7,158 matches
-
Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, constituită din prizonieri români care au ales să treacă de partea inamicului. Comanda i s-ar fi atribuit, potrivit lui Sergiu Nicolaescu, la propunerea generalului Mihail Lascăr, care era și el prizonier. Trecerea sa de partea inamicului a fost considerată crimă de înaltă trădare pe timp de război, colonelul fiind învinuit că și-a încălcat astfel jurământul de credință față de țară și Rege. El a militat pentru dezertarea altor comandanți români și alăturarea lor Armatei Roșii, faptă
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
alăturarea lor Armatei Roșii, faptă pedepsită cu moartea, conform Codului de Justiție Militară din 1939 (art. 498-499 și 501). Ministrul Constantin Pantazi a pregătit un decret în care colonelul Cambrea era condamnat la degradare militară și împușcare pentru pactizare cu inamicul. Mareșalul Ion Antonescu a hotărât să nu semneze acel decret, gândindu-se că înscrierea unor ofițeri în Divizia Tudor Vladimirescu ar putea să-i servească țării la un moment dat. În cartea sa de memorii, "Pătimiri si iluminări din captivitatea
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
Tundutovo. Începând cu dimineața zilei de 20 noiembrie 1942, după o puternică pregătire de artilerie, inclusiv de katiușe, Divizia 20 a primit șocul atacului în masă al tancurilor sovietice. Cu toată rezistența opusă de Regimentul 91 și Batalionul 20 pionieri, inamicul a rupt frontul pe direcțiile Tundutovo și Ivanovka, în lungul rambleului de cale ferată, pătrunzând în spatele și la flancul drept al diviziei. După o rezistență de circa o oră, militarii români de pe direcția de efort a trupelor sovietice au fost
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
din toate direcțiile, atacuri masive de tancuri, lupte corp la corp - cum consemna maiorul Niculescu din statul major al Diviziei 20. După ce au tras și ultimul glonț, bravii ostași ai Diviziei 20 infanterie, în ultima lor sforțare, se năpustesc asupra inamicului cu baionetele, cu lopețile și cazmalele în mâini, înscriind astfel în istoria neamului cele mai strălucite pagini de glorie și eroism, izvorâte din spiritul de abnegație, nețărmurita iubire de patrie și spirit de sacrificiu total pentru Neam și Cruce". Grandilocvent
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
mai grele. Aprovizionarea pe calea aerului își urma același curs ca și înainte. Soldatul german, în special infanteristul, continuă lupta cu același elan al soldatului invincibil. Toți erau conștienți de altfel că rezistența era ultima lor șansă. Superioritatea zdrobitoare a inamicului în forțe și mijloace le-a pecetluit însă definitiv soarta". După ce rușii au ocupat aerodromul Pitomnik, la 16 ianuarie 1943, luând celor încercuiți orice posibilitate de evacuare a răniților, aprovizionările s-au mai putut face doar prin lansări cu parașuta
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
După ce rușii au ocupat aerodromul Pitomnik, la 16 ianuarie 1943, luând celor încercuiți orice posibilitate de evacuare a răniților, aprovizionările s-au mai putut face doar prin lansări cu parașuta, Condițiile de trai - precizează jurnalul de operații - devin din ce în ce mai grele. Inamicul, gerul și lipsa fac ravagii în rândul oamenilor ale căror eforturi devin titanice. Cercul se restrânge neîncetat până ajunge sub zidurile Stalingradului". Ultima zi de rezistență a fost 2 februarie 1943, când trupele române copleșite de numărul inamic cad definitiv
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
militarii români au căpătat curaj în lupta contra tancurilor inamice, făcând față încercărilor grele la care aveau sa fie supuși în nopțile de ger și vânt năprasnic pe care în timpul luptelor le petreceau sub cerul liber, adesea continuu hărțuiți de inamic și cu un echipament necorespunzător grelelor probe ce trebuiau să treacă". Și-au dat cu toții seama că altă cale de supraviețuire nu era. Spre deosebire de alte situații, când propriile eșecuri erau puse pe seama aliatului german, majoritatea ofițerilor Diviziei 20, care au
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
și pe Mureș, până la 29 septembrie 1944. S-a remarcat din nou, fiind apreciat de generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei 4: Dă dovadă de calm și prevedere și nu se intimidează de situațiile grele. Prin măsuri prudente, dar și îndrăznețe, inamicul este oprit și apoi contraatacat și scos din Ardealul de Nord. Calific pe generalul Tataranu ca un ofițer general foarte bun și foarte bine pregătit pentru comanda de corp de armată". La scurt timp după trecerea sa în rezervă (martie
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
În același timp, în criză de timp, autoritățile sovietice nu au reușit să evacueze întreprinderile industriale și utilajele petroliere. În aceste condiții, sondele petroliere de la Maikop au fost aruncate în aer de Armata Roșie, pentru a împiedica folosirea zăcămintelor de către inamici.
