6,102 matches
-
numit general de brigadă și comandant al Brigăzii 3 Artilerie (1899-1900), apoi al artileriei Corpului 2 Armată (1900-1902). Avansat la gradul de general de divizie a preluat responsabilitatea mai întâi peste Diviziei 1 Infanterie (1902-1904), după acea a Diviziei 8 Infanterie (1904-1907). În 1907, la vârsta de 61 de ani, generalul a demisionat intrând la pensie, convins că într-o armată mică limita maximă de vârstă nu trebuia să treacă de 60 de ani, dar a continuat să activeze mulți ani
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
Ali. Oastea otomană era formată din aproximativ 30.000 de soldați, în timp ce apărătorii cetății erau doar 1900, dintre care 700 erau negustori. Artileria otomană a început să bombardeze violent cetatea la 27 iunie, producând multe spărturi mari în ziduri, în timp ce infanteria otomană a luat cetatea cu asalt la 3 și 6 iulie, fără vreun succes. În acest timp, o oaste maghiară condusă de Mihály Tóth a încercat să elibereze orașul aflat sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase unele dintre forțele
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase unele dintre forțele principale ale Armatei 9, inclusiv Corpul Alpin. Acționând energic și eficient, generalul David
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
Muzeului de Antichități Iași; O. Tafrali, „precursor al muzeologiei contemporane, exponatele micului său muzeu fiind astfel nucleul în jurul căruia s-a format Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași” (site: Palatul Culturii.ro) Profesor de Istorie la Școala specială de Infanterie a Corpului IV de Armată Iași Lector, „Chargé de Cours”, Școala de Înalte Studii din Paris 1922: membru activ al Societății Scriitorilor Români 1918-1919: Membru în „Consiliul Național al Unității Române” din Paris 22 noiembrie 1922, numit „membru al Ordinului
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
Marele Duce a avut nici un fiu, însă și-a dus fiicele să participe la parade și exerciții militare, spunând că fiecare dintre fiicele sale ar putea comanda un regiment de cavalerie. El le-a învățat arta războiului de cavalerie și infanterie. Cu o sănătate mai fragilă decât a surorilor ei, în ajunul vârstei de de douăzeci de ani, Marea Ducesă Maria Mihailovna a arătat primele semne ale bolii de care suferea. Nimeni din anturajul ei însă nu a descifrat aceste semne
Marea Ducesă Maria Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/335278_a_336607]
-
(n. 19 august 1950) este o scriitoare americană de ficțiune speculativă. Russell s-a născut în Elmhurst, Illinois, o suburbie a orașului Chicago. Ambii părinți au lucrat în cadrul armatei, tatăl ca instructor militar Infanteria Marină, iar mama ca asistentă în Forțele Navale ale SUA. A avut parte de o educație catolică, dar a părăsit biserica la vârsta de cincisprezece ani. Încercarea de a-și da seama cât din învățăturile primite e bine să le
Mary Doria Russell () [Corola-website/Science/335295_a_336624]
-
în două coloane, pentru a avansa spre formațiunile otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac. În timp ce avansa, armata ruso-austriacă a distrus artileria inamică și a adoptat formațiuni pătrate de infanterie pentru a respinge pe contraatac masiva cavalerie otomană care încerca să-i împartă armata în două. Reușind aceasta, a luat cu asalt o tabără a inamicului, distrugând-o complet, și a continuat să avanseze spre satul Bogza. Între timp, trupele
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
avion și a lansat peste 50 tone bombe ,creând condiții pentru ofensiva generală. Într-una din aceste ieșiri, patrula a II-a din Escadrila 74 bombardament a Grupului 6 a executat un atac violent asupra unei concentrări de trupe de infanterie și blindate în zona localității Copăceni. După lansarea bombelor ,piloții au trecut la atac cu armamentul de bord,distrugând numeroase blindate și dezorganizând unitățile militare germane.În această misiune a căzut la datorie lt. aviator Jipa Ionescu,pilotul prim al
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
profesor de motoare de avion și inițiator al ARPA. Evoluează în numeroase demonstrații de acrobație aeriană, fiind unul dintre membrii inițiali ai formației Dracii Roșii. Ia parte la raidurile din 1933 și 1935 din Africa. Gheorghe Jienescu (1894-1971), ofițer de infanterie ulterior aviator, luptă în Primul Război Mondial. După război este instructor de zbor la Școala Militară de Pilotaj Tecuci, în 1926 având grad de căpitan. În 1934 lt.-com. Jienescu este numit comandant al Flotilei de Luptă de aviație de
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
că Hitler a avut mult de-a face în a alege noul nume în afară de semnarea ordinului. După adoptarea numelui de StG 44, traducerea în limba engleză de „pușcă de asalt” a devenit denumirea acceptată pentru acest tip de armă de infanterie.
