5,715 matches
-
americani În conformitate cu planurile făcute mai înainte de invazie, la miezul nopții și în primele ore ale zilei de 8 noiembrie, în timp ce flota de invazie se apropia de țărm, un gup de 400 de luptători ai [[rezistența franceză|rezistenței]] sub conducerea lui [[Henri d'Astier de La Vigerie]] și [[José Aboulker]], au dat o lovitură militară în [[Alger]]. Ei au cucerit punctele strategice ale orașului: centrala telefonică, postul telegrafic, stația radio, casa guvernatorului și cartierul general al Corpului al 19-lea al trupelor vichyiste
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
artilerie a împiedicat desfășurarea debarcării. Trupele debarcate pe plaje au avansat rapid înspre interiorul teritoriului. Generalul vichyist Juin și garnizoana Algerului au capitulat în jurul orei 18:00 a zilei de 8 noiembrie. În scurtă vreme a devenit evendent faptul că Henri Giraud nu avea capacitatea să preia comanda forțelor franceze. Mai mult decât asta, el preferase să aștepte în Gibraltar rezultatele operațiunilor militare. Eisenhower, care se bucura de sprijinul lui Roosevelt și Churchill în această problemă, a făcut o serie de
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
lui de atunci, sau cel puțin, încerc să gândesc altfel.” Însă pe cât de tare ținea la o separație a spiritului și a politicii, tot pe atât de tare Ștefan Zweig își dorea o Europa unită, în tradiția unor gânditori precum Henri Barbusse, Romain Rolland și Émile Verhaeren.
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
traversează Carpații în Transilvania și intră în Târgu Mureș (25 noiembrie), Bistrița (4 decembrie), Brașov (7 decembrie), atingând, pe la mijlocul lui decembrie, linia de demarcație fixată la Belgrad de francezi. La Sibiu s-a instalat un consiliu guvernamental. Având sprijinul generalului Henri Mathias Berthelot (comandantul forțelor aliate din România și sudul Rusiei), românii depășesc linia de demarcație, deși acest lucru nu a fost agreat de Franchet d'Esperey și Georges Clemenceau, invocându-se și decizia Adunării Naționale de la Alba-Iulia. La 24 decembrie
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
mai mult un caracter biologic. Psihofarmacologia devine parte integrativă a psihiatriei, după ce Otto Loewi descoperă primul neurotransmițător, acetilcolina. Introducerea cu succes a unei substanțe neuroleptice, clorpromazina, în tratamentul schizofreniei (1952) de către Jean Delay și Pierre Deniker, inspirați de observațiile lui Henri Laborit asupra efectelor farmacodinamice ale prometazinei, un derivat fenotiazinic, a revoluționat tratamentul acestei boli, la fel precum terapia cu carbonat de litiu (1948) a reușit să ducă la remisiune cazurile de psihoză maniaco-depresivă. Începând din anul 1980, neuroradiologia a devenit
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
CP) și un cuplu de 1500 N · m (1100 ft · livre), iar aerodinamica sa a fost revizuită. A fost dezvăluit public pentru prima dată la "Pebble Beach Concours d'Elegance" în august 2010. Pilotul de teste oficial al Bugatti, Pierre Henri Raphanel, a condus versiunea Super Sport pe circuitul privat Volkswagen la Volkswagen Ehra-Lessien pentru a stabili viteza maximă a mașinii. La acest test au asistat reprezentanții Guinness Book of Records și cei ai agenției germane pentru inspecții tehnice (TÜV) pe
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
Minkowski. Transformările Lorentz descriu doar transformările în care evenimentul de la x=0, t=0 este fix, astfel încât pot fi considerate rotații ale spațiului Minkovski. Setul mai general de transformări care include și translațiile este cunoscut sub numele de grup Poincaré. Henri Poincaré (1905) a denumit transformările Lorentz după fizicianul și matematicianul olandez Hendrik Lorentz. Ele reprezintă fundamentul matematic a teoriei relativității restrânse a lui Albert Einstein. Transformările Lorentz elimină contradicțiile dintre teoriile electromagnetismului și mecanicii clasice. Ele au fost deduse de către
Transformările lui Lorentz () [Corola-website/Science/310220_a_311549]
-
principiului relativității câteva alte concepte -- diferite legi și o presupunere privind existența unui timp absolut. Când este formulat în contextul acestor legi, principiul relativității afirmă că legile fizicii sunt "invariante" sub o transformare galieleiană. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Henri Poincaré a sugerat că principiul relativității este valabil pentru toate legile naturii. Joseph Larmor și Hendrik Lorentz au descoperit că ecuațiile lui Maxwell, piatra de temelie a electromagnetismului, erau invariante doar printr-o anume modificare a unităților de timp și
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
