12,418 matches
-
mine, dar ținea să-mi declare că îi va urmări în justiție pe toți cei care au locuit și au plecat din fosta lui casă. De ce? Fiindcă i-au furat lucruri care nu erau ale lor, ci ale lui personale, galeriile de la ferestre din lemn de nuc, niște aplice, plafoniere, ețetera. De unde știa, l-am întrebat. Se vede din stradă, prin geam. Am intrat înăuntru. Plafonul, într-un loc parcă era din paiantă din chirpici. Fusese construit un zid despărțitor care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mon cher Alexandru Papilian, i-am spus viitorului romancier, părerea mea e că la noi cititorul român stă mai bucuros de partea lui Tolstoi decât de a lui Joyce, pe care încă nu-l cunoaște. Eroii dumitale fac parte din galeria demonilor meschini și nebuni, bine descriși, în descendență dostoievskiană, de F. Sologub și L. Andreev. Celebrul roman al lui Sologub are o expunere epurată de trivialități, pe alocuri chiar plină de lirism, deși eroul e însăși trivialitatea. Nu-ți pune
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
firii sale. Însă nedreptățile săvârșite de cel ce-și va Încheia existența În adânca hazna a disprețului nu s-au oprit la samavolnicele lovituri de pedeapsă. Din cele relatate atât de jucătorii noștri, cât și de membrii micii, dar inimoasei galerii ce i-a Însoțit În acea cumplită deplasare, reiese cu certitudine că, aproape cu un sfert de oră Înaintea epuizării timpului regulamentar de joc, mingea șutată ciobănește de un fundaș al echipei adverse a luat-o către pădure. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de suporteri, având În vedere că se fluierase sfârșitul meciului, a intrat pe teren fără măcar vreo intenție belicoasă, dar purtând În suflet nobila nedumerire ce se cerea ostoită Într-un fel sau altul. Interpretând greșit aceste pașnice demersuri, numeroasa galerie adversă, alcătuită din indivizi de vârste diferite, dar foarte asemănători În privința puținătății de minte, a caracterului de avortoni retardați și agresivi, proveniți din Împreunări de dincolo de fire ale femelelor din specia om cu felurite alte mamifere, de la dihor până la cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răpciugoasă și cu vreun testicul lipsă, asemănători mai ales prin impresionanta cantitate de alcool care li se scurgea prin vene și În care se străduiau să supraviețuiască niște amărăciuni de globule roșii chircite și stafidite ca vai de ele, acea galerie, deci, a tăbărât cu bâte și tot soiul de alte arme improvizate pe inocenții noștri consăteni. Numai vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat cu toții, la repezeală, În remorca tractorului care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spumelor de la râturile acelor creaturi plămădite nu de Dumnezeu, ci de Dracu, nu din lut, ci din scârnă. De atunci și până acum, a avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați și promitea adversarilor o revanșă pe cinste. Galeria s-a pregătit cum se cuvine: s-a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea terenului lucioase măciuci, iar În buzunare agere șurubelnițe bine ascuțite, cu care să repare, la momentul potrivit, bucile neîmpăcaților dușmani. Arbitrul, sosit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un tremur al mâinilor pe care nu-l putea cu nici un chip stăpâni. Cu prilejul scotocirii după bucatele dosite, milițienii tulburaseră viețuirea pașnică a coloniei de șobolani, instalată În lemne, În galerii subterane, În preajma nepăzitului belșug. Omul care se Întorsese după cinci ani cu mâinile tremurânde avea să păstreze un fel de recunoștință dăunătoarelor vietăți căci, dacă acelea n-ar fi apucat să Înghită mai bine de jumătate din bucatele furate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-sa un lung și numeros schimb de idei și scrisori, precum și numeroase convorbiri telefonice pe diferite teme de creație, fapt care a devenit un adevărat stimulent pentru mine, ca urmare a discuțiilor elevate care au urmat. Un loc aparte în galeria celor care m-au stimulat îl are dl. Serghei Coloșenco, pe care îl pot considera un îndrumător al efortului meu intelectual prin aceea că mi-a oferit cărți bune de citit, cu rugămintea de a le face prezentarea în paginile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și educația