5,376 matches
-
compus din militari și tehnocrați. Vicepreședinte al consiliului de miniștri a fost numit profesorul Mihai Antonescu (prieten, dar nu rudă cu mareșalul; ca avocat l-a apărat pe Ion Antonescu într-un proces de bigamie, apoi, prin vizitele săptămânale la mânăstirea Bistrița a fost folosit ca emisar al generalului la Berlin și pe lângă liderii politici). Pe plan extern, în baza promisiunilor lui Hitler de a retroceda teritoriile amputate, Antonescu a vasalizat România intereselor germane. În timpul vizitei sale în Germania, la 23
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
este în nenorocire și miniștrii bătrâni petrec și se țin de aventuri amoroase!» Adina Take Ionescu (cum era numită oficial în societate), împreună cu arhitectul Petre Antonescu, este cea care face în 1924 diligențele necesare pentru amenajarea capelei funerare din incinta mânăstirii Sinaia, după obținerea, cu sprijinul lui Nicolae Titulescu, a aprobărilor de la guvern și Eforia Spitalelor Civile (de care aparținea mănăstirea). Adina se va preocupa și de mormântul primei soții a lui Take Ionescu, Bessie, aflat în Hove (lângă Brighton), plătind
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
de câmpie întinsă și mănoasă, litoral cu plaje îmbietoare și valuri răcoroase și zone protejate ca cele din Delta Dunării) și continuând cu istoria interesantă a poporului român ce se reflectă în numeroase mărturii materiale și spirituale ( muzee, monumente, biserici, mânăstiri, cetăți antice și medievale, portul popular, țesături, ceramică, etc.) elementele patrimoniale românești atrag atenția a numeroși vizitatori din toate colțurile lumii.
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
mai degrabă să fi fost lăsate în paragină și folosite ca materie primă pentru construcțiile din jur (cazul Pelendavei, unde o parte a zidurilor a constituit sursa de piatră și cărămidă pentru construirea bisericii, cum apare scris chiar în pisania mânăstirii Coșuna, construită chiar lângă castru). În afara lor, s-au păstrat alte numeroase situri daco-romane: Romula, Rusidava, Buridava, Castra Nova, Ad Mehadium, Ad Mutriam, Arutela, Drobeta ș.a.m.d. De remarcat faptul că Oltenia a continuat să fie în legătură directă
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
astăzi impactul major în lume. Orașul are de asemenea în Europa un impact major în muzică, arhitectură, educație, bucătărie, modă, filozofie, știință și religie. Centrul istoric din Florența conține numeroase piețe elegante (piazza), palate renascentiste (palazzi), academii, parcuri, grădini, biserici, mânăstiri, muzee, galerii de artă și ateliere. Orașul a fost de asemenea nominalizat, potrivit unui studiu din 2007, ca cea mai dorită destinație turistică din lume. Orașul oferă o gamă largă de colecții de artă, în special cele găzduite de Palazzo
Florența () [Corola-website/Science/296726_a_298055]
-
ocolit orașul, care în perioada ocupației Valenciei (1811) a devenit capitala provizorie a regiunii. Alicante a suferit totuși în timpul "Războiului Civil Spaniol" (1936 - 1939), când au fost distruse și furate multe dintre operele de artă importante, care împodobeau bisericile și mânăstirile locale. Clima este subtropicală, cu veri lungi și fierbinți și ierni blânde. Alicante este unul din orașele cu cea mai mare creștere din Spania din punct de vedere economic. Economia locală este bazată pe turismul de agrement, facilitat de existența
Alicante () [Corola-website/Science/296749_a_298078]
-
recunosc ca municipiu, fiind unul din cele mai importante orașe ale provinciei Noricum. Următorul moment semnificativ în istoria Salzburg-ului o constituie, în anul 700 d.C., venirea misionarului Rupert în oraș. Acesta construiește o biserică închinată apostolului Petru (Peterskirche) și renovează mânăstirea (Peterskloster) existentă. De asemenea, pune temeliile unei mânăstiri de măicuțe pe muntele Nonnberg. Rupert este considerat întemeietorul orașului Salzburg. În secolul al VIII-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, Salzburg devine capitala domnitorilor bavarezi, este numit dioceză și arhidioceză
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
importante orașe ale provinciei Noricum. Următorul moment semnificativ în istoria Salzburg-ului o constituie, în anul 700 d.C., venirea misionarului Rupert în oraș. Acesta construiește o biserică închinată apostolului Petru (Peterskirche) și renovează mânăstirea (Peterskloster) existentă. De asemenea, pune temeliile unei mânăstiri de măicuțe pe muntele Nonnberg. Rupert este considerat întemeietorul orașului Salzburg. În secolul al VIII-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, Salzburg devine capitala domnitorilor bavarezi, este numit dioceză și arhidioceză și deține proprietăți vaste împrejurul orașului. În anul
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
