6,099 matches
-
amețiți de cioburi și de fum, cei mai mulți nici nu observă că scăpaseră. Iar până să se dezmeticească toți și să iasă afară, Fernic, Pribeagu și Cristi deja o luaseră spre Dâmbovița cu o viteză nemaipomenită, alergând în asemenea hal, de parcă iadul însuși s-ar fi dezlănțuit în spatele lor. Ați apucat, mă, să-i vedeți la față careva ? întreabă hăndrălăul care căzuse primul, lovit de halba lui Fernic. În final, după toată nebunia, își venise în fire și se pome- nise cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
piept, de parcă ar fi fost ultimul din viață. A tras cu sete, în timp ce ochii încă-i erau fixați pe marfar. Sufletul său era încă prizonier acolo, în 1917. Călătoria infernală s-a terminat și au ajuns la Brăila, unde parcă iadul se dezlănțuise. Casa pe care o părăsiseră cu un an înainte, de teama invaziei inamicilor, era acum goală și stătea să cadă. Fusese devastată, nu mai avea nici măcar tocurile ușilor sau ferestrelor, tot lemnul fusese luat de trupele nemțești, bulgărești
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-s ăia părinți și unde părinții ajunși istoviți acasă adorm cu capetele pe masă și nu mai apucă să le spună celor mici o poveste. Unde o femeie se simte iubită doar pentru că nu primește o palmă. Și aici, în iad, pe o stradă, la un etaj unde nici ferestre poate nu sunt, cineva pune un disc de- al lui și vocea sa răsună în întune- ric câteva minute. Și totul se oprește. Timpul stă pe loc și câțiva dintre copii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca până acum, cât au făcut-o alții-n zece vieți, dar nu o lua de la capăt, pentru că nu știi câtă durere te-așteaptă. Iar eu nu voi putea fi lângă tine, dragul meu prieten, când vei ajunge în focurile Iadului, care te vor vrea până la os, smulgându-ți și carnea de pe tine, pentru a te lăsa apoi să fii nemuritor. Capitolul 13 Roata lumii Spre sfârșitul lui ’38, când tangoul începea să pară pentru mulți un bătrân neputincios care își
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scuipat erau aplauzele. În octombrie 1940, România se aliază cu puterile Axei, sub conducerea lui Ion Antonescu, iar în vara lui 1941 intră în război pentru a-și recupera teritoriile furate de URSS : Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța. Iadul se dez- lănțuie în țară, iar Cristian Vasile știe exact ce are de făcut. Astfel, spre sfârșitul verii lui 1941 se înrolează în trupele artistice ale Ministerului de Război, ce pleacă și ele pe front, dar nu pentru a lupta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu s-ar fi întâmplat nimic. Ca și cum afară ar fi numai pace și dragoste, iar noi suntem numai mesagerii ei. Dar afară nu e decât sânge și groază. Nu știu cum, nu știu de unde să ne mai încărcăm cu atâta energie, în mijlocul Iadului. Ne hrănim din amintiri. Din memoria aplauzelor necontenite de pe Victoriei, de la Șosea și atâtea alte săli bogate și impunătoare, unde am scris istorie, și acum par atât de îndepărtate, de parcă n-o să le mai vedem niciodată. Reiau cele mai simple
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
imposibil de recunoscut. Artiștii cu gura prea mare, cântăreți, actori sau scriitori, dacă nu reușesc să părăsească țara la timp, sfârșesc tragic. Bucuria încheierii războiului ia sfârșit astfel repede, moartea, frica, foamea și sărăcia luându-i imediat locul. În acest iad cuprins de nesiguranță și mizerie se întoarce Cristi, după cei patru ani petrecuți în spatele fronturilor. Un oraș pe care nu-l mai recunoaște și pe care încearcă din răsputeri să-l redescopere. Un oraș decimat, în care mii de oameni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acel platou unde sunt „aleși” și desemnați, arătați cu degetul, care nu rareori tremură de furie, cei care trebuie să ispășească, singurii vinovați! 