243,069 matches
-
puterii legislative și judecătorești, și asigurându-se distincția lor, e mai greu să i se admită judecătorului o astfel de facultate. Fără Îndoială Însă, Îi rămâne o oarecare libertate, acordată În mod expres de către lege, care este lăsată, În anumite limite, la aprecierea judecătorului. Până și În dreptul penal, unde, mai mult decât În oricare altă parte, judecătorul e constrâns să se țină strict de lege, I s-a lăsat o anumită marjă, pentru ca să poată măsura pedeapsa după gravitatea diferită a delictelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
folosi În unele materii (spre ex. dreptul penal, unde e interzis chiar și uzul analogiei), În schimb e insuficientă În alte materii, unde judecătorul poate și trebuie Întotdeauna să găsească o normă pentru a reglementa orice raport, fixând pentru fiecare limita licitului și a ilicitului. În acest caz, criteriul nu poate fi pur negativ. Deci: e mai apropiat de adevăr faptul de a admite că În orice sistem juridic există lacune (de ex. un caz tipic e ipostaza stingerii familiei regale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imperativ, valabil În mod obligatoriu și incontestabil, atunci când se adeveresc condițiile de fapt prestabilite de ea. Deci, nu numai normele taxative, dar și cele dispozitive alcătuiesc, strict vorbind, un jus cogens: tot dreptul, Într-un cuvânt, e coactiv Întrucât stabilește limitele coactivității și imperativității sale. Principiul mai sus amintit, că dreptul public „nu poate fi modificat prin convenții private”, e adevărat nu numai pentru dreptul public, ci pentru Întreg dreptul, fiind cuprins și cel privat, deoarece nu poate fi socotită ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Trebuie să observăm că fiecare ordine juridică consistă, Înainte de toate, dintr-o serie de norme fundamentale (scrise sau nescrise, legislative sau consuetudinare), care determină organizarea și funcționarea ordinii Înseși. Aceste norme constitutive sau de bază atribuie puterea de comandă, În limite și forme determinate, mai Întâi entității care e subiectul Întregii organizări (Statul), apoi autorităților minore (spre ex. județul, comuna etc.). și chiar fiecărui individ considerat În calitatea sa de membru al totului sau În exercițiul funcțiunilor sale față de tot (de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dreptul are deci atât aspecte obiective cât și aspecte subiective, Într-o dinamică reală unitară. B. Caracterul coercibilității este propriu numai dreptului. „Coercibilitatea - scrie del Vecchio -, adică posibilitatea de a constrânge la Îndeplinire, derivă din faptul că Dreptul este o limită, o frontieră Între acțiunea mai multor subiecte. Trecerea acestei frontiere de către una din părți, implică posibilitatea celeilalte de a respinge”. Giorgio del Vecchio explica specificitatea normativității juridice. El subliniază faptul că „aparține normei juridice (spre deosebire de cea morală, n.n. - V.V.) să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
varietatea, practic infinită, Dreptul Își fixează schemele sale, categoriile sale. Desigur, Dreptul procedează prin determinări care uneori au de-a dreptul ceva mecanic În ele, fără a putea avea În vedere Împrejurările concrete ale fiecărui raport de viață. De exemplu, „limita majoratului” sau „termenele de prescripție” sau „toate termenele procesuale” etc. Giorgio del Vecchio sintetizează: „Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisa minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră”. Așadar, norma juridică trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Trebuie să observăm că fiecare ordine juridică consistă Înainte de toate, dintr-o serie de norme fundamentale (scrise sau nescrise, legislative sau consuetudinare), care determină organizarea și funcționarea ordinii Înseși. Aceste norme constitutive sau de bază atribuie puterea de comandă În limite și forme determinate, mai Întâi entității care e subiectul Întregii organizări (Statul), apoi autorităților minore (spre ex. județul, comuna etc.) și chiar fiecărui individ considerat În calitatea sa de membru al Întregului sau În exercițiul funcțiunilor sale față de Întreg (de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dacă nu e luat În considerație, poate fi impus cu forța. Dreptul ca normă bilaterală, contrapune un subiect altui subiect, atribuind unuia o pretenție (exigență), căreia Îi corespunde o datorie (obligație) pentru celălalt. Dreptul stabilește Întotdeauna un raport și o limită Între mai multe subiecte. Conceptele de Drept și Coercibilitate sunt indisolubil legate Între ele. Pe bună dreptate Thomasius a observat superioritatea datoriilor juridice (coercibile) față de datoriile morale care nu sunt coercibile: „Kant a admis conceptul constrângerii ca element al doctrinei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
