5,805 matches
-
decembrie 1979 pentru a vedea Xerox Alto. Xerox a acordat inginerilor Apple trei zile de acces la facilitățile PARC într-un 1 milion$ în pre-IPO Apple stock. Jobs a fost convins de faptul că toate viitoarele computere vor utiliza o interfață grafică, precum și dezvoltarea de o interfață grafică; a început pentru Apple Lisa. Steve Jobs a început lucrul la Apple Lisa în 1978, dar în 1982 a fost înlăturat din echipa Lisa. În 1983 Lisa a fost primul computer personal vândut
Apple Inc. () [Corola-website/Science/296536_a_297865]
-
Alto. Xerox a acordat inginerilor Apple trei zile de acces la facilitățile PARC într-un 1 milion$ în pre-IPO Apple stock. Jobs a fost convins de faptul că toate viitoarele computere vor utiliza o interfață grafică, precum și dezvoltarea de o interfață grafică; a început pentru Apple Lisa. Steve Jobs a început lucrul la Apple Lisa în 1978, dar în 1982 a fost înlăturat din echipa Lisa. În 1983 Lisa a fost primul computer personal vândut pentru public cu o interfață grafică
Apple Inc. () [Corola-website/Science/296536_a_297865]
-
o interfață grafică; a început pentru Apple Lisa. Steve Jobs a început lucrul la Apple Lisa în 1978, dar în 1982 a fost înlăturat din echipa Lisa. În 1983 Lisa a fost primul computer personal vândut pentru public cu o interfață grafică, dar comercializarea lui a fost un eșec din cauza prețului mare și a numărului limitat de aplicații. În 1984 Apple lansează Macintosh. Debutul său a fost anunțat de faimoasa reclamă de 1,5 milioane $ din 1984. Aceasta a fost regizată
Apple Inc. () [Corola-website/Science/296536_a_297865]
-
după introducrecea voluminosului Macintosh Portable în 1989, Apple introduce în 1991 PowerBook care a stabilit forma modernă și ergonomică a computerelor laptop. În același an Apple a introdus System 7, un mare upgrade pentru sistemul de operare care adaugă culoare interfeței grafice și introducea noi capabilități pentru funcțiile de rețea. Ca urmare a succesului de LC, Apple a prezentat Centris linie. Sfârșitul a fost dezastruos pentru Apple. În acest timp Apple a experimentat cu o serie de alte produse care nu
Apple Inc. () [Corola-website/Science/296536_a_297865]
-
și lucrul cu fișierele. Pe lângă aceste comenzi, o distribuție modernă UNIX vine cu un server grafic (X11 sau X Server), care implementează sistemul de ferestre și controlează tastatura și mausul. X11 s-a impus de la bun început ca standard de interfață grafică pentru sistemele UNIX. Cea mai des folosită implementare de server X11 este cea a Fundației X.Org și este folosită atât de distribuțiile libere BSD și Linux, cât și de versiunile UNIX proprietare cum ar fi Solaris de la Sun
UNIX () [Corola-website/Science/296561_a_297890]
-
se se adresează în special profesioniștilor domeniului. , așa cum este cunoscut astăzi, este vârful de lance al gamei de produse software pentru editare de imagini digitale, fotografii, grafică pentru tipar, video și Web de pe piață. Photoshop este un program cu o interfață intuitivă și care permite o multitudine extraordinară de modificări necesare în mod curent profesioniștilor și nu numai: editări de luminozitate și contrast, culoare, focalizare, aplicare de efecte pe imagine sau pe zone (selecții), retușare de imagini degradate, număr arbitrar de
Adobe Photoshop () [Corola-website/Science/296564_a_297893]
-
cu Mac OS X și complet integrată cu Mac OS X. Acesta include tehnologiile complete X11 R6.6, X11 window server, Quartz window manager, biblioteci și utilități de bază ca xterm. Fundația Core este o bibliotecă cu un set de interfețe de programare conceptual derivate din cadrul Objective-C pe bază de Fundația dar puse în aplicare în limbajul C. Pentru a face acest lucru, Core Fundatia implementeaza un model de obiect limitat în C. Core Fundația definește tipuri opace care încapsulează date
Mac OS X () [Corola-website/Science/296562_a_297891]
-
thailandeză și ucrainiană. Versiunile precedente ale sistemului de operare Mac OS X s-au numit Mac OS 8 și Mac OS 9. Sistemul de operare a fost anunțat pe 9 ianuarie 2001 și lansat pe 24 martie 2001. Are o interfață nouă de utilizator numit Aqua care la acea vreme a prezentat un upgrade vizual pentru utilizatorii sistemului de operare Mac OS 9. Browser-ul web a fost Internet Explorer, Sherlock a gestionat căutarea, iTunes și iMovie au fost transferate din OS