StG 44 () [Corola-website/Science/331676_a_333005]
-
militară. Împins poate și de duce, pasionat de arme și marină, John a luat decizia de deveni soldat. În 14 septembrie 1667 a obținut un post în King's Own Company, iar mai târziu a făcut parte din corpul de infanterie Grenadier Guards. Anul următor, 1668, a plecat într-o misiune militară în Tanger, care făcea parte din dota proaspetei soții a lui Carol al II-lea, Caterina de Braganza. A rămas în Africa de Nord trei ani, timp în care și-a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
lui Carol al II-lea. Ducele, trimis în exil în Olanda datorită participării sale la "Rye House Plot", se aliase cu puternicul clan scoțian de Argyll și se pregătea să invadeze teritoriul englez. În iunie 1685, Churchill a primit comanda infanteriei regale, dar apoi a fost supus autorității lui Louis Duras, al II-lea Conte de Feversham. Se crede că această lipsă de încredere a fost unul din motivele deciziei luate de Churchill mai târziu. Deși Churchill a fost subordonat lui
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
datora poziția datorită faptului că era nepotul regelui Franței, și urmașul lui la tron. Ambițiile franceze în Bavaria și Franconia au fost distruse după Bătălia de la Blenheim. Armata lui Marlborough era formată din aproximativ 90000 de oameni (112 batalioane de infanterie și 197 escadroane de cavalerie) și era staționată la sud de Bruxelles. Forțele prințului Eugen erau la Koblenz, în actuala Germanie. Astfel, cele două armate erau separate, în vreme ce armata franceză de 100000 de soldați (112 batalioane de infanterie și 216
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
batalioane de infanterie și 197 escadroane de cavalerie) și era staționată la sud de Bruxelles. Forțele prințului Eugen erau la Koblenz, în actuala Germanie. Astfel, cele două armate erau separate, în vreme ce armata franceză de 100000 de soldați (112 batalioane de infanterie și 216 escadroane de cavalerie) se afla deja masată la Mons. În luna iunie 1708, comandantul forțelor de coaliție, ducele de Marlborough, trebuia să obțină o victorie tactică, sau să facă juncțiunea cu trupele Sfântului Imperiu Roman, aflate sub comanda
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
să traverseze. În acest timp, prințul Eugen împreună cu 20 de escadroane ale cavaleriei prusace, a traversat Escaut și a ocupat poziții favorabile. În timp ce trupele lui Biron au început să facă manevre, au fost atacate mai întâi de o brigadă de infanterie britanică condusă de un tânăr ofițer, John Campbell, al II-lea duce de Argyll. Apoi Cadogan, la un semnal a lui Marlborough a atacat cele șapte batalioane de mercenari elvețieni ale ducelui Biron. Infanteria elvețiană a fost respinsă prompt în
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
mai întâi de o brigadă de infanterie britanică condusă de un tânăr ofițer, John Campbell, al II-lea duce de Argyll. Apoi Cadogan, la un semnal a lui Marlborough a atacat cele șapte batalioane de mercenari elvețieni ale ducelui Biron. Infanteria elvețiană a fost respinsă prompt în râu, iar escadroanele franceze au fost distruse, după care sosirea cavaleriei franceze i-a forțat pe englezi să se retragă. Atacul englez a fost condus în primul rând de escadroane Rantzau, în rândurile cărora
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
pozițiile aliate de lângă Oudenaarde, în timp ce aripa stângă (din motive necunoscute) a rămas în mod inexplicabil pasivă în apropiere de Zingem, lăsându-le timp englezilor să se regrupeze pe această parte. 28 de escadroane de cavalerie au protejat flancul drept al infanteriei lui Candogan, care suporta șocul decisiv. Ducele de Burgundia a dat semnalul de atac și s-a aruncat asupra escadroanelor prusace. În ciuda unei lupte aprige, francezii au fost dispersați. Apoi Vendôme a luat o decizie dubioasă: a condus personal 12
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
