6,255 matches
-
și băieți casa scărilor, unde ridicam corturi din pături și jucam cărți: corturile acestea erau tot o formă de a interioriza blocul în care locuiam. Ne plăcea înghesuiala, atingerile nesexualizate încă pe vremea aceea, ascuțimea vorbelor. În spatele blocului, pe o grămadă de pietre de construcție, improvizam echipaje de astronauți ori scafandri și imitam seriale la modă. La începutul adolescenței, împărtășania și colectivitatea s-au mai franjurat, dar încă aveam odăi de întâlnire între fete și povești cu nemiluita, mișcându-ne prin
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
să trăim mai intens „Bunica mi-a spus unele dintre cele mai frumoase și mai neauzite povești. Avea un fel minunat de a înflori basmele. După ea, Cenușăreasa nu a mai ajuns la balul prințului pentru că trebuia să aleagă o grămadă de fasole mung, fasole roșie și boabe de soia. Albă ca Zăpada a ieșit de mai multe ori în oraș cu prințul ei înainte să se căsătorească, iar la prima întâlnire au fost la un picnic în parc și au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
o comandantă de detașament sârguincioasă, cred ca ne-am fi întors mai mulți de șapte în țară. Iar poeziile lui cu „lecții de Internet pentru Oana“ chiar merită băgate în manuale, ar fi mai utile și mai frumoase decât o grămadă de prostii urâte și ornamentale de pe acolo. Dar să revenim la mine - locurile mele preferate din tot New York-ul au fost așa: balconul Corinei Șuteu, la etajul 17 al clădirii consulatului, grădinița de copii Basic Trust, unde am fost cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Pub, la timp de London fire, post-ploaie. Final test: ce știi despre Jack Spintecătorul și jocurile cu bile mecanice? ... În pivnița unei case îmi fulgeră dinainte Jack. Spintecătorul. Mai mult decât un cuvânt și mai mult decât amintire. Chiar dacă în grămada de artă, fracțiuni de sado-masochism mi-ar distruge percepția de cuminte ascultătoare de principii, știu că ochii mi s-au deschis. Clapele pianului. E dezacordat atât cât să sune perfect. Frică. Nu, nu frică!... ... Frică de nou, frică de vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
De pildă, mi-a spus că, la conferința de presă, o femeie a făcut un gest care l-a fascinat și că acel gest o să rămână cu el toată ziua. Ce se întâmplase? Viorica Bucur, aflată în picioare, în fața unei grămezi de jurnaliști care nu mai apucaseră locuri pe scaune, a pus la un moment dat o întrebare, după care a dispărut. A plecat. Când Minghella a început să-i răspundă, n-a mai văzut-o. Chestia asta l-a amuzat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
vizual asemănător cu al regizorului, s-ar putea să ratezi intrarea în piesă. Să te simți străin de ce se întâmplă în fața ta (la Afrim a dispărut între timp și scena, acum se preferă cubul negru în care sunt introduși, la grămadă, actorii și spectatorii), să cauți o ieșire logică din situație și să ți-o iei. Cea mai bună reacție e să intri în această clamare a unui drept, estetic cel puțin, la diferență. Adică să o iei de la viață așa cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
mea miraculoasă, m-am dus direct la fetiță: „Vrei să ne uităm la sudură?“. N-a înțeles despre ce e vorba, însă mi-a răspuns cu un da hotărât. Ne-am luat de mână, am ajutat-o galant să treacă grămezile de moloz, până în camera cavalerului sudor. Jocul cu privitul sudurii i s-a părut și ei din cale-afară de grozav. Nu știu cât am privit la sudură, dar asta părea că ne-a legat pentru totdeauna. Când am ieșit, pata multicoloră ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cu ovații și aplauze la proiecția de presă, ca pe stadion. Pe lângă că e profesionist și inocent și că se păstrează în hăinuțele seriei, fără a veni cu efecte speciale spectaculoase și update-uri ca nuca-n perete, filmul adăpostește o grămadă de trimiteri la succesele lui Spielberg, delicatese pentru fani. Bașca, are și extratereștri! Nu m-ar fi deranjat să-și vâre lăbuța și E.T. (Spielberg n-a mai fost la Cannes din 1982, când lansase E.T. - moment istoric!) În plus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Tocilescu toacă tipuri de coduri etice Într-o estetică cu implicații politice și nu uită nici o secundă de unde a pornit: din contextul periculos de fragil al unei norme astăzi viciate - onoarea. Tăvăleală. Mâini și picioare care se zvârcolesc Într-o grămadă pe care fluierul arbitrului o ordonează. Meciul de rugby e prologul istoricei cafteli dintre englezi și francezi. Un sport viril, rău, „coridic“ (corelativ contemporan perfect al Înfruntării internaționale la scenă deschisă), În care fizicitatea brutală Își dă măsura rezistenței și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
te aștept, dar tu nu ai venit. Îmi răcoresc obrajii arși c-un evantai Făcut în raze dulci de soare. Mă plimb pe dulcele apus, Sub stropi mărunți de ploaie. Paznicul nopții ce ne veghea amorul Se ascunde. Stau stelele grămadă-n cârd Și luna nu mai râde. Privesc spre cer, Și-ncerc să te găsesc în jur. Hamacul nostru, cuib de dor, Se leagănă domol și singur.
