5,312 matches
-
de petreceri decât de partidele politice” iar „videoclipurile cu gafele sale sunt hituri pe internet”. Revista franceză „L'Express” o descrie ca fiind nevoită să facă față ,acuzațiilor de nepotism și incompetență alimentate de seria sa de gafe și greșeli gramaticale" (dintre care cea mai cunoscută este „Poți să ai și eșecuri, poți să ai și succesuri.”) Alison Mutler, scriitor la Associated Press a afirmat că „Elena Băsescu țopăie pe catwalk, petrece în cluburi până la orele dimineții și mutilează gramatica”, arătând
Elena Băsescu () [Corola-website/Science/309938_a_311267]
-
ele, în timp ce informația se bazează pe date coordonate între ele, organizate, coerente, care au de obicei și un sens oarecare. Ca format datele pot fi alcătuite din numere, litere, imagini și altele. Cuvântul "dată" provine din cuvântul latin "datum", care gramatical este participiul trecut al verbului latin "dare", "a da". Încă din antichitate propozițiile sau faptele considerate evident adevărate erau numite "date". Date experimentale sunt date generate special în cadrul unor cercetări științifice. Datele inițiale neprelucrate (engl.: "raw data", date brute) sunt
Dată () [Corola-website/Science/309423_a_310752]
-
ani. În anul 1935, Stan Ioan Pătraș, pe atunci un anonim sculptor în lemn, a început să așeze pe cruci și niște înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greșeli gramaticale și foarte apropiate de graiul arhaic. La început, sculpta în jur de 10 cruci pe an, materialul folosit fiind lemnul de stejar. În anul 1936, el și-a perfecționat stilul; crucile au devenit mai înguste și au apărut figurile sculptate
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
de separat prin frontiere clare a fost Leonard Bloomfield (1935), care vorbea despre „arii dialectale” ("dialect areas"). Totodată, el preciza că pot fi stabilite linii de demarcație, numite izoglose, numai pe baza unor elemente de limbă, adică trăsături fonetice, lexicale, gramaticale diferite. Când variantele lingvistice înrudite dintr-o arie geografică formează un continuum, distribuția lor este marcată de o relație directă, monotonă, între distanța geografică și cea lingvistică. Calitatea continuității între dialecte poate fi influențată de existența limbilor standard. Un exemplu
Continuum dialectal () [Corola-website/Science/304980_a_306309]
-
net prin câte o serie de trăsături specifice. Multe trăsături sunt comune mai multor grupuri de dialecte, mai ales celor învecinate, existând un continuum dialectal. Diferențele dintre regiunile dialectale sunt mai ales fonetice, dar există și diferențe lexicale, mai puțin gramaticale. Între dialectele din Ungaria și cele din afara ei, precum și dintre acestea și limba comună, diferențele sunt mai mari decât cele care disting dialectele din Ungaria între ele și ansamblul lor în raport cu limba comună. Începând cu a doua jumătate a secolului
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
Kloss, cât și de alți autori. Prin cele două noțiuni, limbile sunt diferențiate nu numai din punct de vedere pur lingvistic sau „intralingvistic”, ci și sociolingvistic. O limbă "abstand" este una suficient de distantă față de celelalte prin trăsăturile sale fonologice, gramaticale și lexicale, încât să nu poată fi considerată dialectul altei limbi, neputând exista înțelegere reciprocă între utilizatorii ei și cei ai altei limbi. Kloss nu furnizează criterii pentru măsurarea distanței dintre limbi. În lipsa lor, cercetătorii dau exemple de limbi despre
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă. Unii folosesc numai noțiunea de aspect și includ printre aspecte ceea ce alții consideră moduri de acțiune
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
iar modul de acțiune exprimă durata acțiunii, a întâmplării sau a stării și modul în care are loc acțiunea sau evenimentul. După altă părere, cele două categorii se disting prin mijloacele lor de exprimare: aspectul ar fi exprimat prin mijloace gramaticale, iar modul de acțiune ar fi inclus în sensul lexical al verbului fără afixe de derivare sau dat de asemenea afixe. Alții consideră moduri de acțiune numai ceea ce este exprimat prin afixe. Și printre lingviștii care țin seama numai de
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
sunt tratate deja demult în mod aprofundat, deoarece în acestea aspectele constituie un sistem relativ coerent. Sunt frecvente perechile de verbe cu același sens lexical, dar de aspecte diferite, în opoziția dintre acestea este marcată uneori prin lipsa unui afix gramatical la unul dintre verbe și un afix la celălalt, alteori prin afixe diferite. Relativ nu de mult timp se ocupă mai mult sau mai puțin cu aspectele și modurile de acțiune și gramaticile unor limbi în care acestea nu sunt
