7,197 matches
-
ajungem la cunoaștere, în timp ce ontologia cunoașterii se bazează pe irațional. Cu alte cuvinte, cunoașterea este imaginea obiectului în subiect, a obiectului ca element transcendental determinat. 2 Durand prezintă o tipologie a simbolurilor care consideră imaginarul o parte esențială a umanității, imaginarul este acel element ce ne modelează reprezentările despre lume. Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l'imaginaire. Introduction à l'arché-typologie générale, Bordas, Paris, 1969, pp. 34-56. 3 "Virtuel, ce souvenir ne peut devenir actuel que par la perception qui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
modernitatea ei prin aspectul autoreferențial, prin „dimensiunea speculară și compunerea digresivă”, scrierea oferind, în contextul literaturii europene, un exemplu de „dezagregare a epicului în panlirism”. În lucrarea lui W., masivă, pentru întâia dată „structurile romanului sunt privite cu lupa” și „imaginarul teodorenian este decupat cu atâta minuție” (Eugen Simion). Alte contribuții în domeniul istoriei literare sau al comparatismului privesc personalitatea lui Frédéric Damé și opera lui A. I. Odobescu. A publicat, în Franța și în România, traduceri în franceză din proza și
WATTREMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290674_a_292003]
-
serie de situații ce se încheie cu moartea unor soldați, include, mai ales în prima parte a narațiunii, evocări ale vieții rurale, într-un stil conștiincios, supravegheat atât la nivelul frazei, cât și în realizarea unor simboluri angrenate în structurarea imaginarului. Majoritatea personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
pe sine. Cu toate acestea, chiar și în cartea din 1984 maniera dominantă - adusă aici la desăvârșire prin juxtapunerea celor două tipuri de construcție - rămâne aceea adoptată în placheta de debut. Ca și modelele: Nichita Stănescu (mai ales prin figurile imaginarului - soldatul, ochiul și orbirea, câinele etc.), Marin Sorescu (prin infuzia sacralității într-o realitate aparent degradată) și suprarealismul (similitudine ce trebuie privită totuși cu rezerve de vreme ce poemele lui V., spre deosebire de incontinența imagistică a avangardiștilor, își relevă adesea nu numai o
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
și încearcă să-i înțeleagă misterul, dar e constant împiedicat să ajungă la aceasta, pentru ca în final necunoscuții să dispară din oraș, fără ca dezvăluirea decisivă să aibă loc. Faptele contează însă mai puțin decât ecoul în conștiință al celor întâmplate, imaginarul fiind mai consistent decât realitatea. Protagonistul, febril, cu vocația introspecției, caută semnificații de adâncime gesturilor cotidiene, își explorează universul închis până la limita unde se confundă cu himera, forțează tainele cu un acut sentiment al absurdității lumii și cu o permanentă
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu este Minorescu, Eminescu - Minunescu, G. Panu - Pan-Pan, Samson Bodnărescu - Butnărescu, se dovedește lipsită de spirit. Eminescu e acuzat, cu îngustime, de a fi încălcat regulile gramaticii și se
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
comitetului redacțional al revistei Communisme, el este autorul volumului Anarchistes face aux guerres coloniales (Anarhiștii și războaiele coloniale [Atelier de crîation libertaire, 2003]), și coautor al volumelor Traîtes et trahisons. Guerres, imaginaires sociaux et constructions politiques (Trădători și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele negre ale Partidului Comunist [Calmann Lîvy, 2007]) • Adeziune; Anarhism; Arhive; Conspirație; Contrarevoluție; Stângism; Kronstadt; Mai 1968; Organizare; Organizații de masă; Ortodoxie; Social-democrație; Sindicalism; Troțki; Tvoțkiști. PHILIPPE
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de comunicație în slujba unei propagande care se exprimă într-o limbă specială, apărută sub Lenin și care avea să triumfe sub Stalin* sau Mao*, limba de lemn*. Datorită monopolului asupra mijloacelor media, comuniștii la putere încearcă să făurească un imaginar social unificat, în jurul unor mituri și figuri eroice - Lenin, Stahanov, Gagarin, Che Guevara. Chiar dacă populația nu ignoră prăpastia dintre trista - sau chiar tragica - realitate cotidiană și această propagandă despre „viitorul luminos”, ea se impregnează în esența oamenilor, în ritmul lor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au accelerat distanțarea. Chiar dacă imaginea „socialismului real” se degradase de-a lungul timpului, ea trimitea totuși la un „altundeva” unde economia de piață n-ar mai fi suverană și unde emanciparea muncitorului ar rămâne plauzibilă. Odată cu dispariția acestei „alte lumi”, imaginarul unei revoluții violente și totalitare este atins mortal, iar dinamica democratică își afirmă, cel puțin provizoriu, universalitatea. DEMOCRAȚII POPULARE „O CORTINĂ DE FIER A CĂZUT PESTE EUROPA” Sunt numite democrații populare cele opt țări din Europa Centrală și de Răsărit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
