5,257 matches
-
am reușit decît să stabilesc că am plecat din gara Stejaru (ne aflam în practică, la Pîngărați) și că în tren era răcoare. Dar cum am ajuns la cazarma lui șlică, ce-am vorbit cu el, cînd m-am întors, habar nu mai am. *Deși scrise în 1935, aceste rînduri de Al. Philippide sînt iarăși actuale: „(Literatura noastră) nu mai este o literatură țîșnită dintr-un conflict între scriitor și societate, ci de cele mai multe ori un comod oportunism. O perfectă adaptabilitate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
procuror al conștiințelor noastre. *Prin anumite gînduri, singurătatea poate deveni abjectă. Ea alternează spaimele cu ispitele. Ca s-o menții curată, trebuie să faci eforturi mai mari decît cînd trăiești în devălmășie. Cei ce o laudă (fără s-o practice) habar n-au că alterează sufletul și-l degradează: vorbesc din literatură, una de imaginație! *„Stai pe loc! Stai pe loc!”, i-a strigat Viorica lui Costică fiului ei care venea acasă împreună cu logodnica. A închis poarta și s-a repezit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
parte decît (dacă vor fi și alea!) două-trei coroane”. Tulburat puțin de faptul că a fost pus în comparație cu unul deja plecat pe lumea cealaltă, Sp. a încercat să taie discuția, pomenindu-l nu tocmai de bine pe cel dispărut, deși habar n-avea cine a fost: „Ăsta a dat de mîncat și de băut la atîția, de aici elogiile”. Nu știu dacă are dreptate, dar oricum lipsa măsurii e indiscutabilă. Nu poți să nu observi deșănțarea „nomenclaturiștilor” noștri. Ei vor „locuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
satisfacție? Mă gândesc, iată, să Încerc a vă amuza cu această... avanpremieră a notelor referitoare la Broscuța, despre geneza căreia mi-ați vorbit. Nu vi se pare interesant? În orice caz, e sigur că nimeni dintre comentatorii lui E. Lovinescu habar n-a avut până acum ce Încifrează această minusculă istorioară, căci prea puțini au obiceiul să foreze prin presa de altă dată. Cu toate scuzele cuvenite pentru „exploatare”, și cu toate mulțumirile, inclusiv anticipate, În fine, cu cele mai sincere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la Linza (lecțiune foarte nesigură!!) Călugărească”? Cât despre „articolul meu cu Barici” (filologul sârb, profesor de indo-europeană la Belgrad), nici Alexandru George, editorul operei lui Lovinescu nu are habar de acel articol, așa că e inutil să vă Întreb. și Încă o Întrebare, aceasta, să zicem, de... nouăzeci de puncte: citind, În Aqua forte, partea a II-a, Fauna vieții literare... , cap. VI, medalionul Cămașa fericitului (sper că aveți volumul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
unde lucrez ca muncitor, colonelul Luca în persoană. Am fost chemat la șeful de secție unde erau, împreună, el și securistul lt.-maj. Hornik, care au început să mă învinovățească cu fel de fel de acuze pentru vini de care habar n-aveam. Domnule director Bernard! Mă adresez acum dvs., din nou, pentru că cei de la Securitatea din Sibiu au ascultat și trimis pe colonelul Suciu, la care a trebuit să dau o declarație în care mi-am recunoscut scrisoarea. În consecință
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am adus aminte, îmi pare rău dacă n-ați aflat că dr. Costel Galalae a decedat de câteva luni de zile la spitalul pușcăriei. Dar la conducerea acestei întreprinderi care este NAVROM Constanța a ajuns un inginer constructor naval care habar n-are să construiască nave ca lumea, dar încă să conducă o flotă de nave, care constituie chiar și pentru un comandant de cursă lungă cu experiență o problemă foarte grea. Ei bine, acest ing. Buzatu Constantin, învestit cu puteri discreționare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu e frumos să te înapoiezi cu mâna goală. Trebuie să-i păcălești inteligent pe cei care te-au trimis. Să capeți încrederea șefilor pentru a-ți asigura, pe cât posibil, plecarea următoare. Mai sunt unii din așa-zișii diplomați care habar nu au ce înseamnă a fi diplomat, dar în schimb se pricep de minune să facă afaceri pentru a-și mări venitul personal. Și-au trimis și continuă să-și trimită în țară lucruri de valoare prin vreun membru de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și pe editorul vostru, și pe alți editori sau redactori de revistă din R.D.G., R.F.G., Austria. Veți