Bătălia pentru Caucaz () [Corola-website/Science/307593_a_308922]
-
Moruzov enumeră câteva din succesele obținute în acea perioadă : capturarea colonelului german von Mayer, șeful serviciului de informații din Dobrogea și de pe țărmul Mării Negre, operațiune desfășurată la 75 km în spatele frontului inamic; arestarea a 156 spioni germani în zonă; împiedicarea inamicului să distrugă vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Roșie și armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean prin pătrunderea lui Moruzov și a altor doi agenți în compunerea delegației ruse și informarea amiralului Ion Coandă despre
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
spaniolii au fost transferați de pe flancul nordic pe cel sud-estic al frontului Leningradului, la sud de Neva, lângăPușkin, Kolpino și Krasnîi Bor. Divizia Albastră a luptat la Leningrad, unde au suferit pierderi grele, atât datorită frigului cât și a acțiunilor inamicului. Franco a trimis întăriri, care nu au inclus doar voluntari ci și soldați mobilizați. În total, aproximativ 45.000 de soldați spanioli au luptat prin rotație pe frontul de răsărit. Ei au fost decorați cu medalii și ordine spaniole și
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
și creșterea vitezei cu care avansa Armata Roșie în România și a oferit în același timp Armatei Române posibilitatea de a elibera țara de ocupația germană. În absența unui armistițiu semnat , trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici. Armistițiul a fost semnat trei săptămâni mai târziu, pe 12 septembrie 1944, în termenii dictați de Moscova. Lovitura de stat a echivalat, practic, cu o „capitulare”, o „predare” „necondiționată” în fața sovieticilor si a restului Aliaților. Negocierile interaliate au întârziat semnarea
Ocupația sovietică a României () [Corola-website/Science/307760_a_309089]
-
general" avocat al acuzării. Procesul a început la 20 ianuarie la Westminster Hall. Comisarul a citit acuzația în care regele era prezentat ca un trădător al patriei, care a folosit puterea sa pentru interesele sale, nu pentru binele țării și inamic al păcii, fiind acuzat se toate incendierile, distrugerile, ororile cauzate de război. S-a estimat că aproximativ 300000 de persoane, 6% din populație a murit în timpul războiului. A așteptat răspunsul regelui. Carol a refuzat să răspundă acuzațiilor, spunând că nici o
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
regatul a fost doar o fâșie îngustă de pământ între Marea Mediterană și Iordan. Teritoriul regatului a fost deseori ținta raidurilor din partea armatelor vecinilor. Principalele orașe ale regatului puteau fi ușor izolate unul de altul în cazul unui atac masiv al inamicilor, și această caracteristică avea să aducă până la urmă sfârșitul regatului. Baldwin a murit fără urmași în 1118 și a fost urmat pe tron de vărul său, Balduin Le Bourg. Balduin al II-lea a fost un conducător destoinic și a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Melisende, care a domnit împreună cu soțul său, Fulk, fostul Conte de Anjou. În timpul domniei lor, Ierusalimul a ajuns la stadiul de maximă înflorire economică și artistică. Fulk, care era un comnadant militar foarte destoinic, a trebuit să lupte cu un inamic nou și mult mai puternic - Atabegul Zengi din Mosul. Deși Fulk a reușit să facă față atacurilor lui Zengi de-a lungul întregii sale domnii, William din Tyr l-a criticat pe Fulk pentru că nu a asigurat securitatea frontierelor. Statele
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
asediu dur, Ierusalimul a fost cucerit și transformat în ruine, făcându-l de neutilizat, atât pentru creștini cât și pentru musulmani. Cruciada a șaptea condusă de Ludovic al IX-lea al Franței nu a reușit decât să-i înlocuiască pe inamicii ayyubizi ai cruciaților cu memelucii (Dinastia Mamelucă). Datorită faptului că monarhia era acum legată direct de suveranii puternici ai Europei, în perioada 1229 - 1268, monarhul a locuit în Europa, unde conducea un teritoriu mult mai întins, lăsând guvernarea Regatului Ierusalimului
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
istorice pentru a-și justifica acțiunile: sinuciderea pentru onoare a regelui Saul, revolta Macabeilor împotriva lui Antioh al IV-lea Epifanes, pactul sinucigaș al apărătorilor cetății Masada și revolta lui Bar Kohba, care au fost considerate morți justificabile în fața unor inamici mai puternici. Înainte de cruciade, comunitățile evreiești erau divizate în trei mari regiuni, independente una de cealaltă: evreii locuitori în țările islamice, cei din Imperiul Bizantin și cei din Europa Occidentală catolică. Evenimentele începute în 1096 au generat apariția unei conștiințe