enciclopedică. Această mișcare promovată de Patriarhia de la Constantinopol, a găsit un prețios sprijin financiar la domnitorii Țărilor Române în secolul al XVII-lea<footnote Nicolae Grigoraș, Mănăstirea Cetățuia, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1977, p. 9 footnote>. Galeria voievozilor Moldovei din această perioadă cuprinde o serie de figuri distincte, personaje cu o voință puternică, gata să se impună prin orice mijloace. La loc de cinste se numără Dumitrașcu Cantacuzino, Ștefan Petriceicu și bineînțeles Gheorghe Duca. Figura acestuia din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Moldova s-a constatat și o influență armenească, cum ar fi sistemul arcurilor piezișe și în elemente de decor extern menite să strâmteze și să înalțe turlele. Stilul romanic îl întâlnim la planul bazilical cu trei nave longitudinale și cu galerie continuă deasupra celor laterale. Stilul gotic îl recunoaștem la contraforții de sprijin și arcurile încrucișate la uși și ferestre. Iar stilul bizantin îl întâlnim la împărțirea bisericii în mai multe camere. Începând cu secolul al XVI-lea, din vremea lui
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Moldova: „Nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție. Dacă vrei să ajungi în vârful lui trebuie să urci cele 120 de trepte, trecând prin cele două caturi cu încăperi boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară și în sfârșit terasa de unde ți se deschide o vastă panoramă a Iașului”. Și a dealurilor albastre din jurul orașului, aș adăuga eu, sfințite. Adevărul este că atunci când logofătul Ioan Golăi a zidit biserica - cu aproximație 1546 - ea se afla
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Atunci zidirea era gata desăvârșită. (...) Moruz au fost păstrat zidul împrejurul curților precum era înainte; numai cât l-au reînnoit, precum și turnurile din el. În locul însă al Paraclisului ce era la capătul Uliței Mari, au zidit Poarta domnească, cu o galerie deasupra, în care muzica turcească - meterhaneaua - cânta la ceremoniile mari, la vreme de masă, când prânzea domnul, și seara la chindie. Palatul în această stare, a slujit de rezidență domnească până în vremea lui Ioan Sturza v.v. La 19 iulie 1827
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
înapoi. Mă aflam pe un făgaș cam de dimensiunile Marelui Canion. * * * Cum am mușcat din cea de-a doua pizza, telefonul a început să sune: era Beatrice, care mă întreba dacă vreau să merg cu ea la deschiderea nu știu cărei noi galerii de artă. Nici gând, mi-am zis - și, de fapt, dacă-mi aduc aminte corect, cred c-am spus-o și cu voce tare. Îmi și imaginam ce fel de petrecere avea să fie. O mare de râsete, de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a exclamat Bea încântată. Să-ți iei rochia roșie, da? Rochia roșie? Bea a închis telefonul înainte s-apuc să zic că nu mă mai duc la petrecere. Asta fiindcă simțisem imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid un mini-quiche1 de pe tava unui chelner-ambulant. Harry a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a minimalizat Randall succesul, cu modestie. BlackBerry-ul i-a sunat, iar el a aruncat o privire pe ecran. — Îmi pare rău, Claire, e tot Greg. E o perioadă foarte aglomerată la birou. Trebuie să răspund urgent. De când plecasem de la galeria de artă, Greg mai sunase de trei ori. M-am uitat la ceas. Era acum 10:45. Oare Randall nu făcea niciodată pauză de la muncă? Bietul băiat! Cu toate că pe Bea o băteam deseori la cap fiindcă vorbea tot timpul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
unei proprietăți splendide. Trăia într-o comunitate de prieteni care oiubeau și care-l cunoscuseră și-l iubiseră și pe tata. Niciodată mama nu lucrase mai bine și, spre marea ei încântare, începuse să-și vândă lucrările, prin intermediul unor mici galerii răspândite prin toată țara. — Cred că mama e destul de mulțumită de felul în care trăiește, am corectat-o pe Lucille. — A, draga mea, știu că ea spune că e fericită, dar sincer, cum ar putea să fie fericită? Locuind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vremuri. O să fim, din nou, colege de cameră! Avem așa de multe să ne povestim! Aș vrea să pot, Luce, și e foarte frumos din partea ta să mă inviți, i-a răspuns mama, dar trebuie