5,849 matches
-
o holeră cumplit de săcerătoare și invazia armatelor rusești, care au trecut peste noi pentru a da ajutor austriacilor contra răscoalei ungurești. Îmi aduc și acum aminte că în iarna acelui an, iarnă grea și viscoloasă, pribegise în Fălticeni de groaza ungurilor o sumă de săteni români din Transilvania. Doi dintre dânșii, oameni zdraveni, chipeși, cu un port deosebit de al nostru, au fost găzduiți în casa noastră părinteasca și adeseori sara, la gura sobei, ne istoriseau ei de bătăliele sângeroase dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și încă nu destul de bine contopite. Câte nu se puteau întâmpla din cauza multelor interese private atinse prin faptul Unirei, a compețiunelor la Domnie, a influenților străine rău voitoare. Intrasem într-un necunoscut încărcat de cele mai mari pericole și o groază cuprinsese toate inimile. În această situațiune, câte nenorociri n-ar fi putut să cadă pe biata țară, dacă oamenii încercați de la 1848, care prin muncă și sacrificii au realizat Unirea, visul secular al neamului nostru, n-ar fi prezidat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cei trei urși a lui Catrințaș. "Auzi, trei urși!... Unul, înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție, să nu mă las mai jos decât ceilalți. Ei, dar din păcate, lucrul nu se mai putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Hurmuzachi merge înainte, intră în curentul cel albastru și... dispare. Depărtarea de țărm era acum așa de mare, încât din cauza crețului valurilor nici l-am fi putut vedea, chiar dacă ar fi continuat a se susținea pe suprafața apei. Cuprinși de groază, am început cu toții cei de la mal să strigăm: "O barcă!... O barcă!..." Dar din nenorocire pe vremea aceea nu era la "Paradis" nici o barcă de salvare. Una singură hârbuită se odihnea ironică pe uscat, răsturnată cu fundu-n sus. Pănă când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebuia să stăm acolo pănă la ziuă. Cunosc mulți oameni care mai curând s-ar duce într-o bătălie decât să doarmă noaptea într-o biserică sau într-o ruină. Ideea singurătăței, spaimele întunericului, fiorii vedeniilor le umple sufletul de groază mai mult decât orice primejdie pe care ar vedè-o cu ochii. Noi însă eram patru; prin urmare, n-aveam grijă de năluci. Dealtfel, eram bine pregătiți pentru o asemenea petrecere puțin obicinuită. Drept armă aveam fiecare câte un cortel 187
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
muri și viu fiind trebuia să dăruiești de toate celor din sat, ca un fel de repetiție generală. Este un spectacol sinistru care amintește de o scenă din filmul Zorba-grecul, unde 121 Bubulina nu apucase să moară și privea cu groază cum sătenii îi devastează casa, luând fiecare după gust și dorință „darul” din cadrul pomenii. Tot în cadrul tradiției, în cele mai intime sau în cele mai dureroase momente, „lumea” te observă, te studiază, te asistă, te judecă și te condamnă. După
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
își găsește echivalentul în culoarul pe care ieși precum Moromete să vezi care mai trece pe drum și cu ce treabă, care venetic s-a mai internat - și să-i faci o primire cum se cade. Ar fi și o groază de ritualuri de inițiere. Simplul fapt că ți se cere un foc. Îmi povestea cineva cum s-a pregătit în izolare totală să învețe să fumeze. În liceu se întâmpla asta. S-a pregătit pentru intrarea aia triumfală în budă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mare și eu am fost cu mama de câteva ori să-l vedem cum arată după operație. La anul o să se ducă iar la serviciu. Mama lucrează pe calculator și face acte pentru firme. Mama a pus în curte o groază de flori. Și-ntr-o roabă a pus. Io nu știu cum le cheamă pe toate. Acuma s-au ofilit, dar vara e foarte frumos. Și cel mai frumos e seara, când e lună plină. Răsare pe dealul din fața casei. Io am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceva câh. Doar papagalii mai poartă. L-am văzut pe unul care asorta cravata la trening. Că veni vorba. În beciurile Securității, tot tacâmul, palme peste cap, lampă în ochi, degete tăvălite prin tuș în toate felurile și, mai ales, groaza de a nu înțelege cu ce ai greșit. Pe scurt, Nae și ai lui au fost acuzați că întrețin corespondență cu străinii, că subminează siguranța națională. După ce au cercetat și casa lui Nae, ăia cu ceafa groasă și frunte îngustă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
orei de chimie sau ce aveam noi în ziua respectivă. De obicei, chimie. O față de copil răzgâiat aveam Șăfu. De copil obișnuit să fie premiat, lăudat. Era ora șapte patruzeci, el venea spre ora de chimie care începuse de o groază și fredona aiurea o arie de operă. Îi plăcea lui opera. Și mai ales opereta. Mă rog, el însuși aducea al naibii de bine cu un personaj de operetă. Pentru că, uite, exact ce era mai interesant am uitat să vă spun. Șăfu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot felul de porcării portarului. Măi, cioară, te caută moartea pe-acasă. Trebuia permanent să inovez, să compar picioarele portarului cu niște gladiole, să-i atrag atenția că seamănă cu o scândură, că din profil nici nu-l vezi. O groază de chestii din astea. Dacă era mai tuciuriu, îl întrebam dacă nu cumva l-a uitat mama lui pe plajă când era mic. Ba îi spuneam să se lase de meseria asta, că nu e competent. Mai bine îl punea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se prea facă ore. Așa că aducea unul casetofonul de acasă și ne puneam pe ascultat muzică. Cel mai mișto era când făceam ore în podul școlii. La