5 Ne sperie cumva acest cuvânt - vinovăție?! Oare ne mai poate uimi, speria ceva după ce am traversat iadul social și uman, „groapa cu lei”, mai degrabă „groapa cu hiene”?! De altfel, oamenii, de oriunde și de oricând, sunt responsabili de ceea ce li se’ntâmplă și această „vinovăție”, acest sentiment de responsabilitate, de participare activă și lucidă la propriul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu punch-ul margarita cu aromă de mandarine). Am remarcat și salba de mâini amputate care decora bordura barului. Copiii au urcat sus. Robby împreună cu un prieten erau fascinați de nebunia PlayStation 2 (zombi cu Howitzers, minotaurul nărăvaș, extratereștrii letali, forțele iadului, jocurile care emiteau comanda „Dă-mi voie să te mănânc“) în timp ce Marta o supraveghea pe Sarah, care viziona a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul lor pentru noaptea care va să vină, mai trebuia să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intra-muros, 362 km²) a ajuns ce-a ajuns un loc unde oamenii trăiesc claie peste grămadă, suferă și mor pentru că ușile și ferestrele i-au fost închise pe dinafară printr-o dublă răsucire a cheii în broască. Să fie oare iadul contagios? Înainte de a răspunde, ar trebui să încep prin a număra: erau aici șaptezeci de mii de locuitori în 1948, cinci sute de mii în 1984, în timpul primei mele vizite, iar acum sunt un milion și jumătate, de patruzeci de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe copiii noștri abandonându-l pe Harry Potter, părăsindu-și consolele lor video pentru a o lua pe jos pe drumuri, fără un ban în bu-zunar, jefuind orașele Ungariei și cele de pe Dunăre. Nu mai credem în păcatul originar, iar iadul nu mai sperie pe nimeni. La ce bun să mai iei crucea în mână? Cruciada, cumpărarea mântuirii cu sângele tău, a ajuns oare o noțiune lipsită de sens? Și eliberarea căror locuri sfinte? Degeaba au lansat naziștii "cruciada contra bolșevismului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prin fum roiurile de țânțari. Itinerar dobrogean [PERSONAJE DIN BUNEȘTI] Doi moșnegi Vasile Blană și Neculai Prună Cum Vasile e și șiret; cellalt cinstit. Istoria lui Neculai cu cuiul, cu dracul și istoria lui cu Vornicul și cu boerul din iad, din care reese că Neculai Prună e un instigator fără să vree. Să vezi, conașule, ce-i duminica la el; parcă-i la iarmaroc... zice Vasile. Prună: "Era un vornic, bunăoară cum îi primarul nostru..." Istoria cealaltă cu amenda de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată spurcăciunea. A se sumeți la bine înseamnă a-ți sfâșia inima nu hainele. Rivarol E mai ușor să înțelegi iadul cu chinurile decât raiul cu fericirea. Dorința față de pasiune e ca plăcerea față de fericire. Dar dorința devine ades pasiune, pe când plăcerea nu va ajunge niciodată fericire. Omul pune mai multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ficior de mocan./ Cu șoimii pe mână,/ De m-e de minună,/ Cu ogarii-n pază,/ De m-e de mirază,/ Cu Vidranainte,/ Ca un om cuminte” (AlexandrovățTimocul sârbesc). Cel mai important însoțitor este, desigur, calul, „izomorf cu bezna și iadul”, care adaugă și garanția eroizării încărcăturii magice, psihopompe. S-a observat deja că descrierea lui, într-o formă cristalizată, revine și în balada Bogdan Damian : „Călușelul lui,/Puiu leului;/ Șeulița lui,/ Țeasta zmeului;/ Frâulețul lui,/ Doi bălăurei/ De gură-ncleștațî,/ De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de „operator al trecerii de la un nivel la altul al existenței” mai ales că „poporul crede despre cal că cu caii nu te cuprinde nici un lucru rău, fiind blagosloviți de Ilie; cu calul poți merge și în rai și în iad, că te scoate și de aici și de acolo”. Metaforă a iuțimii și autorității animaliere, sintagma „puiu leului” circumscrie, în același timp, calul la cultul solar. Animalul mitic, specific faunei altor continente, apare în colindele de fecior ca exponent al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
raiului, și atunci este vesel, vesel și râde la toată lumea. Peste zi este plin de scârbă, fiindcă vede toate necurățiile oamenilor și daia își lasă arșița așa de cu zăpușeală; iară seara este mâhnit și supărat, fiindcă stă în poarta iadului; acesta este drumul lui obicinuit, de unde apoi vine acasă”. Liantul dintre sacru și profan, dintre lumea morților și contingent, apare aici într-o ipostază animistă hipersensibilă la binele faptic, ceea ce îi întărește o dată în plus natura de model eroic pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după încheierea acestei perioade ea este descoperită de feciorul de împărat, viitorul mire. În mod surprinzător, mireasa de pe celălalt tărâm respectă și ea canoanele inițiatice. Într-un basm cules de Ovidiu Bârlea în Racșa, Satu Mare, tărâmul de nicăieri are dimensiunile iadului creștin, iar mama Mămonului (i.e. a zmeilor) refuză să își dea fiica cea mai mică (a 101-a) eroului. Pe ea „o bagă-nt-o ladă de fier ș-ncuișt acolo așă cu lăcăț, ca nime să n-o poată d’eșk’id