erau invariante doar printr-o anume modificare a unităților de timp și lungime. Aceasta a creat multă confuzie printre fizicieni, mulți dintre aceștia crezând că un eter luminifer este incompatibil cu principiul relativității. În lucrarea lor din 1905 privind electrodinamica, Henri Poincaré și Albert Einstein au explicat că, folosind transformările Lorentz principiul relativității este perfect valabil. Einstein a ridicat principiul relativității la rang de "axiomă" a teoriei și a calculat transformările Lorentz din primul principiu. Au renunțat la ideea de timp
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
Henri René Albert (pronunție: [gidəmopasɑ̃]) (n. 5 august 1850 — d. 6 iulie 1893) a fost un scriitor francez din secolul al XIX-lea. Este unul dintre precursorii povestirii moderne. Ca "protégé" al lui Flaubert, povestirile sale sunt caracterizate de economia
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
serie de motete compuse de el (1830). Eduard Caudella a început studiile muzicale la Scheia și Iași (1850-1853) cu Paul Hette (vioară) și Francisc Serafim Caudella (teorie-solfegiu), apoi și-a continuat studiile la Berlin și Frankfurt (1853-1857), cu Hubert Rieß, Henri Vieuxtemps (vioară) și cu Adolphe Rieß (pian). A plecat apoi la Paris să studieze cu Lambert Massart și cu Delphin Allard. Între 1861 și 1864 a revenit la Iași, unde a fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
o valoare de 1,424 milioane de euro. Compania are aproximativ 31.000 de angajați, fiind prezentă în aproximativ 100 de țări, la nivel global. Sediul central al companiei se află la Paris, în Levallois-Perret. Directorul General (CEO) al este Henri Poupart-Lafarge. Activitatea companiei cuprinde domeniile de producție și transport a energiei electrice și infrastructură feroviară și produce turbine pentru centrale hidroelectrice, nucleare, eoliene sau pentru centrale termice pe bază de gaz sau cărbune. Produsele companiei includ infrastructură de rețele electrice
Alstom () [Corola-website/Science/308998_a_310327]
-
a fi citite decat jucate (fapt confirmat de eșecul înregistrat de spectacolele cu piesele sale). La 1 octombrie 1907 sosește la Paris, unde se dedica, până în 1909, studiilor de specializare în Drept. La "Collège de France" urmărește cursurile ținute de Henri Bergson, a cărui concepție filozofică îi va marca profund opera și viața. În perioada martie-aprilie a anului 1909 va face prima călătorie în Italia unde va reveni în numeroase rânduri. În 1910 se va stabili la Atena, unde publica tragedia
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
în Elveția, la Vevey, cantonul Vaud, locul unde și-a stabilit sediul. a avut la bază asocierea a două companii: una anglo-elvețienă producătoare de lapte care a fost întemeiată în 1867 de frații George și Charles Page și „Farine Lactée Henri Nestlé” creată de Henry Nestlé în 1866. Compania Nestlé s-a dezvoltat semnificativ în perioada celor două războaie mondiale când a început să comercializeze și alte produse în afară de lapte condensat sau alimente destinate nou născuților. În prezent, societatea este răspândită
Nestlé () [Corola-website/Science/309028_a_310357]
-
Charles Page, care proveneau din Lee County, Illinois, S.U.A., au întemeiat la Cham (Elveția) „Compania anglo-elvețiană de lapte condensat”. Prima piață de desfacere a produselor firmei a fost cea britanică, la Chippenham, Wiltshire, în 1873. În septembrie 1867, la Vevey, Henri Nestlé a creat hrană pe bază de lapte pentru nou-născuți și la scurt timp a început să o comercializeze. În anul următor, Daniel Peter a început perfecționarea invenției lui Henri Nestlé, proces care durat 7 ani și a fost decisiv
Nestlé () [Corola-website/Science/309028_a_310357]
-
la Chippenham, Wiltshire, în 1873. În septembrie 1867, la Vevey, Henri Nestlé a creat hrană pe bază de lapte pentru nou-născuți și la scurt timp a început să o comercializeze. În anul următor, Daniel Peter a început perfecționarea invenției lui Henri Nestlé, proces care durat 7 ani și a fost decisiv pentru fabricarea de ciocolată. Daniel Peter trebuia să găsească o soluție pentru eliminarea cantității de apă din laptele folosit la prepararea ciocolatei. Această soluție trebuia să prevină apariția mucegaiului. Henri
Nestlé () [Corola-website/Science/309028_a_310357]
-
Henri Nestlé, proces care durat 7 ani și a fost decisiv pentru fabricarea de ciocolată. Daniel Peter trebuia să găsească o soluție pentru eliminarea cantității de apă din laptele folosit la prepararea ciocolatei. Această soluție trebuia să prevină apariția mucegaiului. Henri Nestlé s-a retras în 1875, dar noua conducere a companiei a păstrat numele „Farine Lactée Henri Nestlé”. Sediul din S.U.A. era la Glendale, California. În 1877 „Compania anglo-elvețiană” a început să producă hrană pe bază de lapte pentru nou
Nestlé () [Corola-website/Science/309028_a_310357]
-