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
perfective au pereche și de celălalt aspect: Fiecare verb exprimă un aspect și/sau un mod de acțiune, marcate cu diverse mijloace care au ponderi diferite în funcție de limbă. În limbile slave și în limba maghiară cele mai importante sunt afixele gramaticale. În alte limbi, precum engleza sau cele romanice, mijloacele gramaticale sunt mai degrabă formele verbale temporale, verbele auxiliare și contextul sintactic, dar și sensul lexical este un mijloc important de marcare a aspectelor și a modurilor de acțiune. În aceste
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
un aspect și/sau un mod de acțiune, marcate cu diverse mijloace care au ponderi diferite în funcție de limbă. În limbile slave și în limba maghiară cele mai importante sunt afixele gramaticale. În alte limbi, precum engleza sau cele romanice, mijloacele gramaticale sunt mai degrabă formele verbale temporale, verbele auxiliare și contextul sintactic, dar și sensul lexical este un mijloc important de marcare a aspectelor și a modurilor de acțiune. În aceste limbi, ca și în cele slave în general, aspectele și
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
relativ recent acestea și mijloacele lor de exprimare au atras atenția. Aceste mijloace sunt numai parțial asemănătoare cu cele din limbile slave. Privitor la limba română, Gheorghe Constantinescu-Dobridor consideră că aspectul, spre deosebire de mod și de timp, nu este o categorie gramaticală a verbului românesc. El chiar începe definiția aspectului cu „categorie gramaticală caracteristică limbilor slave...”, dar menționează că este exprimat și în română. Pe de o parte o fac unele timpuri verbale: imperfectul exprimă și aspectul imperfectiv, iar perfectul compus - aspectul
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
Aceste mijloace sunt numai parțial asemănătoare cu cele din limbile slave. Privitor la limba română, Gheorghe Constantinescu-Dobridor consideră că aspectul, spre deosebire de mod și de timp, nu este o categorie gramaticală a verbului românesc. El chiar începe definiția aspectului cu „categorie gramaticală caracteristică limbilor slave...”, dar menționează că este exprimat și în română. Pe de o parte o fac unele timpuri verbale: imperfectul exprimă și aspectul imperfectiv, iar perfectul compus - aspectul perfectiv. Exemplu: "În timp ce mânca, a sunat telefonul". Perfectul simplu și mai
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
mijloace lexicale. Unele verbe includ exprimarea aspectului în sensul lor lexical: "a dormi" (imperfectiv), "a se deștepta" (perfectiv). Verbe ca "a începe", "a continua", "a sfârși", "a termina" sunt considerate de Constantinescu-Dobridor verbe auxiliare de aspect care n-ar fi gramaticale, nici gramaticalizate, ci lexicale, deoarece au funcția de predicat și nu constituie o unitate semantică, morfologică și sintactică cu verbul pe care îl subordonează. Exemple: "începe să ningă", "termină de citit". În gramaticile limbii române nu se menționează afixe de
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
Nici în engleză aspectele/modurile de acțiune nu se marchează cu afixe, ci cu alte mijloace. Se deosebesc, de exemplu, verbe simple și cu formă continuă. Acestea din urmă sunt marcate de forma compusă specifică a verbului, deci un mijloc gramatical. Exemplu: "I sing" „(eu) cânt” (în general, uneori sau în mod obișnuit) vs. "I am singing" „tocmai cânt, sunt în curs de a cânta”. Și în această limbă sunt auxiliare de aspect/mod de acțiune: "she started working" „a început
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
cu creșterea rolului slavonei liturgice. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau prelatină aproape neatinsă. Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
să fie evitate în exprimarea îngrijită. Exagerările în evitarea cacofoniilor sînt criticate de lingviști, care recomandă ca dacă vorbitorii țin neapărat să evite cacofoniile, atunci să procedeze cu măsură și realism, fără a aduce prejudicii informației din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia. Astfel, în limbajul științific se pune accentul în primul rând pe precizia exprimării și cu totul secundar pe eufonie, iar unii autori ignoră în mod voit cacofoniile. Majoritatea vorbitorilor de limba română sînt conștienți de acea categorie de
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
