113,729 matches
-
a spus Sava Nemanici/ fraților săi sfinți în doliu,/ pentru că aceasta este ultima Serbie/ cu sârbi vii în ea...". Chipul mamei apare cu obstinație, la fel de constant ca cel al lui Isus, cu care ajunge chiar să se contopească într-o imagine de început al lumii: "Tânărul Isus, înveșmântat în alb și întors cu spatele, aruncă în sus un copilaș pregătit să se nască. Copilul se bucură și râde cu toată ființa." Ca și colegii săi într-ale scrisului - I. Roman și
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
tărîmul alunecos al poeziei, și acest lucru se vede imediat ce deschizi oricare dintre cele trei volume ale bănățenilor. Poetei i s-ar putea reproșa, de exemplu, că folosește un limbaj excesiv stilizat, care face cuvintele să nu se lege în imagini coerente (metaforizarea e, de altfel, caracteristică și pentru Iacob Roman); greu însă se poate descoperi vreo stîngăcie în construcția alambicatelor sale figuri de stil. Ce taină-i aceasta?, culegerea de poeme a lui Iacob Roman, se autoprezintă Minei pe lunile
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
mereu te întrebi ce vei face după terminarea lui. Și totul se întâmplă doar după prevederile cuprinse în el!! Căci prin cunoașterea lui prealabilă parcă ai fi dobândit o adevărată cunoaștere. Absurdul acesta se impune prin repetarea nesfîrșită a aceleiași imagini a "lumii proprii" care astfel pare a se obiectiva. S-a produs o desensibilizare a reprezentării lumii care a devenit identică cu ea însăși, neschimbată, deci "obiectivă". Obiectivitatea, convenție acceptată pentru o clipă uzurpează însăși eternitatea. Posibil și imposibil De
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
de gîndire care evită înfruntarea cu lumea. Ea concepe totul ca "posibil", în afara timpului. Ea oferă o misterioasă posibilitate de a coexista cu realitatea nemijlocită a lumii, se dilată și o cuprinde dinăuntru. Creează un prea plin de sentiment și imagini, o altă lume, înlocuiește curgerea timpului viu cu repetarea aceluiași timp fictiv înzestrat cu un ritm constant. Fictivul modelează și normează cu facilitate o lume paralelă, sursă nesfîrșită de iluzie și dezamăgire. Prezență și absență Gîndirea fictivă este desigur mereu
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
ipotetică așteptare a fertilității. Ideia însă în unitatea ei organică se dezvăluie în mod clar și univoc. Această capacitate de unicitate este percepută cu claritatea necesară a sensului care apare și explică toate înfățișările prezente. Ele se regrupează într-o imagine, una care cuprinde interiorul și exteriorul, deopotrivă. În clipa aceea lumea devine unică, rezonabilă cu tine și cu ea însăși. Se petrece o minune - ca și cum toate faptele s-ar petrece după un acord unic și acceptat. Și de aceea exterioritatea
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
că s-ar folosi de Chick pentru a-și șterge cu buretele trecutul nazist. În final, Vela îl părăsește pe narator care, în ciuda noii perspective negative cu privire la relația lor, va purta în continuare cu el obsesia dezamăgirii și a eșecului. Imaginea femeii-vampă cu întreaga ei sexualitate și perversitate îl va mai bîntui multă vreme, chiar și atunci cînd se va recăsători cu asistenta sa, Rosamund, o fostă studentă a lui Ravelstein, care îl iubește și îi va oferi căldura feminină de
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
de bărbați de la aceeași universitate. Antipatia lui Ravelstein față de Vela și de Radu Grielescu izbucnește în replici veninoase la adresa celor doi, și în insistența pe ideea că Chick se lasă folosit de un fost nazist care ține să-și dreagă imaginea publică apărînd în compania unui scriitor evreu. Iată un dialog exemplificator: "- Și de ce n-aș cina cu Grielescu și soția sa? - N-am nici o obiecție atîta timp cît ești conștient de realitate. - Și care ar fi în cazul de față
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
violent împotriva evreilor. Nu era un arian, nu, era un dac.*)" Asteriscul semnalează singura notă de subsol a cărții, în care Bellow explică: "Dacii reprezentau pentru români ceea ce erau arienii pentru nemți". Nu știu dacă să-mi fac griji pentru imaginea românilor și a României așa cum reiese din dialogul de mai sus sau mai degrabă pentru faptul că un intelectual american ar putea gîndi în termenii aceștia exagerați despre Mircea Eliade. Dar poate că nimic din Ravelstein nu are legătură cu
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
