9,375 matches
-
este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudîndu-i-se atât înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sânt un titlu de glorie. Nici un act istoric nu s-a născut din înțelepciune, care nu poate fi decât sub - sau transistorie. Înțelepciunea este negația istoriei, fiindcă ea este distanța de viață, pe când istoria este afirmarea ei. Mai mult: istoria este superstiția vieții, fiindcă ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca odată conștiința laturilor negative ale României, printr-un adevărat miracol istoric, să o elibereze de multiplele ei complexe de inferioritate. Ea și-a dat seama de neantul său ca nici o țară din lume. Atâta luciditate este un titlu de glorie, dacă alcătuiește un stadiu, și este o rușine ca permanență sau înfundătură. Mulți români, nesfârșit de mulți români, mărturisesc zilnic că România este ultima țară din lume. Multora le dă această afirmație o satisfacție rece și indiferentă. Dar nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istorică, trebuie să aibă cel puțin un sentiment generator de tragic. Franța n-ar fi fost înaintea tuturor popoarelor în istoria modernă, dacă alături de lumea de valori căreia i s-a sacrificat nu ar fi avut dezvoltat la paroxism sentimentul gloriei. În numele acestei mari gratuități a mișcat ea istoria din loc, mai mult decât în numele ideii sau a necesității. Dar, pentru ca un popor să poată naște din sine superstiția unei glorii universale, trebuie să dispună de dimensiuni universale în suflet. Lipsa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a sacrificat nu ar fi avut dezvoltat la paroxism sentimentul gloriei. În numele acestei mari gratuități a mișcat ea istoria din loc, mai mult decât în numele ideii sau a necesității. Dar, pentru ca un popor să poată naște din sine superstiția unei glorii universale, trebuie să dispună de dimensiuni universale în suflet. Lipsa de mister a românului îl face indiscret dincolo de orice margini; spune totdeauna tot ce are pe inimă. Ce-i mai rămâne atunci în ea? Un popor indiscret poate crede în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Până când ne vom mai proiecta golurile noastre în vidurile Romîniei? De-am fi dezvoltat o pasiune infinită și de ne-am fi revărsat ardori ascunse, viața noastră n-ar fi fost o serie de începuturi ratate, aveam și noi reazemul gloriei, și mărirea ne era o consolare, iar nu aspirație vagă. N-am interiorizat decât resemnarea și de aceea nu știm ce înseamnă acumulările temporale, cu inevitabilele lor declanșări explozive. Nimic nu se creează în domeniul spiritului fără un anumit grad
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să devenim. Fiecare ar trebuis ă ne sfâșiem pe imperativul devenirii noastre. Când s-ar spune că ardoarea, și nu omenia, este însușirea de căpetenie a României, mi-aș încrucișa brațele și aș aștepta să lunec cu ea automat spre glorie. Sau pasiunea, focul, elanul și chiar teroarea... Franța este opera entuziasmului, mai mult decât a raționalismului și a clasicismului. De altfel, pasiunea oarbă pentru logică i-ar folosi mai mult decât logica. Unii cred că sânt naționaliști dacă flatează stările
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reușit peste așteptările lui. Dacă l-ar fi dorit cu ardoare, atunci n-ar fi refuzat așa de ușor utopiile. Nu este vorba numai de cele socialiste, ci de orie gen de utopie. Marxismul și-a făcut un titlu de glorie din a fi rupt cu tradiția utopică a socialismului. Poate că socialismul numai atunci a avut farmec. Astăzi vrea să fie o știință a fericirii pământești, construită pe o escatologie imanentă. Distanța noastră de utopie rezultă din excesul de luciditate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la nivelul și semnificația culturilor mari este un fapt sigur, ce nu merită a fi discutat. Ceea ce poate și ceea ce trebuie să devină România este să atingă un sens istoric analog Spaniei sau Italiei, adică să-și marcheze existența prin glorii efemere. A aștepta mare lucru de la România - ar însemna să ne condamnăm la decepții continue. Nu este mai puțin adevărat că românii n-au fost nici măcar ce-au