KorAP: Find »[drukola/base=luceafăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...202 203 204 ...243 >

6,058 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780

absolută?" Apelul se face la filosofia brahmaniană, eseistul venind apoi la gândirea lui Giordano Bruno, care "se afla în ideea lui Eminescu privind refundamentarea operei sale", căci într-un manuscris, poetul se exprima în sensul nevoii de a modifica finalul Luceafărului ("cu mult schimbat à la Giordano Bruno"), v. ms.2257, f.4291. George Popa își propune să elucideze ce ar fi să însemne acest "à la Giordano Bruno" și ducându-se la opera acestuia, atrage atenția că pentru ilustrul italian

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
relevată de știința contemporană nouă, astfel încât acel Archaeus eminescian "nu este o speculație gratuită a minții sau misticism, ci o "fulgurație intelectuală" a instinctului metafizic relevând un adevăr ultim, cel al decondiționării metafizice radicale, al totalei eliberări". Tocmai de aceea, Luceafărul îi apare ca "o melodie fără sfârșit, constituită din deschideri metafizice întrebătoare mereu și mereu reluate metaforă muzicală a spiritului omenesc". Într-un soi de anexe, de apendice Addendum sunt trecute în finalul acestui triptic eseistic pe tema treptelor temporalității

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
metafizice întrebătoare mereu și mereu reluate metaforă muzicală a spiritului omenesc". Într-un soi de anexe, de apendice Addendum sunt trecute în finalul acestui triptic eseistic pe tema treptelor temporalității în Luceafărul, câteva meditații privind relația dintre Faust-ul goethean și Luceafărul lui Eminescu, punctând convergențele și divergențele ideatice și factologice semnificative ale subiectelor și tratării acestora, în cele două capodopere. Mai este atașat și un frumos exercițiu liric, un poem personal Lume și geniu pe care autorul îl vede ca o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
etc.; construcții asociale ("structuri de texte reluate, anticipate ori redimensionate de la un text la altul sau chiar între texte de genuri diferite"), abordând chestiunea spațiului uranian, versus spațiul chtonian; pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu Popescu, Gheorghe Glodeanu, Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu, Dumitru Micu, Ioana Bot la drept vorbind, o serie de cronici în care sunt luate în analiză, pe-ndelete, cărțile acestora, alese după criterii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
și în consecință ea ar fi trebuit lăsată pentru totdeauna acolo, în paginile gazetelor de durată efemeră. Proza politică, după cum o numesc unii, la o primă vedere pare, într-adevăr, sub nivelul literaturii pe care ne-a lăsat-o autorul Luceafărului. Numai că, puse cap la cap articolele scrise în febra momentului istoric al acelui timp, produc surpriza de a putea descoperi în ele o concepție de filosofie politică, economică, socială etc., a gazetarului, solid argumentată și consecvent susținută de-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
modern (securitatea și siguranța națională), găsindu-și identitatea între țările moderne ale Europei. E un studiu temeinic, autorul dovedind nu numai o profundă cunoaștere a publicisticii eminesciene dar și a contextului istoric și strategic în care aceasta s-a produs. LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) Chiar dacă sunt destule voci care contestă azi existența unei specializări, în critica și istoria noastră literară, sub semnul lui Eminescu, această eminescologie există și impune din ce în ce mai multe personalități și nu mai puține studii aplicate aspra