Cu ajutorul generalului Traian Doda a fost primit la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt pe care o va absolvi ca șef de promoție. După absolvirea academiei a fost repartizat în anul 1890 ca locotenent, la dorința lui, în regimentul de infanterie grăniceresc nr. 43 din Caransebeș, de unde a fost trimis la Școala de Război din Viena, pe care a terminat-o pe primul loc. De la regimetul nr.43, avansat în mod excepțional la gradul de căpitan, a fost trecut în cadrul Statului
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
al Ordinului Franz Joseph. De la 14 aprilie 1914 până la sfârșitul războiului Domaschnian a fost șeful de stat major al Armatei a 10-a. În timpul Primului Război Mondial, a participat la a patra bătălie de la Isonzo în calitate de comandant al Brigăzii nr. 60 de infanterie, in primul rând la luptele pentru capul de pod de la Gorizia lângă Oslavija (25 - 29 noiembrie 1915), care în cele din urmă au dus la înfrângerea inamicilor italieni acolo. De aceea a fost onorat ca Cavaler al Ordinului Imperial Leopold
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
Withers, forțându-l pe Villars să redirecționeze forțele din centrul său pentru a răspunde atacului. La ora 11, mareșalul Villars este rănit la un genunchi de o muschetă și îi lasă comanda lui Boufflers. Atacul final decisiv este dat de infanteria britanică aflată sub comanda contelui Hamilton, care, trecând la atac asupra centrului inamic slăbit, forțează escadroanele de cavalerie ale casei regelui să înfrunte cavaleria prințului de Hesse-Cassel. Mareșalul Boufflers preia el însuși comanda centrului francez și reușește să respingă de
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
asupra centrului inamic slăbit, forțează escadroanele de cavalerie ale casei regelui să înfrunte cavaleria prințului de Hesse-Cassel. Mareșalul Boufflers preia el însuși comanda centrului francez și reușește să respingă de șase ori atacul inamicilor; dar la ora 15, sub focul infanteriei britanice, Boufflers ajunge la concluzia că nu poate câștiga și ordonă retragerea. Aliații, care au suferit pierderi grele (21000 de oameni), renunță să-i hărțuiască pe francezi. a fost cea mai sângeroasă bătălie a Războiului Succesiunii Spaniole, aliații pierzând între
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
serviciul bavarez și cronicar al perioadei, Jean Martin de la Colonie, mai târziu a scris: "Timpul rămas pentru noi a fost prea scurt pentru a completa lucrul în mod satisfăcător". Cavaleria aliaților a început să apară în jurul orei 8, urmată de infanterie. La ora 10, intendentul-general a lui Marlborough, William Cadogan, a început să marcheze terenul pentru construirea taberei, pe partea râului Wörnitz, pentru a da impresia că intenționau un asediu pe îndelete. Contele de Arco, văzând preparativele lui Cadogan, mușcă momeala
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Donauwörth) erau încă încrezători în capacitatea lor de a respinge inamicul - "am rămas la posturile noastre, focul nostru era constant și inamicul sub control". Nu după mult timp însă forțele franco-bavareze ce luptau pe deal au devenit conștiente de apropierea infanteriei Margrafului de Baden din direcția orașului. Mulți dintre ofițeri au crezut inițial că trupele ce se apropiau erau întăriri din garnizoana lui DuBordet din Donauwörth, dar curând a devenit evident că acestea erau trupele Margrafului. Depășiți numeric, apărătorii Schellenbergului au
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Edictul de la Nantes) se aflau în Irlanda deja în 1689. În iunie 1690 William a sosit cu alți 16000 de soldați. Trupele lui William erau în general mult mai bine instruite și echipate decât trupele lui Iacob. Cea mai bună infanterie a lui William, echipată cu cele mai recente muschete, provenea din Olanda și Danemarca. Deasemenea avea un mare contingent de hughenoți. Armata iacobinilor era formată din aproximativ 23500 de soldați. În jur de 6000 erau francezi trimiși de regele Ludovic
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]