putut. Slabă treabă peste tot! Ceea ce face din culturile mari fenomene atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istorică, prioritatea unui fenomen anulează semnificația tuturor acelora care îi urmează, de același gen. Toate revoluțiile democratice au fost sclave Revoluției franceze, iar țările în care ele s-au petrecut n-au câștigat, din perspectiva istoriei universale, nici un titlu de glorie. Același caz se petrece și cu Revoluția rusă. Toate revoluțiile comuniste din alte țări sânt umbrele ei. Mai mult, în țara în care se prepară și izbucnește revoluția, Lenin este mai adorat decât proprii ei revoluționari. Același fenomen se întîmplă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
individuală sau în cele provocate de aranjamente negustorești? Dacă ele, precum se spune, plutesc în aer, atunci au un caracter impersonal și iresponsabil. Pacifismul - care are de partea sa toate inimile și nici o realitate - și-a făcut un titlu de glorie din a stabili responsabilități pentru izbucnirea războaielor. Dar pacifismul uită că războiul nu este un fenomen de suprafață, ci angajează măruntaiele unei națiuni. Dacă stătea în posibilitatea oamenilor să-l împiedice și să-l curme, de mult ar fi fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tensiune vitală, pe care, la rândul lor, o măresc. Dar numai în intensitate, nu și în durată. Caută națiunile longevitatea? Cine ar putea-o spune?! Sânt însă unele cu destin genial, care scânteiază definitiv și efemer, ca poeții. Ele preferă gloria longevității și sânt necruțătoare cu rezervele lor de viață. Numai culturile mediocre se supraviețuiesc, fiindcă n-au trăit niciodată. Dacă Franța îndură o carență și de multă vreme se desfată inconștient în presimțirile decadenței, este că a fost prea nemiloasă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
avea la bază un ritm biologic și cât valorile specific istorice vor dezvolta deviat un imperialism vital, această neutralitate nu va fi nici posibilă și nici de dorit. O mare națiune se ridică pe dărâmăturile alteia sau pe umilirea altora. Gloriile naționale se scaldă într-o mare de sânge, ca toată istoria de altfel. Faima lui Napoleon a costat zece milioane de oameni, La prima aparență, războaiele lui au fost purtate din pasiune pentru război. În realitate, ele reprezintă imperialismul consecutiv
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am pățit până acum s-a născut din fioruri. Petele roșii creează strălucirea istoriei. Durerea este substanța devenirii. Armata reprezintă teroarea organizată. Sânt însă excepții,care alcătuiesc, la drept vorbind, singura ei scuză. Să ne gândim ce a însemnat pasiunea gloriei la ultimul soldat din expedițiile lui Napoleon și la toți soldații acestui univers care au luptat în numele unei idei. În toate statele care nu reprezintă o idee imperialistă, armata are un caracter artificial, exterior, silit. Să comparăm ce înseamnă a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noștri boieri nu meritau sacrificiul reacțiunii țăranilor. Cât despre burghezie, ea a apărut așa de târziu, încît își trăiește și astăzi epoca ei eroică. Burghezia a fost singurul nostru element revoluționar. De aceea, liberalismul și-a asumat atâtea titluri de glorie, încît nu-l poți refuza fără să te dezintegrezi din România modernă. O revoluție presupune o neliniște ideologică de cel puțin un secol. O avem? Sigur nu. Ceea ce este în România de multă vreme este o neliniște națională, care, chiar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca obsesiile religioase ale urmașului său, Filip al II-lea. Filip al III-lea a fost și mai mult un maniac religios. Regii Spaniei, din cauza interesului lor pentru alte lumi, au dus țara de râpă, au închis-o pe vecie gloriei. Își închipuie cineva pe Cezar sau pe Napoleon torturat de vreo problematică etică sau religioasă? Să lăsăm glumele. Vor fi avut ei îndoieli de strategie. Dar unde-i clipa aceea, ca s-o izolezi din curgerea vremurilor, în care ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