să termin un tablou - o galerie de Pittsburgh îl așteaptă săptămâna viitoare, așa că sunt pe ultima sută de metri. — Pittsburgh? a strâmbat Lucille din nas. Am o idee - de ce să nu-ți cumpăr eu tabloul? Așa ai putea să-l termini oricând ai avea timp și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nas. Am o idee - de ce să nu-ți cumpăr eu tabloul? Așa ai putea să-l termini oricând ai avea timp și-ai mai rămâne încă o săptămână! De acord? Îmi pare rău, Luce, dar am bătut deja palma cu galeria, a spus mama. Dar o să-ți arăt câteva lucrări și poți să-ți alegi orice îți place. Va fi cadoul meu pentru o veche prietenă. Lucille a strălucit de încântare - niciodată n-o văzusem mai fericită. — și viitoare rudă! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dreptate. Sfântul Ieronim, catalog Bachelin, poziția 66. Sfântul Ieronim, îngenuncheat în fața crucifixului suspendat pe stânci. Alături, pălăria de cardinal și o carte sfântă. Cer înnorat, pante abrupte, marea albastră în depărtare. Momentul parcă precede chinuirea trupului. Replică la tabloul din galeria Balbi din Genova, din care mai există un exemplar și la Luvru... Hoție, hoție regală, desigur. Mascarada, măsluirile care precedă barbaria. Dar nu se poate compara cu ceea ce a urmat, nu se poate. Blande premise, atât, cancerul nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia părinților. Brunetul încerca să-și elibereze un braț, să se încline, să sărute mâna princiară. Vedeta seînălță brusc, peste toată galeria din jur, înaltă pe tocurile înalte, tot mai înaltă. Din pelerină se ridică un fus lung, auriu, o lungă mânecă subțire de lână aurie, ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trăia acum și nu era dispus să îngăduie nimănui să afle cât suferise. De aceea, Tom nu a aflat despre cariera lui Harry de la Chicago, care includea o fostă nevastă, o fiică în vârstă de 31 de ani și o galerie de artă pe Michigan Avenue, pe care Harry o administrase timp de 19 ani. Dacă ar fi știut despre escrocherie și despre arestare, ar mai fi acceptat oare slujba pe care i-o oferea anticarul? Poate. Sau poate nu. Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de asistent de decorator de vitrine și fără îndoială aici ar fi rămas dacă nu ar fi fost improbabila căsătorie cu Bette (pronunțat „bet“) Dombrowski, fiica mai mică a multimilionarului Karl Dombrowski, în mod obișnuit numit Regele Scutecelor din Midwest. Galeria de artă pe care a deschis-o Harry în anul următor s-a făcut în întregime pe banii lui Bette dar, numai pentru că banii aceștia i-au adus un confort și un statut social inimaginabil, ar fi o greșeală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a priori. Care dintre prietenii lui ar fi putut prevedea o asemenea răsturnare? Se însurase cu Bette pentru că ea îi promisese libertatea, dar, odată ce își începuseră viața împreună, descoperea că îl interesa prea puțin sau deloc să și-o exercite. Galeria și-a deschis porțile în februarie 1968. Era împlinirea unui vis vechi pentru Harry, acum în vârstă de 34 de ani, care a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a face din această operațiune un succes. Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
centrul lumii artistice, dar nici vreun ungher troglodit, și în oraș se vânturau destui bani pentru ca un om inteligent să poată convinge o parte să ajungă la el în buzunar. După o perioadă de gândire atentă, a decis să boteze galeria Dunkel Frères. Harry nu avea frați, dar considera că numele dă întreprinderii un aer de Lume Veche, insinuând că exista undeva o familie cu o tradiție îndelungată în domeniul cumpărării și vânzării de obiecte de artă. După părerea lui, combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cineva se poate învălui în mister, are întotdeauna un avantaj în relația cu publicul. S-a specializat în operele artiștilor tineri, în special pictură, dar și sculptură și instalații, combinate cu câteva happeninguri, încă la modă la sfârșitul anilor ‘60. Galeria sponsoriza lecturi de poezie și serate muzicale și, pentru că pe Harry îl interesa frumosul în toate formele sale, Dunkel Frères nu se limita la o poziție estetică îngustă. Arta pop și op, arta minimalistă și abstractă, pictura decorativă și fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]