primi câteva exemplare. Dacă puteți face ceva (și dacă vreți), poezia românească vă va fi recunoscătoare. Voi știți cum se procedează; eu, firește, habar n-am. Volumul, spune traducătorul, e legat direct de teza ce-o pregătiți. Nu mă pricep să scriu scrisori, după cum se vede cu ușurință. Nu am (nici) talent epistolar. Mircea s-a operat (a doua oară În opt luni) și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putea dovedi interesant. S-ar experimenta, astfel, soluția funerară eficientă În imunizarea sacră a memoriei antemergătorilor contra reacțiilor profane și profanatoare ale generațiilor următoare. Atacurile ordinare fuseseră declanșate, spunea fostul meu corespondent, de „câteva persoane originare din România, care aveau habar de valoarea și importanța numelui lui Eliade”. Motivul nesăbuitei acțiuni n-ar fi fost decât un pretext... „pretextul unui episod din tinerețea marelui scriitor și cărturar”. Pretexte se găsesc, firește, În toate vârstele marilor și micilor dispăruți, doar oameni sunt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ușoară, cum se spune În românește. New York, aprilie 2002 (Familia, nr. 6/2002) Cum se face o potcoavătc "Cum se face o potcoavă" Numărul 4/2001 al revistei Apostrof, intitulat În lumea taților, mi-a revelat un prozator de care habar nu aveam. „Și ce meserie a avut tatăl dumitale? Fierar. Cum adică fierar? Fierar potcovar, zic. Și tatăl lui ce-a fost? Tot fierar, ca și fratele tatei. Formidabil. Nu știu ce i se părea formidabil. Și ce făcea tata? Făcea, Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parțială, desigur, ambiguă, ironică, deviată de o confuză culpabilitate. „Grielescu era un urmaș al lui Nae Ionescu care a Întemeiat Garda de Fier”, anunță, emfatic, Ravelstein, de parcă ar fi familiar cu aceste nume, cu care cititorul american deloc nu este. Habar nu are, de fapt, că nu Nae Ionescu a Întemeiat Garda, or lansează anume enormitatea, pentru a-l copleși pe Chick? Are Însă răspunsul vreo importanță?... Ravelstein nu este istoric nici măcar În ficțiunea care Îi preia numele și n-ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acest Atlas, că mi-aș fi falsificat originea. Ca să-mi neg evreitatea, adică. Numai că familia mea se numea În rusește Belîi. Alb. Albu. Chiar așa. Privește: Liza Belia. De aici a venit Bellow, nu din altă parte. Dar ăsta habar n-are de nimic, caută doar scandalul.” Într-adevăr, cum observa criticul James Wood (The New Republic, 13 noiembrie 2000), „este clar că Atlas nu scrie biografia unei minți libere, a unei imaginații, ci a unui seducător, unui soț rău
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi fost vorba de puerile conspirații culturale. Să fi profitat CONSPIRAȚIA până și de această drastică deosebire? Să fi devenit operațiile ei atât de subtile, Încât să folosească până și un conspirator deloc conspirativ, care - cine știe - poate nici habar n-avea de fantoma care trăgea invizibilele fire ale magiei? Acțiunea debutează la Începutul anilor ’80, când volumul meu Octombrie, ora opt, apărut la Editura Dacia din Cluj, ajuns pe căi misterioase În Germania, printr-un transfug balcanic cu nume
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nemuritorul Dante pe poarta infernului: „Lasciate ogni speranza voi che entrate” Deci se știa că cei aduși la Cazimcă erau aduși să moară acolo și ca să scape mai repede de ei li se aplica regimul descris. Gardienii și chiar ofițerii habar nu aveau în majoritatea lor cine sunt, în realitate acești „dușmani ai poporului”, lucru constatat de aproape toți dintre noi, care reușiseră să aibă un cât de mic schimb de cuvinte cu unii dintre ei. În ședințele de prelucrare a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Până nu te obișnuiești ca lumea, nu iese nimic. Nu sunt foarte sigur că îmi pun la treabă ambele emisfere ale creierului în același timp, făcând socoteli diferite. Poate că un specialist în neurofiziologie ar vedea lucrurile cu totul altfel. Habar n-am. Tot ce știu este că, atunci când fac astfel de calcule, chiar simt că-mi pun în mișcare ambele emisfere. Și apoi mai e ceva. Oboseala pe care o simt după ce termin cu o asemenea îndeletnicire e cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