s-a abătut de la fundamentul ei legitim”. „Fără Îndoială, subilniază filosoful italian neokantian, scopul imediat al acestei afirmări, repetat de atâtea ori și În diverse maniere, În decursul secolelor, a fost de a le reaminti organelor de Stat la observanța limitelor lor juridice și a puterilor lor. Mai ales În acest scop s-a tot vorbit, În just titlu, despre Statul de drept, În opoziție cu Statul absolut sau de poliție. Dar această formulă a fost Înțeleasă mai Întâi Într-un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cum este firesc - la persoanele care nu au atins o anumită vârstă sau sunt bolnave psihic, sau care atingând integritatea altuia nu pot să pretindă, legitim, la respectul propriei sale integrități. După cum, libertatea de a emigra trebuie să aibă o limită temporară la obligația - stabilită prin lege - de a lua parte la apărarea patriei, ș.a.m.d. c) Acțiunea concretă a Statului Juristul italian de renume european Giorgio del Vecchio Își continuă investigația, de pregnanță filosofică, apreciind că: Statului Îi incumbă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
favorizează libera inițiativă individuală și protejează proprietatea, ca fiind o naturală și legitimă exteriorizare a persoanei. Dreptul de proprietate nu este nelimitat - arată del Vecchio - și nu ar putea fi conceput, după vechea formulă, ca un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social și trebuie să armonizeze posibilitățile fiecăruia cu cerințele binelui comun. De asemenea, dreptul la muncă - insistă exegetul italian - nu rămâne o formulă goală, vidă de orice conținut
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Încă să producă noi norme juridice, dând, de regulă, pecetea, sigiliul autorității sale, legilor apărute independent de el, sub forma cutumelor, de exemplu. Puterea Statului nu este totuși niciodată un raport de pură forță: el găsește totdeauna sursa sa și limita sa În concursul real al factorilor care au determinat geneza sa, și care Îi aduc, În mod continuu, propriile lor exigențe și propriile lor forțe mereu reînnoite. Nu trebuie uitat acest proces activ și permanent, admițând că, sub un aspect
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
producă un Drept care Îi este propriu. Astfel, organizațiile familiale au un caracter juridic anterior Statului; de asemenea celelalte organizații care s-au format În sânul Statului, dar independent de el, și, uneori, chiar Împotriva lui, și altele, desigur, care depășeșc limitele statului”. Problema care se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se identifică cu justiția”. Juristul italian critică poziția hegeliană ca pe o autentică „exaltare dogmatică a Statului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exact, În realizarea dreptății (justiției) atât privitor la: relațiile (raporturile) cu indivizii, cât și privitor la: raporturile cu celelalte entități sociale. „Statul trebuie să se inspire - susține Giorgio del Vecchio - de la principiul că: acordarea celei mai largi libertăți posibile În limitele legii, marchează În mod real o creștere, și nu o diminuare a eficienței sistemului Întreg care găsește, În Stat, expresia sa supremă. Cu cât mai mult se Întinde și se intensifică activitatea Statului pentru a realiza multiplele sale scopuri, cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care trebuie să participe direct sau indirect, la formarea legilor cărora ei li se supun, Înseamnă, totodată, că „Statul trebuie să recunoască și să ratifice, În manifestările de voință ale fiecăruia, o anumită productivitate juridică. În principiu, și Între anumite limite, determinările și acordurile dintre voințele individuale tind să constituie, să modifice sau să dizolve legături juridice, adică trebuie să aibă «forța legii»”. Giorgio del Vecchio rezumă această idee fundamentală a filosofiei sale, observând că nu s ar putea concepe, rațional
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu-i revină pe lângă aceasta, În principiu, și funcția de a o aplica și de a o aduce la Îndeplinire. 1. Prin cea mai Înaltă funcție, care este funcția legislativă, Statul fixează normele obligatorii de viață comună, care rămân ca limite fundamentale și pentru acțiunea organelor statale. 