mod deosebit evitate de vorbitori, mai ales în vorbirea sau scrierea îngrijită, considerând că astfel de succesiuni de sunete stânjenesc transmiterea corectă a mesajului prin crearea unei asociații de sensuri nedorite. Pentru evitarea lor, unii vorbitori ajung să facă greșeli gramaticale propriu-zise (cacologii), de exemplu prin introducerea între cele două cuvinte implicate a cuvântului "virgulă" (care de altfel mai mult atrage atenția asupra cacofoniei) sau prin folosirea în locul cuvîntului "ca" a locuțiunii "ca și", chiar și atunci când sensul acesteia nu se
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
și "phone" „voce”. A intrat în franceză și apoi în celelalte limbi europene aproximativ în secolul al XVII-lea, cu sensul actual de sunet strident, dezagreabil. Particula grecească "kako-" este întîlnită și în alte neologisme: "cacofazie" „vorbire incorectă”, "cacologie" „construcție gramaticală defectuoasă” sau "cacografie" „scriere greșită”, avînd în toate cazurile același sens de „rău, greșit”. Unii lingviști sînt de părere că această particulă își are originea în cuvîntul proto-indo-european "*kakko", însemnînd "a defeca". Așadar, deși astăzi cuvîntul "cacofonie" nu este legat
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
Ultimele postări cred că i-au deranjat foarte tare pe simpatizanții nemtalăului, care mi-au umplut peretele privat de înjurături. Astfel, am putut constata cu cine votează analfabeții, fiindcă unul nu a nimerit o frază corectă din punct de vedere gramatical. Vai de voi!... Cât ați mai muncit o noapte întreagă..."” În data de 30 martie 2016 Lia Olguța Vasilescu a fost audiată la DNA. Procurorii anticorupție o acuză de mai multe infracțiuni, între care constrângerea unor agenți economici locali să
Lia Olguța Vasilescu () [Corola-website/Science/305309_a_306638]
-
În gramatica tradițională articolul este o parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire (de obicei un substantiv) și marchează diverse funcții gramaticale și stilistice ale acesteia. Gramatica limbii române, ediția 2005, definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare enunțiativă”, punându-se accent pe statutul său de afix. Așadar, articolul nu mai este interpretat ca o clasă lexico-gramaticală. Lipsa unui articol acolo
Articol (gramatică) () [Corola-website/Science/303433_a_304762]
-
În gramatica tradițională articolul este o parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire (de obicei un substantiv) și marchează diverse funcții gramaticale și stilistice ale acesteia. Gramatica limbii române, ediția 2005, definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare enunțiativă”, punându-se accent pe statutul său de afix. Așadar, articolul nu mai este interpretat ca o clasă lexico-gramaticală. Lipsa unui articol acolo unde în alte construcții similare el este în mod normal folosit se numește articol
Articol (gramatică) () [Corola-website/Science/303433_a_304762]
-
pe sfoară".” Vintilă Brătianu nu a fost un orator strălucit, ceea ce de multe ori a fost considerat un handicap într-o lume politicianistă în care nu de rareori demagogii au făcut carieră. „"Vorbea greoi, lipsit de eleganță și fără simț gramatical; discursurile sale impresionau totuși prin autoritatea neștirbită a celui ce le rostea: ele exprimau credințele adânci și limpezi ale unui om sincer care, cu fanatism, credea în calitățile neamului său."” Patriotismul, uneori cu nuanțe naționaliste, fără ostentație și demagogie a
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
virgulă) este o expresie latină care se traduce literal "nu multe [lucruri], ci mult [în sensul de considerabil]", cu înțelesul "nu mult cantitativ, ci substanțial". Parafrază în limba română este formularea "nu mult și prost, ci puțin și bine". Construcția gramaticala a expresiei "Non multă șed multum" este similară cu cea a expresiei "Non nova șed nove" (cu sau fără virgulă înaintea conjucției "șed", însemnând "dar, ci, insă", în limba română), care se poate traduce aproximativ prin perifraza "nu lucruri noi
Non multa, sed multum () [Corola-website/Science/313021_a_314350]
-
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate. Cuvîntul care își impune caracteristicile gramaticale — adesea un substantiv sau un pronume — se numește "donorul" sau "sursa" acordului, iar cel care își schimbă forma în urma acordului este "receptorul" sau "ținta". În general donorul este cuvîntul care este regent în relația sintactică, iar receptorul este cuvîntul subordonat
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]