Mac OS X () [Corola-website/Science/296562_a_297891]
-
Microsoft Office, dar nu permite editarea numai vizualizarea documentelor. Core Animation este o altă tehnologiile din Quartz care include Core Video (bibliotecile Apple de procesare video), iar Core Graphics (motorul de randare al OSX). Animație permite crearea de către dezvoltatorii de interfețe cu aspect este oprit GPU-ul pentru redare. TextEdit oferă suport pentru Word 2007 și Open Document Formats pentru citire și scriere. Aproape tot ceea ce foloseste o tehnologie noua aproape de-la-Grand-hardware-ul numit Dispeceratul central (GCD), care împărtășește sarcinilor între mai
Mac OS X () [Corola-website/Science/296562_a_297891]
-
bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web). O altă schimbare radicală s-a produs când, în 1993, "National Center for Supercomputing Applications" (NCSA) din SUA a pus la dispoziție browserul "Mosaic", care era bazat pe o interfață grafică (Windows). Enorma creștere a webului a început aproape dintr-o dată: în iunie 1993 erau înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau deja peste 11.500 de servere. Numărătoarea a început în anul 1991, prin înființarea de către CERN(Organizația
Internet () [Corola-website/Science/296554_a_297883]
-
pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare ("Internet banking") și multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator ("Graphic User Interface", GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993. Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de
Internet () [Corola-website/Science/296554_a_297883]
-
port open-source al nucleului XUN care include și platformele Intel și AMD care nu sunt suportate de Apple. Darwin nu include multe din elementele care definesc Mac OS X, cum ar fi Carbon și Cocoa API sau Quartz Compositor și interfața Aqua, deci nu poate rula aplicații Mac. Totuși, Darwin suportă un număr de facilități Mac OS X mai puțin cunoscute, cum ar fi mDNSResponder, care este un DNS responder multicast și este una din componentele de bază ale tehnologiei de
Darwin (sistem de operare) () [Corola-website/Science/296572_a_297901]
-
IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără conexiune permanentă. Acesta identifica fiecare interfață logică a echipamentelor conectate printr-un număr numit „adresa IP”. Versiunea de standard folosită în majoritatea cazurilor este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32 de biți (de ex. 192.168.0
Adresă IP () [Corola-website/Science/298415_a_299744]
-
și mecanismele de rutare pentru adresarea classless. Aceste mecanisme vizau atât protocoalele de rutare (CIDR), cât și protocoalele rutate (VLSM). VLSM ("Variable Length Subnet Mask") este un procedeu care presupune precizarea unei măști de rețea pentru fiecare adresa asociată unei interfețe. Acest lucru permitea împărțirea unei clase de adrese în mai multe rețele de dimensiuni diferite, micșorând astfel irosirea de adrese IP. De exemplu, pentru o rețea de 20 de calculatoare (stații) se puteau folosi acum doar 32 de adrese (o
Adresă IP () [Corola-website/Science/298415_a_299744]
-
a fost abandonat și trebuie să nu mai fie utilizat în sistemele noi. Adresele ce încep cu fe80: - numite adrese link-local - sunt atribuite în zona local link. Adresele sunt generate automat de către nivelul IP al sistemului de operare pentru fiecare interfață de rețea. Această asigura conectivitate la rețea automată și instantanee pentru orice host IPv6 și semnifică faptul că mai multe host-uri conectate la un hub sau switch comun au o cale de comunicare garantată prin adrese local-link. Această funcționalitate este
Adresă IP () [Corola-website/Science/298415_a_299744]
-
specializate (de tip ASIC) ce permit o viteză mai mare de comutare a pachetelor. ele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de rețea) ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfață de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutare. Aceasta poate conține atât înregistrări statice (configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de la ruterele vecine prin intermediul
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