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
nu mai puține studii aplicate aspra operei și vieții marelui scriitor. Un exemplu de consecvență în domeniu, poate unic în felul său, ni-l oferă Rodica Marian, care din 1999 (la drept vorbind de mai înainte), de la publicarea volumului "Lumile" Luceafărului, s-a consacrat, aproape în eclusivitate, cercetării aprofundate a acestui poem ("cred statornic, de peste două decenii"), propunând chiar un unghi personal de investigare a vastului material de laborator, a tot ceea ce ține de universul elaborării lui, adică asumarea și evaluarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
ontologică între cele două lumi ale poemului, nu se legitimează, așa cum au presupus majoritatea eminescologilor de până acum, la granița dintre "o lume pământească" (a "fetei de împărat" și a lui Cătălin), pe de o parte, și lumea cealaltă, a Luceafărului (și a Demiurgului), pe de altă parte. Prin intenție expresă, cartea mea argumentează, dimpotrivă, cu o largă aparatură conceptuală, că lumile celebrului poem se configurează bipolar abia prin opoziția Luceafăr Hyperion și că dualitatea semantică a simbolurilor poemului poate fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
lui Cătălin), pe de o parte, și lumea cealaltă, a Luceafărului (și a Demiurgului), pe de altă parte. Prin intenție expresă, cartea mea argumentează, dimpotrivă, cu o largă aparatură conceptuală, că lumile celebrului poem se configurează bipolar abia prin opoziția Luceafăr Hyperion și că dualitatea semantică a simbolurilor poemului poate fi înțeleasă, pe deplin, doar din unghiul sciziunii profunde în însăși natura eului principal. Conform acestei interpretări, sensul global al textului este creat prin instituirea în text, în opoziție cu lumea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
Hyperion și că dualitatea semantică a simbolurilor poemului poate fi înțeleasă, pe deplin, doar din unghiul sciziunii profunde în însăși natura eului principal. Conform acestei interpretări, sensul global al textului este creat prin instituirea în text, în opoziție cu lumea Luceafărului și a celor doi pământeni care constituie, în ultimă instanță, un singur "câmp" semantic omogen, a unei lumi hyperionice sau transcendentale, ce figurează un cu totul alt tărâm, de statut semantic și substanță ontologică radical diferite" (Dedublarea nemuririi și a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
sau transcendentale, ce figurează un cu totul alt tărâm, de statut semantic și substanță ontologică radical diferite" (Dedublarea nemuririi și a Luceafărului-Hyperion). Că demonstrația este lungă, dificilă dar pasionantă, ne-o dovedesc toate cărțile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral (1999), Dicționarul Luceafărului eminescian (2000), Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003), Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga (2003), Identitate și alteritate. Eminescu și Blaga (2005), Dicționarul Luceafărului eminescian. Ediție definitivă (2007) și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
de statut semantic și substanță ontologică radical diferite" (Dedublarea nemuririi și a Luceafărului-Hyperion). Că demonstrația este lungă, dificilă dar pasionantă, ne-o dovedesc toate cărțile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral (1999), Dicționarul Luceafărului eminescian (2000), Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003), Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga (2003), Identitate și alteritate. Eminescu și Blaga (2005), Dicționarul Luceafărului eminescian. Ediție definitivă (2007) și iată acum: Luceafărul. Text poetic integral. Studii (Editura Eikon

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral (1999), Dicționarul Luceafărului eminescian (2000), Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003), Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga (2003), Identitate și alteritate. Eminescu și Blaga (2005), Dicționarul Luceafărului eminescian. Ediție definitivă (2007) și iată acum: Luceafărul. Text poetic integral. Studii (Editura Eikon, Cluj Napoca, 2014). Sunt reunite între copertele acestui volum câteva studii, diferite ca dimensiuni, dar centrate pe una și aceeași idee, anume a investigării semantice a textului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
2007) și iată acum: Luceafărul. Text poetic integral. Studii (Editura Eikon, Cluj Napoca, 2014). Sunt reunite între copertele acestui volum câteva studii, diferite ca dimensiuni, dar centrate pe una și aceeași idee, anume a investigării semantice a textului eminescian din variantele Luceafărului, în corelare cu forma finală a poemului, "pentru a face vizibil efortul poetului în cunoscuta-i luptă cu "cuvântul/ ce exprimă adevărul"", și demonstrând astfel, prin analiza diferitelor nivele semantico-poetice ale textului, că în elaborarea poemei "nu a prevalat aspectul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
inferioare splendorii" din forma "șlefuită", "perfectă" a variantei finale. Pledoariile pentru metoda de investigare propusă, mereu punctuale, mereu analitice și demonstrative, constituie substanța exegetică reală a acestei serii de intervenții, cu toate gravitând pe același ax al studiului semantic al Luceafărului. Sunt luate în discuție opinii datorate unor ilustre personalități ale eminescologiei, de la Maiorescu și Călinescu la Tudor Vianu (pentru care "retragerea hyperionică nu este resemnare, este singurătate liber consimțită", în care "nu încap, aș zice eu, neliniștea și norocul trecător

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
de vedere, strofe din versiunea genuină a poemului par enigmatice spiritului european, deși ele sunt expresiv exacte pentru mentalitatea indică"), la Lucia Cifor ("privind semantizarea ideii divinului /.../ Lucia Cifor acceptă cele două lumi semantic-textuale, numite de mine "lumea posibilă" a Luceafărului și o alta, cea a lui Hyperion, ca "proiecții de ontologii diferit structurate" /.../din punctul meu de vedere, figura divinului se poate dezambiguiza în poem prin asumarea consecințelor evaluative ale sintagmei extrem rezumative a narativului poetic: Luceafărul devine Hyperion") ș.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
lumea posibilă" a Luceafărului și o alta, cea a lui Hyperion, ca "proiecții de ontologii diferit structurate" /.../din punctul meu de vedere, figura divinului se poate dezambiguiza în poem prin asumarea consecințelor evaluative ale sintagmei extrem rezumative a narativului poetic: Luceafărul devine Hyperion") ș.a.m.d., în diferend sau în consens cu Petru Creția, Ion Negoițescu, Zoe Dimitrescu-Bușulenga, Lucian Blaga, dar și Irina Petraș, Mircea Cărtărescu, Cicerone Poghirc și mulți alții. Tematic vorbind, studiile din actualul volum, gravitează în jurul aceleiași probleme