l-a desfăcut, am văzut o manta de ploaie și cizme de cauciuc. Deasupra, în pachet, erau și niște ochelari de protecție fumurii, ca aceia purtați de piloți în primul război mondial. La ce naiba îmi trebuiau mie toate lucrurile alea? Habar n-aveam la ce să mă aștept. S-a întors spre mine și mi-a spus ceva, dar buzele i s-au mișcat prea repede și nu am putut descifra cuvintele. — N-ai putea vorbi mai rar? Nu mă descurc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aici, unde n-ar trebui să ajungă deloc, arată cât de gravă este situația. Dacă lucrurile continuă așa, mai devreme sau mai târziu or să ne împânzească de tot. Și atunci e vai de noi! — Da, asta cam așa e. Habar n-am cu ce se ocupă Întunegrii, dar îmi dau foarte bine seama că perspectiva noastră nu e prea strălucită dacă își unesc forțele cu Simbolatorii. Noi suntem deja în rivalitate cu Simbolatorii și o schimbare cât de mică ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Sigur. Precis te-am mai întâlnit. Tavanul bibliotecii era înalt, iar în jur o liniște desăvârșită. Parcă eram pe fundul oceanului. Am privit absent în jur, cu clama în mână. Ea stătea la masă și-și vedea liniștită de cafea. — Habar n-am cum de-am ajuns aici, am zis. Am ridicat privirile spre tavan. Aveam senzația că firicele de lumină galbenă se dilată și se contractă. Să fi fost din pricina ochilor mei însemnați? Paznicul îi marcase tocmai ca să pot vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
suprafață să-i redea vocea nepoatei sale. Nu știu cât a lipsit. Îmi pusesem ceasul electronic să sune la intervale de o oră și o jumătate de oră. Calculam, făceam pauză. Calculam, făceam pauză. Era beznă, așa că nu-i vedeam cadranul și habar n-aveam ce oră este. De fapt, nici nu mă interesa și nici nu m-ar fi ajutat la nimic să știu. Îmi vedeam pur și simplu de treabă. Singurul lucru care conta era ciclul de o oră și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am aceeași impresie uneori, am răspuns cinstit. Noi, oamenii de știință, privim întotdeauna un proces în evoluția lui. O să înțelegi și tu asta într-o bună zi. Evoluția e dură. Care crezi că e cel mai înspăimântător aspect al ei? — Habar n-am. Vreți să-mi spuneți? — Alegerea. Nimeni nu-și poate alege propria evoluție. Ea se prăvălește precum inundațiile, avalanșele, cutremurele. Nu-ți dai seama de unde vine. Te trezești pur și simplu cu ea pe cap și nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gata. Eu sunt un tip cinstit și îmi place să recunosc când înțeleg sau când nu înțeleg ceva. Nu suport lucrurile lăsate în coadă de pește. Cele mai multe necazuri provin din situațiile ambigue. Mulți se dau în vânt după ambiguități, dar habar n-au câte probleme se pot ivi din așa ceva. Cel puțin asta e părerea mea. Hai să lăsăm baltă discuția asta! zise bătrânul râzând. Ne prindem urechile în ea degeaba. Nu ajungem la nici un rezultat și te mai deranjează și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zic, nu sunt biolog. Și-apoi, pofta de sex diferă de la persoană la persoană. E greu să faci o asemenea afirmație pe un teren necunoscut. — Tu te numeri printre cei pasionați de sex? — Nu pot spune că fac excese. — Eu habar n-am în ce categorie mă înscriu și de aceea vreau să încerc și-așa ceva. Nu prea știam ce să-i răspund. Din fericire, am ajuns la lift. Ușile s-au deschis imediat și fata a așteptat cuminte, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pur și simplu. După ce-am terminat cu ele, am dat peste o folie de polietilenă, moale la pipăit ca un deget de copilaș. Am dat-o la o parte cu ambele mâini și am aruncat-o direct la coș. Habar n-aveam ce era înăuntru, dar îmi imaginam că nu putea fi ceva obișnuit. Câtă bătaie de cap! După ce am scăpat de jumătate din folie, am văzut iar niște ziare. Era cu siguranță ceva înfășurat în ele. Mă săturasem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost cea veche. — Adică atunci când nu o să mai am suflet? Colonelul nu mi-a răspuns la întrebare. — Vă rog să mă scuzați că vă pun atâtea întrebări, dar nu prea știu mare lucru despre acest oraș și sunt foarte confuz. Habar n-am cum e structurat, nu înțeleg de ce e împrejmuit de un zid atât de înalt, de ce ies și intră animalele zilnic, la ce servește cititul viselor vechi. Nu pricep absolut nimic. Și nici nu am pe cine întreba. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]