12,993 matches
-
subțiori. Scopul era să intrăm după ce profesorul scosese la lecție seria pe care urma s-o examineze. Așteptam în curte, cam cât ne făceam noi socoteala că a notat absenții, apoi ne puneam planul în aplicare; eu mă lungeam pe gheața pe care ne dăduserăm în serie până arunci, și unul din ei mă târa de-o mână, până mă murdăream de zăpadă și de noroi pe un crac al pantalonului. Cei doi colegi mă luau și mă duceau aproape pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ar fi rău să spun că sânt anemic și că sufăr de inimă; că doctorul mi-a prescris... ― Nu se prinde, bă, astea-s mofturi! Uite ce să faci... să lipsești vreo două zile; apoi anunți că ai alunecat pe gheață și că ți-ai fracturat sau că ți-ai luxat piciorul pe care ți-l alegi tu, dreptul sau stângul. Pe urmă, pentru că să zicem, ești băiat conștiincios, vii la școală, dar ai grijă să vii cu piciorul bandajat solid
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
avut satisfacția deosebită de a-l vedea azi! Așa stau lucrurile, băiatule, și pentru că am terminat și cu a VI-a, hai să-i tragem o raită prin Cișmigiu și să ne răcorim la "Buturugă" cu cîte-un lapte bătut de la gheață, că prea s-au făcut multe arderi chimice în mine, ca să mă exprim "ca la carte". CAPITOLUL VIII HIP, HIP, URRAAA! Nu cunosc așezarea tuturor liceelor din, țara noastră, dar nu cred să existe vreunul mai pitoresc și mai fermecător
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prilej de antrenament la canotaj, ajunseseră barcagii, nu glumă! Dar antrenamente serioase făceau băieții noștri la toate sporturile: la oină, cu Cioc, și singuri, dar absolut singuri. numai și numai din dragoste pentru sport la: fotbal, rugbi; volei, hochei pe gheață etc. Nu erau supravegheați de nimeni, nu aveau nici măcar un antrenor, dar lucrau cu multă râvnă, pentru că îi stimula o justificată ambiție: toate cupele interșcolare să fie ale Lazărului. Barbă se complăcea în postura de proteguitor al sporturilor, și-n
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu' mă mir și eu cum de-am mai putut să articulez un cuvânt, că parcă mi se-ncleștase limba în gură): "De la cine e?" Ea se făcuse roșie ca macul. Mi-a plăcut însă c-a fost sinceră și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spuse politicos că trebuie să închidă, că niciodată nu mai ținuse deschis până la acea oră. Ne-am hotărât să plecăm. Am făcut socoteala, am plătit și am ieșit din cofetărie. Afară, sub un șopron, se odihnea un autocamion de transportat gheața. ― Băieți, propuse Moscu, foarte bine dispus și inspirat, nu sânt poet, dar trebuie să recunosc că zeița Fortuna, în aleasa-i mărinimie pentru noi, lăzăriștii, a hotărât ca, în această noapte de pomină, care va rămâne probabil înscrisă în letopiseții
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să fi admirat-o nici Julieta, când își trimetea din balcon gîndurile-i pline de dragoste către Romeo, care sta furișat în umbră, vă propun să vizităm această vestită cetate voivodală, e prozaic, dar mă veți ierta, cu... autocamionul de transportat gheața, pe care dumneavoastră îl puteți observa, cum ar spune Crăcănel, în șopronul alăturat! ― Uraaa! Bravo! Trăiască Ionaș! ― Stați, mă, zăpăciților, făcu Dan Noica, cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de natura ei, trebuie să aibă la temelie sacrificiul! ― O fi apa într-adevăr sărată, cum spune legenda? Băieții, însetați de căldură și obosiți de drum, se și repeziseră să-și astâmpere setea. Am băut și eu: apa ― rece ca gheața, limpede ca cleștarul și dulce cum numai apa de munte este! "Veșnică să-i fie amintirea Meșterului Manole, că de nu era fântâna asta în drumul nostru, greu am fi ajuns să vedem zidirea ridicată de ei "pe