putea să zîcă că-i a lui!... Că era luat cu japca de ăștia...(Mihai Hotea,.... p. 30). De ce-am ținut să (re)amintesc aceste atrocități cititorilor de astăzi ai României literare? Mai întîi fiindcă am vrut să întregesc imaginea țăranului român conturată în paginile citate ale revistei cu gîndul la cititorii avizați (i.e. potențialii scriitori). Apoi pentru că, avînd astăzi dreptul la adevărul întreg, pentru rostirea lui niciodată nu-i prea tîrziu. În fine, deoarece socotesc a fi sosit vremea
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
convingeri politice ale editorialistului, ci și socoteli legate de prosperitatea ziarului. Știut fiind faptul că reclamele de mîine pot fi obținute încă de azi, cititorul prudent trebuie să țină cont și de acest lucru dacă vrea să-și facă o imagine cît de cît corectă asupra lumii care îi cere votul.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
deși în cea mai mare măsură inconștientă, e foarte mare, iar tentația de a o nega retrospectiv se dovedește incredibil de proteică. Mă refer, desigur, la culpabilitatea individuală, dar și la una colectivă, culturală, fără repere individuale concrete, motivată de imaginea unei disidențe românești sumare, cel puțin ca producție intelectuală.) Asaltul vulgarității din ultima vreme apare în lipsa unei structurări conceptuale, de adâncime, a dorinței de emancipare. Se confiscă în vrac o nemulțumire constantă și aproape generală pentru justificarea unor atracții și
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
precum regizorul Mihai Măniuțiu, trebuie să puncteze ușor! Și astfel avem parte de o lucrare plină de forță și impresionantă, care cucerește în același timp prin sensibilitate." Cronica din cotidianul "Kurier" din 24 august face aceeași risipă de elogii: "în imagini foarte subtile, dublate de o muzică grandioasă (Arvo Pärt, Hildegard von Bingen și Robert Ronan), regizorul Mihai Măniuțiu reușește un miracol teatral. Calvarul Ioanei ca o călătorie în sufletul unei martire. Sfîntul Mihail ca însoțitor erotic-letal al veșnic valabilelor și
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Carol I constata în jurnalul său, cu o stupoare neconsolată măcar de vreo explicație verosimilă, cum regatul pe care îl conduce reușește sistematic, într-un mod extrem de bizar, să se discrediteze ca imagine în Occident. Era vorba, desigur, despre o percepție dacă nu nedreaptă, cel puțin incorectă a României peste hotare - chiar și în ce privește acele fapte pentru care ea ar fi trebuit mai degrabă lăudată, sau chiar admirată. Cum reușește românul - prin ce
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
Gheorghe Grigurcu Aproape uitat azi, poetul (remarcabil) și criticul (debonar) Victor Felea are, cu toate acestea, un loc bine marcat în istoria literaturii române contemporane, figurînd în căsuța mendeleeviană a revistei Steaua. Explicația imaginii sale tot mai estompate o putem găsi nu doar în comentariile exclusiv binevoitoare (deși nu adulatoare) pe care le-a emis, "șterse" prin marea lor luminozitate, ci și în personajul pe care l-a construit, discret pînă la abulie, totalmente
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
exact la antipodul formulei lirice machadiene, care e atît de firească și de comunicativă. În traducerea lui Doinaș, poemele își pierd și farmecul și ținuta și se transformă în niște producții banale, fără apartenență, de un "mecanicism" stilistic supărător". Ori imaginea suficientă a lui Al. Ivasiuc: "Figură prosperă, infatuată, cu un aer de mare personaj. Spunea că a venit pentru cîteva zile la Cluj spre a se recrea, fiind dezgustat de numeroasele intrigi ale coteriilor scriitoricești din capitală. Sper că va
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
a autorului, la care adaugă - desigur din partea soției - altele care arată continua sa relație cu țara, de care amintește și Monica Lovinescu în paginile pe care i le dedică în cartea din 1992, dar contribuie în același timp la consolidarea imaginii sale de personalitate secretă și geniu ascuns în anonimat, care trebuie să fi fascinat pe cititorul peruan: "În anii '60, cînta la Lima prima dată o orchestră compusă în mare majoritate de dizidenți români: premiera și recepția de rigoare. În
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
tot fatalismul acestui popor fără noroc, dar în același timp sînt austro-ungar, aparțin vechii monarhii. Refrenele pe care le auzeam în copilărie îmi aduc aminte că aproape toți cei cu care le ascultam sînt morți... Chiar dacă aș fi văzut toate imaginile posibile ale Sibiului, nu m-ar fi mișcat deloc; muzica însă, cea pe care o ascultam pe vremea aceea, are puterea de a readuce la viață toți morții. N-am plîns cînd a murit tata, nici mai tîrziu cînd a