2. Funcția executivă sau administrativă Îmbrățișează toată activitatea concretă a Statului În urmărirea scopurilor sociale, activitate ce se dezvoltă În mod subordonat legilor. Caracterul esențial al acestei funcțiuni este continuitatea. În ce privește funcția legislativă, ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau chiar „Stat poliție” (Fichte Însuși, pe urmele lui Wolf). Odată cu Renașterea se deschide „În esență o răscoală a conștiinței individuale și prin urmare o afirmare a libertății, În primul rând a libertății religioase. Se Începe astfel a se cerceta limitele autorității Statului”. Acestui scop fundamental Îi răspund diverse teorii. Teoria Contractului Social - relevă acum istoricul Dreptului care este Giorgio del Vecchio - se manifestă cu tărie În perioada modernă; totodată, teoria distincției dintre drept și morală tinde să rezerve omului o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a tipului anterior „Stat Providență” sau „Stat de poliție”). De individualismul lui Kant, se apropie acela al lui Spencer, care Însă, va merge mai departe, ajungând să conceapă Statul ca un rău necesar, care trebuie deci să fie conținut În limitele cele mai restrânse posibile (a se vedea Herbert Spencer, Omul contra Statului). După opinia lui Spencer, Istoria ne va arăta emanciparea progresivă a individului față de Stat. Tendințe asemănătoare s-au manifestat și În domeniul economiei politice, În sensul limitării sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar avea ca efect Încurajarea neprevederii și, prin urmare, ar favoriza creșterea excesivă a populației, peste măsura mijloacelor disponibile. Ricardo, continuând pe Malthus, a atribuit creșterii progresive a populației, ca urmare necesară, descreșterea progresivă a salariilor (legea „salariului natural”), până la limita minimă indispensabilă pentru menținerea muncitorului. Aceste tendințe individualiste și-au primit replica din partea doctrinelor care au tins să atribuie Statului o funcție cu mult mai amplă, mergând până la a-i Încredința sarcina de promovare a culturii („Kultur-Staat” sau „Stat cultural
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care uneori au deformat-o, are exact următorul Înțeles esențial: Statul este prin natura sa Sinteza drepturilor tuturor și are ca lege statornică a activității sale reafirmarea acestor drepturi prin voința generală. Acestei voințe nu i s-a desemnat nici o limită În obiectul său, care poate și trebuie să fie Binele sub orice aspect; ea nu are decât o limită internă, care derivă din Însăși calificarea sa de «generală»”. După opinia acestui important analist al evoluției istorice a Statului și Dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
are ca lege statornică a activității sale reafirmarea acestor drepturi prin voința generală. Acestei voințe nu i s-a desemnat nici o limită În obiectul său, care poate și trebuie să fie Binele sub orice aspect; ea nu are decât o limită internă, care derivă din Însăși calificarea sa de «generală»”. După opinia acestui important analist al evoluției istorice a Statului și Dreptului, care este Giorgio del Vecchio, ar fi o mare greșeală să credem că Statul modern, prin faptul tuturor forțelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Stat și Dreptul internațional, chestiune tratată anterior și de către Montesquieu, Vico, dar și de Codul lui Napoleon (Des Justices de paix, p. 671 725). El apreciază că, la urma urmei, „tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult mai grea, deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de obligațiuni, deasupra voinței fiecărei entități, asemenea aceleia care, În domeniul raporturilor private, e reprezentat de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
urmei, „societatea genului uman și mai ales societatea Statelor”. Pe același adevăr rațional - apreciază Giorgio del vecchio - se Întemeiază, de asemenea, și validitatea acordurilor Încheiate Între State, chiar și asupra chestiunilor particulare și cu caracter ocazional; „Întotdeauna el Însă desemnează limitele condițiilor subiective, În care consimțământul poate fi dat În mod valabil, ca și limitele conținutului posibil sau al obiectului unui consimțământ”. Dar, trebuie subliniat că: În domeniul dreptului public (nu numai În cel privat!), considerat În mod rațional, nu se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Giorgio del vecchio - se Întemeiază, de asemenea, și validitatea acordurilor Încheiate Între State, chiar și asupra chestiunilor particulare și cu caracter ocazional; „Întotdeauna el Însă desemnează limitele condițiilor subiective, În care consimțământul poate fi dat În mod valabil, ca și limitele conținutului posibil sau al obiectului unui consimțământ”. Dar, trebuie subliniat că: În domeniul dreptului public (nu numai În cel privat!), considerat În mod rațional, nu se poate admite ca „libertatea de a se obliga”, să fie nedeterminată. Este greșită, așadar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de lumină și căldură, așa nu poate fi ocolit adevărul: sunt bolnavă! Sunt grav bolnavă, draga mea prietenă! Boala mea este o urmare firească a unui stres care mi-a zdrobit nu numai sufletul, ci și trupul. Mă aflu la limita suportabilității. În zilele ce urmează, mă voi interna în spital; acasă nu are cine să-mi dea măcar un pahar cu apă. Soțul meu nu mai este soțul meu, nu știu cui aparține, mie însă nu. Și culmea, cu toate că știu, văd și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]