religioasă? Să lăsăm glumele. Vor fi avut ei îndoieli de strategie. Dar unde-i clipa aceea, ca s-o izolezi din curgerea vremurilor, în care ei s-au gândit măcar la un strop de sânge vărsat pentru dorința lor de glorie și au regretat petele roșii pe nimbul lor? Îndoielile nu sânt demne de cuceritori. Oamenii politici din toate timpurile se aseamănă mai mult între ei decât contemporanii de instincte și preocupări diferite. Un șef al unui trib de negri sesimte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate popoarele care au cunoscut jugul semilunei și-au făcut un merit din a-și lichida ereditățile turcești. Există însă o singură țară care să nu fie mândră de vestigiile romane? O urmă de drum roman este un îndemn la glorie; o moschee, un prilej de amărăciune. Avalanșa turcească ne face sesizabilă diferența între o mare putere și o mare cultură. Deși una pe alta se implică și se condiționează, am mărturisi totuși prea puțin respect pentru nuanțe, dacă nu am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gândim numai la proeminențele ei. O țară este o realitate istorică cu atât mai mare, cu cât ne reprezentăm mai clar imaginea ei ca totalitate, Franța suscită icoana unei realități istorice substanțiale. Ne gândim adică la ea, și nu la gloriile ei individuale. Pentru noi toți, Polonia înseamnă foarte greu ceva mai mult decât muzicienii sau profeții ei. Aș vrea însă să întîlnesc pe acel căruia Franța înseamnă numai Pascal sau Baudelaire, Ludovic al XIV-lea sau Napoleon. Decât să se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici un caz de considerente etice. Dacă popoarele s-ar mulțumi toate cu ce au, omenirea s-ar stinge de mediocritate. De nu ne vom sili noi să ne impunem în lume, se vor găsi alții care să-și construiască o glorie pe inerția noastră. Atâta vreme cât vor exista popoare, paradisul terestru este o nefolositoare năzărire. Istoria este un alt cuvânt pentru tragedie, precum viața pentru zădărnicie. Și dacă tot procesul umanității nu este decât o înălțare și o prăbușire de națiuni, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi altfel când, din istoria universală, cine ar găsi un sens altor popoare decât acelora care s-au distrus pentru a-și afirma instinctele și o idee, care au pătimit pentru sensul lor în lume și au sacrificat totul unei glorii ce le-a accelerat agonia? Este un suflu generos în pornirea de afirmare și de distrugere, care transfigurează demonia vieții isorice și încunună culturile cu un nimb pe cât de fatal, pe atât de fermecător. Va fi o pată de neșters
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fac aceștia mi se pare inadmisibil. - Ce faceți de dimineață până seara? - Mă suport. Nu-i pizmuiești pe cei care au puterea să se roage, în vreme ce ești plin de invidie față de posesorii de bunuri, față de cei care cunosc bogăția și gloria. E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecătoare de care se poate bucura acesta. Nu exista o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit obosește repede
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu flori și c-o aparență de profundă înțelepciune mizeria esistenței, pentru a înșela în școală și în {EminescuOpVII 123} biserică pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldații gloria, pentru principii strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să împodobească cu flori și c-o aparență de profundă înțelepciune mizeria existenței pentru a înșela în școală și în biserică pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să împodobească cu flori și c-o aparență de profundă înțelepciune mizeria esistenței, pentru a înșela în școală și în biserică pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
s-ar șopti sume mari... mari pentru ei, nu pentru mine... Ce costă absoluțiunea bisericei pentru crimă... o sumă mare, dar o sumă... Ce costă mila lui Dumnezeu... s-o scoatem la vânzare... Ce, îndulcirea diavolului, ce, iubirea poporului, ce, gloria, ce costă opera unui geniu, cu care să-mi eternizez numele meu... Toate, toate sunt de vânzare... El {EminescuOpVII 255} râse crunt. Ecoul boltelor răspundea cu clocot la râsul lui cumplit, și cranul cel mort parcă rânji din sicriu... iată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]