trebuia să găsească o soluție pentru eliminarea cantității de apă din laptele folosit la prepararea ciocolatei. Această soluție trebuia să prevină apariția mucegaiului. Henri Nestlé s-a retras în 1875, dar noua conducere a companiei a păstrat numele „Farine Lactée Henri Nestlé”. Sediul din S.U.A. era la Glendale, California. În 1877 „Compania anglo-elvețiană” a început să producă hrană pe bază de lapte pentru nou născuți, iar în anul următor Nestlé a adăugat gamei de produse lapte condensat. Din acel moment, societățile
Nestlé () [Corola-website/Science/309028_a_310357]
-
sistemul doctoratului de la Academia de Științe Socio-Politice (fostă “Ștefan Gheorghiu”). 1990 - Se reînființează Catedra de Sociologie în cadrul Facultății de Sociologie, Psihologie și Pedagogie a Universității București, continuând tradiția Școlii Românești de Sociologie și Asistență Socială edificată de Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl în anii 1920. 1999 - Facultatea de Sociologie, Psihologie și Pedagogie a Universității București se reorganizează în două facultăți de sine stătătoare, prin desprinderea secțiilor de Psihologie și Pedagogie: Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, și Facultatea de Psihologie
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București () [Corola-website/Science/309256_a_310585]
-
și Pedagogie: Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, și Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Între anii 1929 și 1952 învățământul în Asistența Socială a funcționat ca profil universitar în cadrul Școlii Superioare de Asistență Socială "Principesa Ileana", sub conducerea sociologului Henri H. Stahl. După această perioadă și până în anul 1969 Școala Superioară de Asistență Socială de 4 ani a fost redusă la învățământ de tip colegiu postliceal de 3 ani. În anul 1969 învățământul în Asistență Socială a fost complet desființat
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București () [Corola-website/Science/309256_a_310585]
-
umaniste” a sistemului comunist. După anul 1989 asistăm la o revigorare a învățământului în Sociologie și Asistență Socială, înființându-se ca facultate distinctă și continuându-se astfel tradiția Școlii Românești de Sociologie și Asistență Socială edificată de Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl în anii 1920. 1929-1952 - Asistența socială funcționează ca profil universitar în cadrul Școlii Superioare de Asistență Socială "Principesa Ileana", sub conducerea sociologului Henri H. Stahl; 1952-1969 - Școala Superioară de Asistență Socială de 4 ani este redusă la învățământ de
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București () [Corola-website/Science/309256_a_310585]
-
continuându-se astfel tradiția Școlii Românești de Sociologie și Asistență Socială edificată de Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl în anii 1920. 1929-1952 - Asistența socială funcționează ca profil universitar în cadrul Școlii Superioare de Asistență Socială "Principesa Ileana", sub conducerea sociologului Henri H. Stahl; 1952-1969 - Școala Superioară de Asistență Socială de 4 ani este redusă la învățământ de tip colegiu postliceal de 3 ani; 1969 - Învățământul în domeniul asistenței sociale este desființat total, considerându-se că problemele sociale și umane pot fi
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București () [Corola-website/Science/309256_a_310585]
-
Actuaire al Universității din Lyon. După terminarea studiilor , din cauza originii sale etnice, a fost deportat sub ocupația germană nazistă în lagărul de concentrare de la Drancy. Supraviețuind ,după eliberare, a fost angajat , între 1944 - 1946, ca șef de lucrări la Institutul Henri Poincaré de la Universitatea din Paris Între 1946-1948 a fost lector, apoi conferențiar la Universitatea din Londra.Ulterior a fost profesor oaspete la Universitatea Columbia, după care din inițiativa lui Jerzy Neyman, probabilist cunoscut, a fost primit în anul 1948 ca
Michel Loève () [Corola-website/Science/310706_a_312035]
-
un dirijor, compozitor și profesor universitar român de origine germană. Este fiul compozitorului Ioan Andrei Wachmann. Primele lecții de muzică i-au fost oferite de tatăl său. Studiază la Viena cu profesorii Gustav Nottebohm și Dachs, apoi la Paris cu Henri Reber, Antoine-François Marmontel și Michele Carafa (1787 - 1872). Wachmann a dirijat orchestrele teatrelor naționale de la Craiova și București și a fost director al Operei Române, în cadrul Teatrului Național din București. A fondat Societatea Filarmonică Română din București (1868), unde a
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
folosit și numele de Garguromin cu care-și completa semnătura, nume care provenea de la familia tatălui care avea filiații macedoromâne, după adnotările lui Ary Murnu. Înclinația spre pictură s-a manifestat încă din copilărie, talentul său fiind descoperit de către Nicolae Henri, fratele lui mai mare care l-a încurajat să urmeze o carieră pe acest drum. Nicolae Henri a fost și el un pictor talentat care a absolvit o școală de arte aplicate la Paris. Cu toate că au crescut într-o familie
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]