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92943]
-
păzim de teroriști, dar nu îmi amintesc să fi stat ascunși în casă când s-a zvonit că este un terorist pe blocul din față. Mai terorizant a fost să stăm ceasuri întregi în fața televizorului și să adormim claie peste grămadă acolo ca să urmărim procesul lui Ceaușescu, cu televizorul mereu aprins în speranța că vom avea informații noi. Procesul a fost însă sumar și nu atunci am aflat ce ni se întâmplase în ultimii 40 de ani. 3. Credeți că Revoluția
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
afla departe, în Pădurea-Celor-Șapte-Coline, la marginea unui mic luminiș. Ca toate casele de pitici, era făcută din lemn și acoperită de sus până jos cu crengi și rămurele uscate. Dacă cineva trecea întâmplător pe lângă ea și nu știa că sub grămada de vreascuri de la marginea luminișului se ascunde o casă de pitic, nu ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar cele mai simpatice sunt cele cu pitici. În primul rând, pentru că piticii sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
trezi copilul din fiecare. O ușă care se deschide tot în altă parte în funcție de cum rotești un volan, animale de pluș care mișcă, o zebră adevărată, lemuri adevărați, pe lângă faptul că mii de animale și de jucării stau claie peste grămadă în magazin (peste 10.000 mai exact, cumpărate până și din Europaă. Zach Helm potrivește foarte bine resorturile actorilor Magicul funcționează cât mai aproape de natural. Efectele digitale sunt puține, doar acolo unde era necesar. Dar poate totuși mai magic (dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și tineri atunci. Însă filmul se face în echipă și o mare parte din atmosfera lui se datorează minuției și plăcerii cu care scenografa Mihaela Poenaru și creatoarea de costume Dana Istrate s-au reapropiat de perioadă. Am căutat o grămadă până să găsim blugi strech, cămăși prespălate, ghetuțe cu jambiere. E.C.: Ați dorit ca filmul să înceapă cu o tăcere. Vorbiți-mi despre tăcerea de la final. Ce ați dorit să spună această din urmă tăcere? Cum v-a venit ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
unor neliniști foarte actuale: mai mulți dintre tinerii noștri publiciști literari clamează cu îngrijorare în ultimul timp că „și criticii literari sunt scriitori“. Răspunsul ar fi că da, și criticii pot fi scriitori, dar nu chiar toți și nu la grămadă. De exemplu, talentul critic din articole îl trădează profund pe Lovinescu atunci când se apucă să scrie romane. În schimb, Ibrăileanu, critic cu un stil neglijent, obsedat doar de „idei“ și rareori de aspectul paginii, s-a dovedit un extraordinar scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
dintre aceste fabrici de mici audiențe. Televiziunea respectivă, lansată cu mare pompă în urmă cu câțiva ani, care gravitează grațios în jurul unei denumiri care ar face să transpire de emoție și CNN-ul, a pierdut, la un moment dat, o grămadă de oameni. Din varii motive, aceștia au apucat-o spre posturile mai cu dare de mână și cu cote de piață extrem de serioase și vizibile. Neavând pe cine aduce în locul lor, șefii respectivului canal au adoptat metoda clasică a „reciclării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ocupa o zi din viața Senatului, iar seara Văcăroiu încă va avea biroul masiv și mașină cu șofer. Și la fel Adrian Năstase. Omenește, îl înțeleg. Nu poți să fii arogant fără girofar și să te salute portarul așa, la grămadă, „domnule deputat“. Și atunci, Camera Deputaților va măcina în gol moțiunea „nivelul de trai“, care se potrivește exact peste ultima etapă a recorelării pensiilor. Ultimii beneficiari vor primi în casă poștașul cu mandatul și, în același timp, îl vor vedea
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
un Ocol silvic cu salariați de operetă (impresia se datora mai ales uniformelor verzi și a pălăriuțelor frivole, fistichiiă și-o berărie personală, destul de frecventată sâmbăta și duminica, undeva, pe malul Siretului... Nu întotdeauna mi se aprobau „trunchiuri“. Luam atunci „grămezi“ de crengi. Ele dădeau focului un fond de trosnituri delicate, de parcă ar fi fost arși pe rug îngerii prinși în pat cu școlărițele internatului local. (De amintit că acolo, într-o bună zi de sărbătoare, s-a consumat un viol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