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
ca rezultat al decantării din mulțimea variantelor ("procesul de rafinare stilistică"), și dezbat concentric probleme ca neființa (Antinomia "neființei" cu "ființa ce nu moare" și consecințele ei în semantica textuală a Luceafărurlui), obscuritățile din textul antum (Din nou despre "taina" Luceafărului. Criptisme, obscurități și fractură logică în textul antum), micul eu (Despre tema "micului eu" în variantele Luceafărului și relictele ei în textul definitiv), viziunea morții (Inconștientul eminescian și o viziune a morții ca "umbra unei vieți eterne") etc. Fără îndoială

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
Antinomia "neființei" cu "ființa ce nu moare" și consecințele ei în semantica textuală a Luceafărurlui), obscuritățile din textul antum (Din nou despre "taina" Luceafărului. Criptisme, obscurități și fractură logică în textul antum), micul eu (Despre tema "micului eu" în variantele Luceafărului și relictele ei în textul definitiv), viziunea morții (Inconștientul eminescian și o viziune a morții ca "umbra unei vieți eterne") etc. Fără îndoială, Rodica Marian urmează un drum analitic distinct și novator în interpretarea poemului eminescian, ea însăși caracterizându-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
și datorită revistelor sau cărților publicate în limba aromână, limbă în care opera acestuia a fost tradusă. Nume de seamă s-au ilustrat în această muncă nobilă de tălmăcire dar unii au scris ei înșiși poezii originale sub semnul autorului Luceafărului: de la George Murnu sau Victor Eftimiu la Teohar Mihadaș ori Hristu Cândroveanu ș.a. Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea poetului, sub egida Fundației Societății Academice Moscopolitane, a apărut un substanțial volum de articole, creații beletristice (versuri și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
ar trebui trecut, oarecum, cu vederea, opera sa pierzându-și actualitatea. Din fericire (?!), marea majoritate a acestor comentatori n-au luat act de cartea doctorului docent de pe vremuri, pentru că altfel l-ar fi stigmatizat fără ezitare pe nefericitul autor al Luceafărului, ca pe un veritabil bolnav mintal, suferind toată viața, "până la izbucnirea meningocefaliei", de "o maladie numită demență precoce" sau, mai popular zis, de schizofrenie, ce rezultă din "diagnosticul clinic incontestabil", din "studiul vieții și operei eminesciene". Poetul fiind așadar declarat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
se joacă cu Cătălina după sistemul obicinuit poetului, ca un copil cu o mamă sau o soră". Apoi: Distanța reglementară dintre bărbat și femeie pe care o găsim în mod stereotip la "fixații în familie" o găsim [...] la Eminescu, în Luceafărul". Pentru ca, în final, când Hyperion "urcat singur pe acel piedestal", "se resemnează, devenind, în consecință îngăduitor, însă nu din mărinimie (subl. aut.) ci din faptul că simțindu-și distanța modificată în favoarea lui, nu se mai scoboară până acolo ca să se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
același domeniu o concepție proprie, ce culminează în proză cu Făt-Frumos din lacrimă și în versuri, direct, în Călin file de poveste precedat de basmul în proză apoi de poemul publicat postum, Călin Nebunul și, indirect, împrumutând forma simbolică, în Luceafărul". Studiile, de scurte dimensiuni, pe care Ion Pillat le așează în deschiderea antologiilor pe care le realizează din creația eminesciană, la mijlocul secolului trecut, pun în lumină tocmai modelul poetic național pe care modernismul românesc trebuia să și-l asume, să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
și de participare afectivă în lecturile sale, de-a lungul anilor, la diferite vârste și în funcție de treptele maturizării, a dobândirii unui cuantum de cuprindere, mereu mai aprofundată, a fenomenului poetic în universalitatea lui. Când eram adolescent spune Eugen Simion citeam Luceafărul și poeziile erotice; mai târziu am descoperit Scrisorile și marile poeme filosofice, am trecut apoi, la Odă (în metru antic), Rugăciunea unui dac și la micile poeme onirice cu accente baudelairiene și nervaliene, cum ar fi Iar fața ta e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]