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
pus un premiu pe capul său. Sperăm că n-a pus nimeni vreun premiu pe capul primarului. Înclinăm chiar să credem că dl Băsescu se victimizează, pentru a ieși basma curată dintr-o afacere începe să-i aducă ponoase la imagine. Și, în multe cazuri, să-i provoace mustrări de conștiință. Fiindcă unii dintre buticarii pe care i-a ras dl Băsescu își vîrîseră toată agoniseala, mai și îndatorîndu-se, ca să-și deschidă prăvălioarele. Dacă primarul are știință de o mafie a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
cineva care nu-și depusese candidatura? Mirela Iamandi crede într-un editorial în CURENTUL că "intelighenția" țării nu-l iubește pe Ion Iliescu și că inițiatorul listei de semnături pro Iliescu, acad. Răzvan Theodorescu, ar încerca astfel să răstoarne această imagine, în absența din țară a fostului președinte al României. Din păcate, crede Cronicarul, aceste liste ascund nu neapărat susținerea unuia sau a altuia dintre candidații la președinție, ci supraviețuirea unei rupturi profunde în lumea artistică și intelectuală din Romînia, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
iubitorii de carte, a vrut să afle neîntîrziat care ar fi Paradisul său. E vorba de o librărie americană prestigioasă, de fapt un lanț de librării, Borders. Cum un bilet pînă în Paradis e cam scump, să ne mulțumim cu imaginea din articolul lui Ion Crețu. Prima librărie Borders s-a născut în 1971 în centrul orașului Ann Arbor, o comunitate universitară din sud-estul statului Michigan și a fost gîndită de frații Borders, Tom și Louis, drept o librărie "serioasă". în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
decât atât, nu ar fi nimic interesant, în orice caz, pentru mine nu ar prezenta nici un interes, deși ar putea să aibă o oarecare importanță documentară. Ceea ce contează pentru mine este impactul dintre o civilizație a scrisului și una a imaginii. Atât evreii cât și musulmanii condamnă imaginea, construindu-și în schimb civilizația pe scris, iar arabii, din rândul cărora provine eroul meu, chiar pe caligrafie. Acest tânăr debarcă în Franța, într-o civilizație a imaginii, cu fotografia, cu televiziunea, cinematograful
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
în orice caz, pentru mine nu ar prezenta nici un interes, deși ar putea să aibă o oarecare importanță documentară. Ceea ce contează pentru mine este impactul dintre o civilizație a scrisului și una a imaginii. Atât evreii cât și musulmanii condamnă imaginea, construindu-și în schimb civilizația pe scris, iar arabii, din rândul cărora provine eroul meu, chiar pe caligrafie. Acest tânăr debarcă în Franța, într-o civilizație a imaginii, cu fotografia, cu televiziunea, cinematograful, cu revistele ilustrate și suferă nespus pentru că
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
a scrisului și una a imaginii. Atât evreii cât și musulmanii condamnă imaginea, construindu-și în schimb civilizația pe scris, iar arabii, din rândul cărora provine eroul meu, chiar pe caligrafie. Acest tânăr debarcă în Franța, într-o civilizație a imaginii, cu fotografia, cu televiziunea, cinematograful, cu revistele ilustrate și suferă nespus pentru că toată lumea vrea să-i reproducă chipul. De altfel, el părăsise oaza Tabella din Sahara algeriană tocmai fiindcă îi fusese răpit chipul, se lăsase fotografiat de o turistă occidentală
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
pe urmele acelui chip răpit al său. Așadar, există pe de o parte, aventura unui african în Franța, una printre alte câteva milioane și asta ar putea să aibă un anume sens sociologic, iar pe de alta, șocul dintre civilizația imaginii și cea a semnului, un fenomen fără de care nu m-ar fi atras scrierea cărții. R.: Cartea sugerează că civilizațiile imaginii sunt înșelătoare. M.T.: Întocmai, așa cum, după păcatul originar, omul care fusese făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, își
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
câteva milioane și asta ar putea să aibă un anume sens sociologic, iar pe de alta, șocul dintre civilizația imaginii și cea a semnului, un fenomen fără de care nu m-ar fi atras scrierea cărții. R.: Cartea sugerează că civilizațiile imaginii sunt înșelătoare. M.T.: Întocmai, așa cum, după păcatul originar, omul care fusese făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, își pierde asemănarea cu Creatorul. Rămâne doar chipul omului, dar care este unul fals, înșelător în privința identității cu Divinitatea. R.: Nu v-
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]