Argeș în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un tărâm pustiu și otrăvit, iar oamenii cădeau sub săgeți zi și noapte. Nu mai aveau mâncare, nu mai aveau apă. Erau siliți să fiarbă zăpadă, dar În ultimele zile nu mai ninsese, ba parcă vremea se mai Încălzise, iar ghețurile se transformaseră În mocirlă. Înaintarea artileriei era infernal de grea. Câte douăzeci de ieniceri trebuiau să Împingă roțile tunurilor, pas cu pas, fără a ști dacă se Îndreaptă spre dușman sau merg În gol. Până când, În sfârșit, trupele lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe drum blochează toate ieșirile spre Transilvania! Pârcălabe Dajbog! - Poruncă, măria ta! - Cetatea Albă și cetatea Chilia scot navele fluviale de luptă și blochează, În cel mult cinci ore, Întreaga graniță a Moldovei la Dunăre! - Dacă pot sparge stratul de gheață, măria ta... - Dacă gheața pe Dunăre e prea groasă, cetățile Își scot călăreții și trec pe malul celălalt! Comise Huru! - Poruncă, măria ta! - Călăreții tăi vor bloca toate drumurile spre Răsărit! Din clipa aceasta, din țara Moldovei nu mai iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieșirile spre Transilvania! Pârcălabe Dajbog! - Poruncă, măria ta! - Cetatea Albă și cetatea Chilia scot navele fluviale de luptă și blochează, În cel mult cinci ore, Întreaga graniță a Moldovei la Dunăre! - Dacă pot sparge stratul de gheață, măria ta... - Dacă gheața pe Dunăre e prea groasă, cetățile Își scot călăreții și trec pe malul celălalt! Comise Huru! - Poruncă, măria ta! - Călăreții tăi vor bloca toate drumurile spre Răsărit! Din clipa aceasta, din țara Moldovei nu mai iese nici pasărea! Pietro! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile. Poarta se Închise asupra unei așteptări grele. Ziua Începuse parcă demult, dar mai avea până să se sfârșească. Aceeași zi, ora 15.00, malul Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană Într-un hamac, Între doi cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea unui puternic detașament al Apărătorilor. Ali beg se bizuise pe prioritatea care avea să fie acordată evacuării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea unui puternic detașament al Apărătorilor. Ali beg se bizuise pe prioritatea care avea să fie acordată evacuării domnitorului și a suitei lui, dar iată că Ștefan gândise altfel. Rămăsese pe loc, aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcuse, cu aproape cincisprezece ani mai devreme, Vlad Dracula. Așa ar putea face, acum, Ștefan. De aceea, nu mai era nici o clipă de pierdut. Cei trei sute de spahii care Însoțeau muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ogodai nu aștepta decât primul prilej să ucidă prizonierul. Ceea ce ar fi anulat Întreaga operațiune, care urmărea obținerea tuturor informațiilor necesare pentru anihilarea rețelei Apărătorilor și, În cele din urmă, uciderea lui Ștefan. Ali se afla deja la mijlocul fluviului, iar gheața părea a rezista. Rezistase la trecerea primului rând de spahii. Grupul care Îl transporta pe Oană ajunsese pe malul celălalt. Se lăsa o ceață ușoară, obișnuită În zona Dunării, dar care făcea ca trupele de ieniceri să nu mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul celălalt. Apărătorii se Înșiruiră de-a lungul malului, Încercând să-și dea seama ce se petrecea dincolo. Trecerea fluviului devenise imposibilă, căci gheața nu mai rezista. Firește, fluviul avea să fie trecut peste câteva ore, cu ajutorul ambarcațiunilor. Dar Pietro simțea că era prea târziu. Mult prea târziu. Aceeași zi, ora 17.30, Murgești, În lunca Bârladului - Te-ai hărnicit deodată, Erina, sau mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se vedeau câțiva fulgi ușori căzând parcă În joacă. Aceeași zi, ora 