denunță utilizarea masivă - și imaginară - a armei bacteriologice de către americani în războiul din Coreea și printr-o campanie de dezinformare care, în viziunea lor, ar fi împiedicat utilizarea armei atomice contra Chinei; tot această campanie a reușit să impună în imaginarul occidental porumbelul lui Picasso. Dar dacă în Anglia, în Germania sau în Italia, pacifismul a putut să influențeze unele decizii guvernamentale, în Franța mișcarea împotriva războiului este relativ slabă din chiar vina cvasimonopolului exercitat de PCF. De la coexistența pașnică la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai sacră comoară, dar trebuie s-o folosim pentru a o cruța și mai mult în viitor”; participarea sa la Revoluția cubaneză, expedițiile din Congo și apoi Bolivia, moartea-i cristică în 1967 rămân, în epoca mondializării, referințe care susțin imaginarul neocomuniștilor*. Prăbușirea din 1989-1991 a sistemului comunist mondial dominat de URSS, apoi trecere Chinei și a Vietnamului la „socialismul de piață” confirmă faptul că „farmecul universal al lui Octombrie” (F. Furet) și-a epuizat efectele. Numai America latină*, cu acțiunile sub-comandantului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
urmă celebrează în cartea sa victoria revoluției bolșevice, însă îi opune un comunism muncitoresc și țărănesc tipic francez, care nu se întemeiază pe nici o dictatură. Acuzată de comuniștii marxiști ai secolului ai XX-lea că paralizează acțiunea prin recurgerea la imaginar, abordării utopiilor i se pune surdină. Unii, după exemplul filozofului Ernst Bloch, ocolesc obstacolul, nereținând din utopie decât „principiul-speranță” sau „peisajul dorinței”, mijloc de a îndrepta revoltele populare spre o finalitate determinată științific (Principiul-speranță, 1938-1947). însă acest „peisaj al dorinței
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o politică de îndiguire care, în apărarea echilibrului existent, solicită oprirea unei viitoare agresiuni, expansiuni sau a altor perturbări ale statu-quoului din partea națiunii imperialiste. Ea ridică un zid, fie unul real, ca Marele Zid Chinezesc sau linia Maginot, fie unul imaginar, ca linia de demarcație militară trasată în 1945 între sfera de influență sovietică și lumea occidentală. Îi transmite națiunii imperialiste mesajul „până-aici, nu mai departe”, avertizând-o că un pas dincolo înseamnă aproape cu certitudine război. Concilierea este o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
precum și de toate feedbackurile pozitive primite de indivizi de la alții); „legitimitate” (corespunde sentimentului intern de adecvare între ceea ce individul este și atenția care i se acordă); „identificare” (posibilitatea individului de a se recunoaște într-o valoare aflată în rezonanță cu imaginarul său). Când „forțele” degajate de cei trei poli se întâlnesc și se echilibrează între ele, atunci putem vorbi de „optim motivațional” (vezi fig. 15.20). SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 15.20 − „Triunghiul de aur al motivației” Când însă unul dintre poli
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
gusturilor în diferite domenii (modă, spectacole); 72 74 • alte influențe ale comunicării. c) Abordările funcționaliste identifică o serie de funcții ale comunicării: • WRIGHT (1960) − informarea; − comentariul și concluziile legate de informare; − transmisia culturală; − funcția de divertisment. • Alte funcții − catarctică; − alimentarea imaginarului colectiv; − evaziunea din real; − funcția sacrului (transformarea realului în spectacol). 2. Efectele reale ale comunicării. Cultura de masă în dezbatere • Efectele mijloacelor de comunicare În Germania, la începutul anilor treizeci, în jurul grupului de la Frankfurt, ia naștere un curent de gândire
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
uneia sau mai multor identități colective” și deci „conștiința de a aparține unuia sau mai multor grupuri de referință” cu care individul a ajuns să aibă În comun un anumit număr de trăsături identitare (valori, modele comportamentale și interpretative, simboluri, imaginar colectiv, cunoștințe Împărtășite În cadrul grupului etc.). Însă locuțiunea sentiment de apartenență, precum și conceptul de identitate colectivă pe care Îl implică merită să fie studiate mai Îndeaproape. Procesul de identificare și construirea sentimentului de „sine” Un astfel de sentiment se construiește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
savoarea Diferitului”. Segalen va proslăvi astfel diferențele, singurele care pot spori senzația de viață și care permit, prin interculturalitate, cunoașterea de sine. Cunoaștere care, din punctul lui de vedere, oferă artistului posibilitatea de a se confrunta cu Realul și cu Imaginarul pentru a accede la frumusețe. Textul Cărămizi și țigle, jurnal literar al unei călătorii În China, constituie o aplicare a acestei confruntări, În care autorul pune În practică ceea ce el numește „Exotism esențial”; sentimentele Încercate sunt descrise În lucrări extrem de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