cucurigu, acolo, puteai da muzica la maximum, că nu deranja pe nimeni. O groază de porcării ascultam pe vremea aia. Deathereli, thrash. Pentru nespecialiști, pentru cei nefamiliarizați cu metalele grele și foarte grele, astea sunt niște genuri muzicale care pot fi ușor confundate cu zgomotul pe care îl lasă niște fiare târșâite pe ciment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Oricum nu stătea prea mult pe acasă. Compania aceea de telefonie mobilă o trimitea prin țară la tot felul de acțiuni promoționale sau cum s-or fi numind. De la Predeal la Tulcea. A văzut țara cu ocazia asta. Și o groază de cârciumi, discoteci și-alte asemenea stabilimente. Maică-sa avea ceva dreptate, că avea un stil înfiorător. Se culca cu cineva de parcă ar fi băut o bere. Cam tot atâta sentiment punea în treaba asta. Până la nouășpe ani avusese la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ei chiar nu-și dau seama de faptul că sunt o impostoare? Zicea că se simte vinovată. Că i-a ieșit mereu absolut tot ce și-a propus. A vrut să ia bursa și a luat-o, deși erau o groază de alți colegi de-ai noștri care ar fi meritat-o înaintea ei. Care chiar treceau pe la școală, învățau, nu erau inconștienți, tembeli, cum recunoaște și ea că a fost. A vrut să facă doctoratul, îl face. E suficient să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții între Măcin și Brăila. De
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
culeg buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care-i cureaua?“ - truc cu care și eu vă pot lua astăzi gologanii. În panorămi cu ocheane măritoare și În panoptice cu figuri de ceară, În care te Întâmpina, de la intrare, o lume de capete spectrale, În atitudini care de groază și care de paradă, am asis tat - așa cum mă vedeți, la 12 ani - la câteva mari evenimente ale epocii. Vă rog să mă credeți că am fost martor la asasinarea lui Sadi Carnot și a lui Stambulof, pe care i-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un gang care nu se vedea unde duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima, de groaza, de teroarea, de stupefacția și de ridicolul aflării mele În acel loc, În acea situație și cu acea femeie, Întrupare demonică a succubelor din Închipuirile delirante ale Evului Mediu. Ah! dar omul, femeia, ființa omenească, În sfârșit, cu reacțiile ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
blocaje la pasaje pe care le-am spus de sute de ori și, Îmboldit de Aghiuță, râdeam În gând ori de cât dădeam cu ochii de binecuvântatul Părinte, la rândul său contrariat probabil de starea mea ilariantă. Am făcut o groază de păcate, tocmai În ziua În care m-am Împărtășit cu Sfintele Taine, după ce și la Sfânta Liturghie am fost de un ridicol desăvârșit, În timp ce am citit din Apostol pentru prima oară Înainte de Evanghelie. Sunt de-a dreptul catastrofal și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
așteptam să leșin și să mă prăbușesc, să cad de acolo, ca un măr stricat, drept la picioarele neobositei doamne Duțulescu. Tărășenia nu s-a terminat totuși așa de rău cum îmi trecea mie prin cap în momentele ălea de groază că o să se termine: doamna Duțulescu s-a îndurat și a intrat în casă, eu m-am dat jos, dar eram stors, tremuram tot, ca o piftie. Altă pățanie nefastă: într-o bună zi, am luat un unu cât mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
forma acestui foc, a șoptit către tata un preot pe care atunci îl cunoscuse și pe care îl chema Stuparu. Tata a dat din cap în semn de încuviințare. Primele zile petrecute la Punctul de lucru 57 au fost de groază. Frig, foame, regim de detenție greu de imaginat: de pildă, seara, când se întorceau sleiți de la muncă (lucrau la tăiat lemne...), un locotenent, căruia toți îi ziceau Nărăvitu, îi punea să se așeze la coadă la bătut. Ăsta n-avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază de lume. Iar medicul lipsea. Tatei chiar i-a convenit situația: s-a înscris pe o listă, mai curând de trei ceasuri nu-i venea rândul, și a plecat prin oraș. Venirea lui aici mai avea un scop secret, în afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ăia doi și-i strânge cu ușa, De unde aveți, bă, arma? Și ăia n-au încotro și îl toarnă pe el: De la cutare, de la Gabi Papadopol. Această perspectivă, o dată ivită în mintea lui, l-a umplut, l-a inundat de groază pe Gabi Papadopol. A început să tremure de spaimă atât de tare, de parcă ar fi fost aruncat în Siberia în haine de vară și ar fi dârdâit de frig. Nu se mai putea opri, nu se mai putea controla. Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
crucea strălucea dreaptă pe biserică, s-au pregătit să coboare. Întâi cei doi meșteri, după ei tata, iar la urmă țiganii. Când i-a venit rândul să se dea jos, tata a alunecat și s-a prăbușit, în strigătele de groază ale celorlalți. Trupul lui zdrobit stătea în fața bisericii, de înălțarea căreia se făcuse răspunzător și de care fusese atât de bucuros. Țiganii care au privit scena de sus n-au putut să priceapă cum de alunecase, coborârea era ușoară, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
magazin mare, Carefur, bă mâncați-aș ochii, cât era de mare, m-am închinat, nu să ezistă așa ceva, să n-am parte dacă vă mint, mergeai prin el o zi-ntreagă și nu se mai termina. Îmi plăcea ceva de groază, pe-acolo îmi petreceam timpu, cu pretenarii mei din tabăra de rulote, ne distram de nu se poate. Ne duceam în raionele cu parfumeturi și ne dădeam cu șpreiuri de-lea, meserie, tată, pe urmă mâncam numai pui la rotisor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]