19.00, Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești ciudate. Călăreții care trecuseră Dunărea la bordul primului vas de luptă care reușise să spargă gheața nu Întâlniseră nici un suflet de om pe malul celălalt. În primele sate de tătari din Dobrogea nimeni nu auzise de vreun grup de spahii care ar fi putut trece Dunărea cu câteva zile Înainte. Nici urme nu se găsiseră nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe malul nostru. Aproape cinci sute de oameni au călcat În picioarele cailor o mie trei sute de războinici, mai ales ieniceri. O parte din spahii, precum și tătarii, au scăpat pe malul celălalt, iar fluviul nu mai putea fi trecut pe gheață. În acest moment, se pun două Întrebări. Prima: cum a fost posibil ca două mii de oameni să ajungă pe teritoriul Moldovei, acum trei nopți, să stea ascunși În jurul conacului de la Brănești, și să lovească fără nici o opreliște! A doua: care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
consecințele acestei pierderi și cum le putem anula cât mai repede. Vreau răspunsuri de la spătarul Albu și de la logofătul Cânde. - Ceea ce știm până acum, spuse spătarul Albu, este că turcii au trimis Întâi un grup de pescari care reveneau pe gheață fiindcă bărcile fuseseră prinse de Îngheț pe malul celălalt. Acest grup a ucis străjile noastre de la Dunăre și le-a luat locul, semnalizând că trecerea poate Începe. Fluviul a fost trecut repede, cu copitele cailor Înfășurate În cârpe, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prinse de Îngheț pe malul celălalt. Acest grup a ucis străjile noastre de la Dunăre și le-a luat locul, semnalizând că trecerea poate Începe. Fluviul a fost trecut repede, cu copitele cailor Înfășurate În cârpe, ca să nu se audă pe gheață. Apoi nu s-a mai Întâmplat nimic. În pivnițele vornicului Isaia s-a găsit un tunel de prelungire, care putea adăposti peste o mie de oameni. Alții au rămas probabil În păduri, unde nici un țăran nu s-a aventurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bătaie ușoară În ușă, iar Mitruț intră, ținându-și respectuos căciula În mâini. - M-ați chemat, domniță Erina... - Ionuț! Ai doi cai odihniți și pregătiți de drum? - Întotdeauna, domniță. - Îi iei pe amândoi. Pleci chiar acum spre Dunăre, treci pe gheață În Țara Românească, nu dai nici o socoteală nimănui, nu ai la tine nici un răvaș. Cum ajungi la prima cetate din Moldova, ceri să intri În legătură cu rețeaua de informații a Apărătorilor. O să vină un arcaș ca să trimită mesaj cu săgeată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pietrele”, cum spusese Erina, iar Amir ridicase din sprâncene, neînțelegând unde văzuse frumoasa viitoare soție a căpitanului Oană o urmă de piatră În ținuturile acelea acoperite de nenumărate straturi de zăpadă. Caii Înaintau cu greu, spărgând cu copitele crusta de gheață care se formase deasupra zăpezii, iar apoi picioarele li se afundau În stratul de omăt până la genunchi sau, uneori, până la piept. Armata lui Vlad, alături de corpul de elită al Apărătorilor și de grupul războinicilor mongoli aflați sub semnul șarpelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întoarcere acasă. Dar, pe măsură ce se apropiaseră de Dunăre, frigul se Întorsese și acum Întregul univers părea Înghețat. Iar În dimineața de 23 februarie, fluviul le apăruse În față ca un uriaș animal adormit sub povara zăpezii. Cercetașii transilvani Încercaseră puterea gheții și ea se dovedise suficient de Închegată pentru trecerea cavaleriei. Trecuseră deja două mii de cavaleri ai regelui Matei Corvinul, iar acum trecea grupul Apărătorilor, În mijlocul cărora se afla căpitanul Oană. Rănitul fusese la un pas de moarte În noaptea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]