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
o hartă overworld, reprezentând peisajul văzut ca de la o vedere aeriană. Orașele și pădurile sunt reprezentate prin hărți mai realiste, în care jucătorii pot să converseze cu localnicii ca să își procure bunuri și servicii, să rezolve enigme, sau să întâlnească inamici. Totuși stilul jocului diferă de cel tradițional folosit în jocurile de rol, în sensul că la întâlnirile aleatorii, mulți inamici sunt vizibili pe hartă sau sunt în așteptare de atac. Contactul cu inamicii într-o hartă desfășoară acțiunea pe harta
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
în care jucătorii pot să converseze cu localnicii ca să își procure bunuri și servicii, să rezolve enigme, sau să întâlnească inamici. Totuși stilul jocului diferă de cel tradițional folosit în jocurile de rol, în sensul că la întâlnirile aleatorii, mulți inamici sunt vizibili pe hartă sau sunt în așteptare de atac. Contactul cu inamicii într-o hartă desfășoară acțiunea pe harta în sine în locul apariției unui ecran de luptă separat. Acest concept a fost refolosit în jocurile "Secret of Mana" și
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
servicii, să rezolve enigme, sau să întâlnească inamici. Totuși stilul jocului diferă de cel tradițional folosit în jocurile de rol, în sensul că la întâlnirile aleatorii, mulți inamici sunt vizibili pe hartă sau sunt în așteptare de atac. Contactul cu inamicii într-o hartă desfășoară acțiunea pe harta în sine în locul apariției unui ecran de luptă separat. Acest concept a fost refolosit în jocurile "Secret of Mana" și "Final Fantasy Adventure", dar la timpul său era rar în jocurile de rol
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
separat. Acest concept a fost refolosit în jocurile "Secret of Mana" și "Final Fantasy Adventure", dar la timpul său era rar în jocurile de rol. Ceea ce îl clasifică ca un joc RPG este faptul că și jucătorii atât cât și inamicii pot să folosească atacuri fizice sau magice și obiecte pentru a-și răni adversarii într-o luptă. Fiecare atac reduce numărul punctelor de viață (arătate într-o bară de viață numerică) al jucătorului sau al inamicului controlat de microprocesor și
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
jucătorii atât cât și inamicii pot să folosească atacuri fizice sau magice și obiecte pentru a-și răni adversarii într-o luptă. Fiecare atac reduce numărul punctelor de viață (arătate într-o bară de viață numerică) al jucătorului sau al inamicului controlat de microprocesor și ele pot fi regenerate cu vrăji sau poțiuni. Când un personaj își pierde toate punctele de viață, el sau ea leșină; dacă toate personajele jucătorului ies din luptă, jocul se termină și trebuie reluat de la un
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
anumite îmbunătațiri (precum putere de atac ridicată) în luptă și pot să folosească diverse bunuri consumabile. Aceste bunuri și echipamente pot să fie cumpărate sau obținute în timpul jocului, adeseori în cufere cu comori. Explorând locuri noi și luptându-se cu inamici, jucătorii urmează desfășurarea povestei "Chrono Trigger". "Chrono Trigger" folosește sistemul Active Time Battle (ATB), mândria lui Square Enix din seria "Final Fantasy" proiectată de către Hiroyuki Ito pentru "Final Fantasy IV". Dar variația folosită în "Chrono Trigger" este diferită în comparație cu versiunile
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
printr-un sistem numit „Tehnici”. Tehnicile scad numărul punctelor de magie (un sistem similar cu punctele de viață), și deseori au suprafețe de efect; anumite vrăji rănesc monștri înghesuiți, pe cînd altele pot să rănească pe toți în linie dreaptă. Inamicii de multe ori îsi schimbă pozițiile în timpul luptei, astfel creând posibilități de folosire tactică a tehnicilor. O caracteristică unică a sistemului de tehnică al lui "Chrono Trigger" este existența multor tehnici cooperative. Fiecare personaj primește opt tehnici personale care pot
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
asediului, odată cu venirea primăverii, cu îmbunătățirea situației aprovizionării în tăbăra creștină și cu definitivarea încercuirii Antiohiei. În aprilie a sosit în tabăra cruciată o solie fatimidă din Egipt, încercând stabilirea unor condiții de pace cu creștinii, care erau până la urmă inamicii propriilor inamici, turcii selgiucizi. Pierre l’Ermite, care vorbea fluent limba arabă, a fost trimis să negocieze. Rezultatele negocierilor au fost nule. Fatimizi, care-i consideraseră pe cruciați doar mercenari ai bizantinilor, erau dispuși să-i lase pe aceștia să
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]