germană și engleză de regina Carmen Sylva, care nu s-a mărginit la acest omagiu. Am văzut la D-ra Văcărescu, în reședința sa de pe Șoseaua Bonaparte, în București, un minunat manuscris scris și enluminat de regină. Zadarnic au oferit americanii grămezi de dolari pentru a duce peste ocean această capodoperă inestimabilă, despre care Ovidiu, care a trăit fără voia lui în România, n-ar fi putut spune ca despre Palatul Soarelui: Materiam superabat opus. Poetesa i-a mulțumit regalei sale colege
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
adâncind între ele ravene păroase". Și acest tablou, somnul ucigașului Dragomir, tatăl lui Stan: "Și, luând din vatră un tăciune aproape stins căruia suflarea lui îi reda strălucirea, o trase pe Ileana, care se împotrivea, și plimbă făclia improvizată peste grămada de paie unde zăcea bărbatul, scuturat de spasme, cu maxilarul convulsiv și fruntea sclipindu-i de sudoare. Iar tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe fața ucigașului, o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
s-a sculat Lapte dulce-a tot mâncat, Frigurile l-au luat Ș-acum zace răsturnat, Pe pelcele așezat". Gheorghelaș încearcă pieile, dar distrat. Atenția îi este atrasă spre un colț întunecos al stânei, unde un necunoscut doarme pe o grămadă de piei. Se îndreaptă într-acolo, îl recunoaște pe Macovei, îl apucă de păr, îl învârte ca pe o sfârlează și-i amintește toate relele făcute. Macovei merită această corecție, căci aflăm că într-adevăr se purtase rău cu Gheorghiță
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu era o intenție satirică în acest portret al mamei iubitoare. Totuși tonul păstrează peste tot o nuanță umoristică, ușor de recunoscut și aici: "Fie-sa avusese două fete foarte urâte, dar de! Valeria se gândea că, având bani cu grămada, aveau să se mărite după oameni bogați [...]. Iar când bărbații lor voiau să le zică ceva în contra acestor caprițuri, ele răspundeau: Eh! dar ce, nu le-am plătit?"*. Notez aceste observații despre viața comună pe care o prințesă n-o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Iată în continuare un episod, despre care se presupune că s-ar desfășura în Thailanda; el intră într-un puternic contrast cu erotismul estetic în care se scaldă, în aceeași perioadă, Thailanda care servește de decor seriei Emmanuelle 16: "O grămadă de dudui dezgolite, nimfe de culoarea șofranului, îl înconjoară. Zâmbărețe, vorbărețe, surescitate. Vreuna dintre ele o să-i mângâie sfredelul, alta o să-i dezmierde siamezele (e cazul s-o spunem), alta o să-și plimbe degetele pe suprafețele lui sensibile. Mângâieri, giugiuliri
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
dar din alt film), Alpha Blondy (nu cum ne-am așteptat câțiva), Hooverphonic (muuuult mai în formă decât la B’estival) și niște session-uri special request cum a fost prestația DJ-ului ungur, Palotai. Evident, mai erau de bifat o grămadă: toate evenimentele de la scena de teatru și dans, concertele de la Roma Tent, majoritatea concertelor de la World Music Stage etc., etc., etc. Dar atunci când să mai stai doar pentru a simți vibrația insulei? Pentru că despre asta era vorba. Și repede, ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
dau seama cu adevărat că era un artist și un profesionist al spunerii. Poveștile lui nu erau simple improvizații, apăreau întrțun ceremonial îndelung exersat și șlefuit, extrem de subtil și de rafinat. Întâmplările - pentru cine era neatent ori nereceptiv - păreau o grămadă de ițe încâlcite; de fapt, ele se înșirau după o logică a lor, treceau dintrțuna întrțalta firesc, uneori legăturile, „cârligele“ dintre ele fiind marcate printrțo simplă nuanțare a tonului celui ce povestea. Am avut această revelație în august 1987, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]