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
comune colindelor și basmelor, furtul astrelor, asociat în mod automat cu eroii de tip Greuceanu, apare și într-o colindă din Agighiol, Tulcea: „Dar ce pradă mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu”. Dezechilibrul cosmic creat de intruziunea haosului este marcat de o inversare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ș-o bătut și ș-o făcut,/ Noauă țări o ocolit,/ Ca soru-sa n-o găsât” (Malu - Ilfov). Călătoria cu opincile de fier, peste nouă țări, răscumpără în basme tabu-ul încălcat. Aici ea este echivalentă călătoriei prin rai și iad (din subtipul I, 1.I) a Soarelui, fiind menită a „deschide ochii” pretendentului asupra gravității păca¬tului. Neîntors din hotărârea sa, fratele își pierde sora definitiv prin transformarea ei în mreană și apoi în lună de către Dumnezeu, în urma sinuciderii ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o strunire vremelnică a răului. Atât bota, cât și straița trec împreună cu inițiatul în lumea morților, cu ajutorul sicriului - barcă a lui Charon, și personajele de pe tărâmul thanatic suportă efectul darurilor sacre (paznicul de la rai e băgat și el în straiță, iadul este evacuat la sosirea bătrânului). În zilele noastre obiceiul funebru de a transmite obiecte pentru viața de dincolo, atât pentru cel mort, cât și pentru cei ce au plecat înaintea lui, este foarte viu. Rudele așază în sicriul dalbului călător
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pod era facută o ursoaică 1 în care să se oprească scânteile să nu se ducă în acoperiș și să ia foc casa. Casa era tuchită 2, joasă, când nu eșea fum era bine, cînd eșea fum era ca în iad. Și acolo am crescut 6 ani. Și pe tata meu să nu-l laud, ori a fost bărbat ori nu. A fost om înalt, bine legat, frumos și de voinicie rară. Când dai mâna cu el de te strângea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și a început a întrebat: "asta cine-i?" Tata: "Asta-i Pachița nevastă-mea". "Aista cine-i?". Tata: "Aista-i Ghiorghi băetul meu". Tata a fost la războiul din 1877 1878 cu căpitanul Ionescu. Și au venit amândoi sănătoși din iadul războiului, din ploaia de gloanțe și ghiulele. Și a spus tatii: "măi Rădășanule, m-a trimes Domnul general Lecca [16] să mergi la el ca administrator al moșiei Radomirești din județul Bacău. Vei fi foarte bine plătit și vei avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
împotriva nopții (Bucuresti, 1976), Micul meu atlas (București, 1976), Echivalențe (București, 1978), Gestul împăcării (București 1983), Toata țara-i școala mea (București 1989), ștefan Tcaciuc: Arborele vietii (tălmăciri, 1991), Memorii optimiste (București 1992), Poemele cumplitului canal (Craiova, 1995), Poeme din iad pentru îngeri (București, 1996), Ceasuri fără minutare (București, 1996), Versuri pentru Ina (București, 1996), Naveti un surâs în plus? (București, 1996), Poeme cu umbre de gratii (București, 1996), ș.a. În poezia sa sunt „antrenate fețe desfigurate, abrutizate ce se contopesc
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
dragostea de carte și a urmărit să ne dea o educație sănătoasă. Dorința ei din vara anului 1940, de a solicita repatrierea familiei în Germania unde avea o verișoară căsătorită, avea un singur scop; acela de a ne scoate din iadul comunist, dar dosarul a fost respins de către comisia din Cernăuți. Abia în luna octombrie 1940, deci după o lună de la arestarea mamei, tata a aflat despre data procesului în care urma să fie judecată. Așa că ne-a pregătit și după
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
tragic al timpului" (eseu, 2004); "Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate" (2005); "Poezii alese" (2006); "O dramă la vânătoare. Antologie de poezie" (2008); "Frig", roman epistolar, în colaborare cu Aurel Dumitrașcu (2008; ediția a II-a în 2013); "Iadul etic, iadul estetic" (2008, conferințe, studii, eseuri); "Paznicul ploii" (poezie, 2010); "Contribuții la estetica umbrei" (2012; eseuri, dialoguri, conferințe); "Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească" (dialoguri, 2013); "Urma", roman (Editura Cartea Românească, București, 2013); "Laika", roman (Editura "Cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]