name = "GNU/Linux">.</ref>). Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la Cisco, Junos de la Juniper sau alternative open-source ca OpenWRT), RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare, precum și cel puțin două interfețe de rețea. Ruterele pot conține de asemenea mai multe procesoare și ASIC-uri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi Avaya ERS-8600, au mai multe ASIC-uri pe fiecare modul și permit o mare
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
calculator personal poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter). Procesul de rutare are două părți distincte: "determinarea căii optime", în care ruterul folosește informațiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinație și "comutarea pachetelor", care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă. Acestă parte a procesului de rutare duce la
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
informațiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinație și "comutarea pachetelor", care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă. Acestă parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conține adresa rețelei și masca de rețea, adresa următorului ruter și/sau interfața de ieșire pentru destinația respectivă, precum și
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinație și "comutarea pachetelor", care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă. Acestă parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conține adresa rețelei și masca de rețea, adresa următorului ruter și/sau interfața de ieșire pentru destinația respectivă, precum și metrica și distanța administrativă
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă. Acestă parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conține adresa rețelei și masca de rețea, adresa următorului ruter și/sau interfața de ieșire pentru destinația respectivă, precum și metrica și distanța administrativă. Rețelele sunt plasate în tabela de rutare în ordinea descrescătoare a măștii de rețea (de la rețele mai mici la rețele mai mari), iar ruterul le parcurge liniar. Metrica și distanța
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
procesul de alegere a căii optime este următorul: Ruterele mențin starea rutelor în tabela de rutare, dar nu și starea pachetelor individuale, deoarece acest lucru ar însemna o întârziere a comutării. Mai mult, unele rutere folosesc pentru identificarea rapidă a interfețelor de ieșire o a doua tabelă, numită FIB (). Această tabelă este optimizată pentru căutarea rapidă a interfețelor. Comutarea pachetelor este funcția de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini corespunzător, ruterul trebuie să efectueze următoarele operații: Crearea tabelei de
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
nu și starea pachetelor individuale, deoarece acest lucru ar însemna o întârziere a comutării. Mai mult, unele rutere folosesc pentru identificarea rapidă a interfețelor de ieșire o a doua tabelă, numită FIB (). Această tabelă este optimizată pentru căutarea rapidă a interfețelor. Comutarea pachetelor este funcția de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini corespunzător, ruterul trebuie să efectueze următoarele operații: Crearea tabelei de rutare a fost descrisă în secțiunea anterioară. Dacă tabela nu conține interfața, ci doar adresa următorului ruter
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
optimizată pentru căutarea rapidă a interfețelor. Comutarea pachetelor este funcția de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini corespunzător, ruterul trebuie să efectueze următoarele operații: Crearea tabelei de rutare a fost descrisă în secțiunea anterioară. Dacă tabela nu conține interfața, ci doar adresa următorului ruter (next hop), este aleasă interfața aflată în aceeași rețea cu ruterul următor. Dacă adresa de nivel legătură de date a acestuia nu este prezentă în tabela ARP a interfeței, se face o cerere ARP pentru
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini corespunzător, ruterul trebuie să efectueze următoarele operații: Crearea tabelei de rutare a fost descrisă în secțiunea anterioară. Dacă tabela nu conține interfața, ci doar adresa următorului ruter (next hop), este aleasă interfața aflată în aceeași rețea cu ruterul următor. Dacă adresa de nivel legătură de date a acestuia nu este prezentă în tabela ARP a interfeței, se face o cerere ARP pentru a o obține. Înainte de a transmite pachetul, este decrementată valoarea
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]