distinctive” formându-se În cursul unei istorii comune „pe care memoria colectivă a grupului nu a Încetat s-o transmită În mod selectiv și să o interpreteze, făcând din anumite evenimente și din anumite personaje legendare, printr-un efort al imaginarului social, simbolurile semnificative ale identității etnice” (Lapierre, 1995, p. 13). Îi vom urma așadar pe Poutignat și Streiff-Fenart atunci când insistă, În propunerea lor de a circumscrie domeniul de cercetare, asupra originii presupus comune. A studia etnicitatea ar Însemna În acest
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În ce mod, la homo sapiens. Ceea ce a urmat În istoria umanității arată că, din nefericire, acest transfer nu s-a produs sau s-a efectuat prost. Fără nici o legătură biologică cu hibrizii, monștrii sunt adesea confundați cu ei În imaginar, În folclor, În reprezentările artistice și literare. Confuziile Între cele două categorii au fost favorizate de semnificația lor comună la nivel simbolic și de faptul că mai multe tipuri de monstruozități constau, cel puțin la nivel exterior, În aparențe de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a fi diferit ă, ci și, conform spuselor lui Pierre Bourdieu, posibilitatea de a fi recunoscut de celălalt ca „legitim diferit”, ceea ce presupune „posibilitatea reală, garantată juridic și politic, de a afirma oficial diferența” (Bourdieu, 1980, p. 71). Realitate și imaginar. Construcția identitară se situează la intersecția dintre două axe: cea a realului și cea a imaginarului (Pirotte, 2001, pp. 24-25). Fiecare individ și fiecare grup se Înscriu Într-un real obiectivabil/tangibil: mediul fizic, instituțional și cultural. Însă structurarea și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de celălalt ca „legitim diferit”, ceea ce presupune „posibilitatea reală, garantată juridic și politic, de a afirma oficial diferența” (Bourdieu, 1980, p. 71). Realitate și imaginar. Construcția identitară se situează la intersecția dintre două axe: cea a realului și cea a imaginarului (Pirotte, 2001, pp. 24-25). Fiecare individ și fiecare grup se Înscriu Într-un real obiectivabil/tangibil: mediul fizic, instituțional și cultural. Însă structurarea și ordonarea acestui real complex dau naștere unor reprezentări mentale care, fără să fie complet rupte de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Într-un real obiectivabil/tangibil: mediul fizic, instituțional și cultural. Însă structurarea și ordonarea acestui real complex dau naștere unor reprezentări mentale care, fără să fie complet rupte de realitate, o reconstruiesc. Identitatea se bazează, În bună parte, pe un imaginar colectiv: ea este „un fel de focar virtual care constituie un indispensabil punct de referință pentru explicarea anumitor lucruri, dar care nu are niciodată existență reală” (Lévy-Strauss, 1976, p. 332). Reprezentările mentale se actualizează În tipologii care sunt tot atâtea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În tradiția marxistă) sau a culturalului (legitimitatea sistemului de valori și resorbirea tensiunilor, În sociologia lui Parsons). Analizele contemporane se bazează pe una sau alta dintre aceste problematici, accentul putând să cadă pe „aparatele ideologice de stat” (Louis Althusser), pe „imaginarul societal” (Cornelius Castoriadis), pe „stigmatizare” sau „etichetare” (lucrările lui Michel Foucault sau Erving Goffman asupra „lumilor Închise”: spitale, aziluri, Închisori). Aportul juriștilor (Maurice Hauriou, Hans Kelsen) și al economiștilor (Școala Public Choice, curentul „convenționalist”) merită și el atenție: marcate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fost de natură să sporescă pesimismul mediilor antirasiste, care nu puteau să-și mai pună speranțele decât Într-o Revoluție, modalitate de a rupe complet cu trecutul și, În același timp, mijloc de izbăvire. Speranța utopică intra În rezonanță cu imaginarul unei epoci marcate de tiermondismul revoluționar și mesianic, În care figura Proletariatului tindea să fie Înlocuită de cea a „minorităților” oprimate, Întruchipate În special de grupuri numite rasiale sau etnice, care au fost Între timp Înlocuite, În țările bogate (sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sears, În primul rând) ca produs al unei Îmbinări, al unei Încrucișări sau al unei fuziuni Între prejudecăți sau stereotipuri rasiste „clasice”, pe de o parte, și, pe de altă parte, valorile individualiste, care constituie cele mai Înalte valori În imaginarul nord-american. În 1981, Sears și Kinder pornesc de laconstatarea că „America albă a devenit, cel puțin În principiu, egalitară din punct de vedere rasial” (Kinder și Sears, 1981, p. 416). Însă recunosc totodată că rezistența la schimbarea rasială persistă. Pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]