dezbrăcați în ger. Numai după introducerea așa-numitului „crez comun” și acordarea preoților din rândurile cazacilor de către biserica oficială a permisunii de slujire în conformitate cu regulile și cărțile sfinte ale ritului vechi, s-a instaurat o perioadă de calm relativ. Distrugerea mânăstirilor de rit vechi de la mijlocul secolului al XIX-lea a dus la scindarea spirituală a cazacilor. Pe când unii dintre ei au trecut la adventism, alții devenit credincioși ortodocși. Cu toate aceste, după cum aveau să recunoască chiar și autoritățile, o bună
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
afinități de doctrină și practică; prin originile sale imediate, isihasmul bizantin i se datorează lui Grigore Sinaitul, care parcurgea provinciile bizantine în deceniul al treilea al secolului XIV. Doctrinele ascetice și mistice ale Sinaitului vor găsi un puternic ecou în mânăstirile bizantine; entuziasmul era viu mai ales la Athos: locul sfânt al ortodoxiei bizantine devenea centrul miscării isihastice. Isihaștii plasau idealul lor suprem în viziunea luminii divine. Pentru a ajunge aici, ei dispuneau de o metodă proprie. Într-o retragere solitară
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
rebeli și a da astfel tuturor o dovadă evidentă de slăbiciune. Mai rămânea o greșeală de săvârșit. Cu o stângăcie nemaipomenită, protosebastul voi să pedepsească pe patriarh pentru rolul pe care-l jucase în răscoală și-l exilă într-o mânăstire. Manifestații strălucite în favoarea prelatului, arătară repede șefului puterii greșeala lui. Orașul întreg readuse în triumf pe patriarh în Sfînta Sofia, pe străzile pline de parfumururi și de tămâie și răsunând de zgomotul aclamațiilor. Era o nouă înfrângere pentru guvern. Aceste
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Constantinopolului, pe malul asiatic al Bosforului, flota însărcinată să apere trecerea strâmtorilor dezertă, fără măcar a încerca un simulacru de rezistență și din tabăra sa din calcedonia, Andronic adresă palatului un ultimatum trufaș cerând destituirea protosebastului, retragerea regentei într-o mânăstire, lăsarea puterii în mâinile tânărului împărat. De altfel, în capitală, toată lumea făcea urări noului stăpân și alerga la picioarele lui. Oamenii din popor și mulți de la curte alergau zilnic în Calcedonia spre a-l vedea; ei îi admirau înfățișarea mândră
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
pentru a adăposti vasul cu inima reginei. Datorită greutăților din perioada războiului, piatra de temelie a acesteia a fost pusă abia în vara lui 1947, pe malul râului Turcu, în apropierea Vămii Medievale, fiind sfințită de părintele Arsenie Boca de la mânăstirea Sâmbăta. În câteva luni, bisericuța-replică era gata. Pictura din interiorul capelei fost executată de pictorul Arthur Verona. Capela nu a mai apucat să fie sfințită, și nici măcar să adăpostească inima reginei, pentru că la finele anului 1947 regimul comunist a abolit
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
pare că cea dintâi nu încercă de loc să pună capăt izolării ei. Irina își făcu viața ei aparte și o umplu cu fapte bune, ajutând pe văduve, protejând pe orfani, înzestrând și măritând pe fetele sărace, frecventând și îmbogățind mânăstirile. Îi plăcea să dea, și panegiristul a spus despre ea că erau bucurii cererile ce i se adresau și părea că se roagă să i se adreseze astfel de cereri. Convertită, în momentul căsătoriei la ortodoxia grecească, și foarte credincioasă
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
mormântul cu ofrande mărețe, se poate trage concluzia că ea a exercitat o oarecare influență asupra relațiilor externe ale monarhiei. Se înțelege deci că atunci când muri în 1160, de friguri, Manuel a suferit din pricina asta.Ea a fost înmormântată în mânăstirea Pantocratorului, pe care Ioan Comnenul o întemeiase spre a fi un Saint Denis al dinastiei și unde Manuel însuși puse să i se pregătească mormântul.
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
le duce Academiei Române, plus o serie de 17 cărți „ce au o valoare incontestabilă” și care aveau o vechime de 200-300 de ani. Autorul nota în articol că "„mulțimea atâtor cărți cu conținut atât de variat denotă că odinioară, în jurul mânăstirii Coșula, era un cler cu o cultură înaltă și aleasă”". Tot atunci, în veșmântăria bisericii au fost descoperite obiecte de cult vechi, dintre care unele datau din perioada domniei lui Petru Rareș. În decursul timpului s-au efectuat mai multe
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
în pictură catedralei episcopale din Român. în pridvorul închis al bisericii mănăstirii Sucevița, ctitoria Movileștilor, apar 14 scene din viața și pătimirea să. Scene cu pătimirea Sfanțului Ioan cel Nou se pot admira și în pictură interioară a bisericilor de la mânăstirile Secu și Sihăstria din jud. Neamț.
