / Cum a lumii fericiri / Azi o ai și mâine o pierzi / Iar nu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
singurele elemnete decorative fiind pilaștrii cu capiteluri dorice. Accesul în lăcașul de cult se face printr-un pridvor deasupra căruia se înalță turnul clopotniță. Interiorul bisericii se remarcă prin sobrietate. Nava nu are cupolă. În interior se află o lespede funerară cu o inscripție indescifrabilă. Biserica a fost înconjurată de cimitirul comunității ortodoxe, aici fiind înmormântate multe personalități culturale ale Sibiului secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea, printre care sunt de menționat următorii:
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
imatură”, în 1034 probabil că era tânăr. Absența oricărei opoziții sugerează că Máel Coluim înlăturase ferm orice opoziție pe parcursul vieții sale. Tradiția, din vremea lui Fordun sau chiar mai veche, este că piatra pictă astăzi denumită „Glamis 2” este „piatra funerară a regelui Malcolm”. Ea este o piatră de clasă II, formată probabil prin reutilizarea unui monolit din epoca bronzului. Datarea ei nu este certă, fiind propuse numeroase date, începând cu secolul al VIII-lea. Asocierea cu Máel Coluim a fost
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
soția sa a rămas extrem de tânără. Unul dintre membrii echipajului își dă seama că fiul de 23 de ani al lui Hathaway ar trebui să fi trecut de 40 și, la ordinul căpitanului, verifică cimitirul din apropiere, unde descoperă pietrele funerare ale tuturor membrilor familie lui Hathaway, cu excepția acestuia. Hathaway suferă un atac de cord și moare, iar Wilder își dă seama că familia sa era formată din androizi. Povestirea a apărut inițial în numprul din 6 mai 1950 al publicației
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Stâlpii funerari sau stâlpii de morminte (în , literal "pom de mormânt") sunt monumente funerare din lemn, la origine precreștine, păstrate până în prezent la secuii din Transilvania. Obiceiul, atestat și la români, a fost abandonat la mijlocul secolului al XX-lea în favoarea crucilor din
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
Stâlpii funerari sau stâlpii de morminte (în , literal "pom de mormânt") sunt monumente funerare din lemn, la origine precreștine, păstrate până în prezent la secuii din Transilvania. Obiceiul, atestat și la români, a fost abandonat la mijlocul secolului al XX-lea în favoarea crucilor din piatră sau din beton. Înfățișarea stâlpilor evocă vârsta și rangul decedatului (tânăr
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
sau căsătorit etc.). O lucrare importantă este cea a lui Gheorghe Pavelescu "Pasărea suflet. Contribuții pentru cunoașterea cultului morților la românii din Transilvania," în Anuarul arhivei de folklor, VI, 1942, "Ethnos. Studii de etnografie și folclor", I, Sibiu, 1998. Stâlpii funerari sunt însoțiți uneori de porumbei, dacă cel decedat este tânăr necăsătorit sau copil. El a denumit aceste reprezentări ”păsări ale sufletului” care pot fi puse în conexiune cu mentalitatea arhaică conform căreia sufletul era imaginat sub forma unei păsări. R.
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
în lucrarea "Mitologie română", pasărea-suflet și sufletul pasăre, ”în primul caz este simbolizat dubletul material al mortului pe lumea aceasta, iar în al doilea caz imaginea ornitomorfică a sufletului rătăcitor”. Romulus Vulcănescu spune în lucrarea sa "Coloana cerului" că stâlpii funerari ”reprezintă categoria cea mai numeroasă a stâlpilor mitici întâlniți la români”. ”Stâlpul nu are rol decorativ, ci unul de marcare a locului înmormântării”. Cristian Ioan Popa în lucrarea "Contribuții la cunoașterea arhitecturii funerare din lemn din Valea Cugirului" spune că
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
în lucrarea sa "Coloana cerului" că stâlpii funerari ”reprezintă categoria cea mai numeroasă a stâlpilor mitici întâlniți la români”. ”Stâlpul nu are rol decorativ, ci unul de marcare a locului înmormântării”. Cristian Ioan Popa în lucrarea "Contribuții la cunoașterea arhitecturii funerare din lemn din Valea Cugirului" spune că ” Originea unor astfel monumente trebuie căutată în vremurile precreștine, apropieri putându-se face cu stâlpii totemici”. El distinge două grupe distincte ce pot fi delimitate atât în funcție de zona în care aceștia sunt prezenți
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
grupă, cea din zona montană se remarcă prin bogăția și varietatea elementelor ornamentale realizare cu ajutorul sculpturii și traforajului, mulți dintre stâlpii studiați purtând urme de pictură policromă, ceea ce, desigur, dau o notă de culoare și căldură unui cimitir montan. Stâlpii funerari din zona de șes se disting prin simplitate, fără o decorație abundentă, precum întâlnim în zonele mai înalte ale văii Cugirului... Pentru localitatea Cugir întâlnim și o explicație a simbolisticii porumbelului, care, se spune, avea rolul ca să apere trupul mortului
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
cu mult tradiția domeniului Gurasada către feudalii maghiari din Ilia. Ca atare, construcția bisericii trebuie atribuită unor cneji locali, rămași anonimi, iar nu seniorilor catolici sau vreunui domnitor sau boier pribeag de la sudul Carpaților, cum presupunea, pe baza unei lespezi funerare din 1618, descoperită în anul 1905 sub pavimentul edificiului, istoricul Nicolae Iorga. Spre aceeași concluzie conduce și o tradiție locală, potrivit căreia, în secolele XV-XVIII, în localitate ar fi existat si o bisericuță din lemn, iobăgească, ridicată în apropierea celeilalte
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]