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
a fost realizat în 1943 de maistrul sticlar Maurice René Bordereau, după un carton de G. Réveillard. Trupele republicane au arestat sătenii care, în timpul luptelor, se refugiaseră în împrejurimi, în momentul întoarcerii lor acasă. Ei au fost deținuți întâi în mânăstirea din vecinătate și apoi împușcați. În acest masacru și-au pierdut viața peste 2.000 de persoane. Vitraliul arată persoanele arestate duse la locul lor de detenție. În partea stângă a vitraliului este reprezentată Domnișoara de La Guérinière care taie legăturile
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
-se, cum spune un cronicar, regină veritabilă și mai mult decât regină. Lucrurile durau astfel de trei sau patru ani, când un accident dramatic puse față în față pe marchiza italiană și pe dușmanul ei. Către 1248, Blemmydes era starețul mânăstirii Sfântul Grigore Taumaturgul, aproape de Efes. Favorita avu ideea să se ducă să-l înfrunte acolo. În mare costum imperial, întovărășită de o suită strălucită, ea năvăli în mânăstire, fără ca cineva să fie destul de îndrăzneț să închidă porțile în fața ei, și
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
pe marchiza italiană și pe dușmanul ei. Către 1248, Blemmydes era starețul mânăstirii Sfântul Grigore Taumaturgul, aproape de Efes. Favorita avu ideea să se ducă să-l înfrunte acolo. În mare costum imperial, întovărășită de o suită strălucită, ea năvăli în mânăstire, fără ca cineva să fie destul de îndrăzneț să închidă porțile în fața ei, și pătrunse în biserică în momentul în care comunitatea oficia slujba. Cu un gest, Blemmydes oprește de îndată pe preot în altar și întrerupe oficierea serviciului divin; apoi întorcându
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
II-lea de Hohenstaufen. Ei nu au avut copii. Ioan al III-lea Ducas Vatatzes a murit la 3 noiembrie 1254, la "Nymphaion" - a doua capitală a Imperiului de Niceea. Locuitorii orașului Magnesia, unde în 1307, au fost mutate, de la mânăstirea Sosandra, osemintele lui, îi venerau mormântul ca pe al unui sfânt. La o jumătate de secol după moartea sa, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes a fost canonizat ca sfânt, sub numele de "Ioan cel Milostiv". Cucerind orașul, la începutul
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Comnenul o influență atotputernică, Irina se asociase soțului ei pentru a întemeia un așezământ cucernic. În partea occidentală a Constantinopolului, în cartierul Deuteron, nu departe de locul actual al celor Șapte Turnuri, cei doi soți puseseră să se construiască doă mânăstiri vecine, una pentru bărbați sub patronajul lui Hristos, "care iubește omenirea"(Philantropos), cealaltă pentru femei, sub protecția Fecioarei "plnă de grații". Motive destul de deosebite hotărâseră pe împărăteasă să clădească această sfântă casă. Ea voia mai întâi să-și arate astfel
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
femei, o trata foarte disprețuitor; el nu nu se arăta mai delicat față de basillissa, soacra sa; așa încât, Evdochia îmbolnăvindu-se, fusese să se desfacă această căsnicie nepotrivită. Bărbatul fusese dat afară din palat, soția sa se făcuse călugăriță. Or, noua mânăstire era tocmai destinată a oferi imperialei schimnice un azil demn de rangul său. În sfârșit, în acest Bizanț așa de rodnic în revoluții, nimeni, precum se știe, nu putea fi sigur de ziua de mâine. Prințese din familia Irinei piteau
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
schimnice un azil demn de rangul său. În sfârșit, în acest Bizanț așa de rodnic în revoluții, nimeni, precum se știe, nu putea fi sigur de ziua de mâine. Prințese din familia Irinei piteau avea nevoie cândva să caute în mânăstire un refugiu împotriva furtunilor vieții, dacă împăratul murea înaintea ei. De aceea, lângă mânăstire ea puse să se clădească construcții mai confortabile și mai somptuoase, pentru nevoile femeilor din casa imperială. Era așa numita "casă a stăpânilor" sau "locuința prinților
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
rodnic în revoluții, nimeni, precum se știe, nu putea fi sigur de ziua de mâine. Prințese din familia Irinei piteau avea nevoie cândva să caute în mânăstire un refugiu împotriva furtunilor vieții, dacă împăratul murea înaintea ei. De aceea, lângă mânăstire ea puse să se clădească construcții mai confortabile și mai somptuoase, pentru nevoile femeilor din casa imperială. Era așa numita "casă a stăpânilor" sau "locuința prinților". Ridicate în afară de zidul mânăstirii și independente de aceasta, clădirile comunicau totuși ușor cu mânăstirea
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]