8,611 matches
-
cu toate dichisurile pământești de la garaje subterane până la hoteluri fițoase de 5 stele. Undeva prin vreun ungher îl vor înghesui și pe Dumnezeu care și așa nu cere prea multe pentru a pretinde că există. Această catedrală numită Catedrala Terminării (Mântuirii?) Neamului a refuzat categoric să se înalțe doar din puterea rugăciunilor, fie chiar și a douăzeci și două de milioane de români, așa că a fost nevoie să se apeleze din greu tot la „ochiul dracului”, adică la banul smuls mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scop, a folosit un termen a cărui semnificație poate da seama de ceva realmente scandalos pentru mintea omenească. Comentând acest enunț, Étienne Gilson îl pune în relație cu o idee deja răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian s-a lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
siderală. Cum ar putea să se facă trup și să sufere însuși Dumnezeu? Ar fi cu totul în afara rațiunii, imposibil de acceptat. Numai că Tertulian știe cu totul altceva: acești interpreți, deși cultivați și subtili, clatină însăși speranța omului în mântuire. Ignoră în fond că „proclamarea existenței Lui adevărate va dărui chezășia învierii noastre“ (I, 2). Tocmai aici se situează credința vie a lui Tertulian; or, disputa cu tot felul de argumente poate ușor să rateze sensul soteriologic al Întrupării. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ter tulian regăsește aceste înțelesuri distincte ale termenului, in vo cându-le în sprijinul celor spuse. Aș face observația că, în acest loc, el nu caută totuși să opună credința unora rațiunii logice a celorlalți. Pentru cel doritor să afle calea mântuirii, credința și rațiunea nu sunt în concurență PARADOX ȘI NONSENS 153 152. 153. de moarte. În această privință, nu l-aș urma pe Étienne Gilson, dator unei maniere prea moderne de a privi lucrurile. Tertulian nu spune că actul de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
scop, a folosit un termen a cărui semnificație poate da seama de ceva realmente scandalos pentru mintea omenească. Comentând acest enunț, Étienne Gilson îl pune în relație cu o idee deja răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian sa lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
siderală. Cum ar putea să se facă trup și să sufere însuși Dumnezeu? Ar fi cu totul în afara rațiunii, imposibil de acceptat. Numai că Tertulian știe cu totul altceva: acești interpreți, deși cultivați și subtili, clatină însăși speranța omului în mântuire. Ignoră în fond că „proclamarea existenței Lui adevărate va dărui chezășia învierii noastre“ (I, 2). Tocmai aici se situează credința vie a lui Tertulian; or, disputa cu tot felul de argumente poate ușor să rateze sensul soteriologic al Întrupării. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Ter tulian regăsește aceste înțelesuri distincte ale termenului, in vo cândule în sprijinul celor spuse. Aș face observația că, în acest loc, el nu caută totuși să opună credința unora rațiunii logice a celorlalți. Pentru cel doritor să afle calea mântuirii, credința și rațiunea nu sunt în concurență PARADOX ȘI NONSENS 153 152. 153. de moarte. În această privință, nu laș urma pe Étienne Gilson, dator unei maniere prea moderne de a privi lucrurile. Tertulian nu spune că actul de credință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mitică, în religiile primitive și arhaice.19 Creștinismul ajunge la o teologie și nu la o filozofie a Istoriei, deoarece intervențiile lui Dumnezeu în Istorie, și cu deosebire Întruparea în persoana istorică a lui Isus Cristos au un scop transistoric: mântuirea omului. Hegel reia ideologia iudeo-creștină și o aplică la Istoria universală luată în ansamblu: Spiritul universal se manifestă continuu în evenimentele istorice, și nu se manifestă decât în aceste evenimente. Istoria devine așadar, în ansamblul său, o teofanie: tot ceea ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fost rostit, Duhul Sfânt coboară din ceruri, se oprește deasupra apelor pe care le sfințește cu prezența sa, iar acestea, astfel sanctificate, capătă la rândul lor puterea de a sfinți... Ceea ce putea vindeca bolile trupului vindecă acum sufletul; ceea ce aducea mântuirea pentru o vreme aduce acum viața veșnică..." Omul vechi" moare prin imersiune în apă, dând naștere unei ființe noi, regenerate. Acest simbolism este minunat redat de Ioan Gură-de-Aur (Homil. in. Joh., XXV, 2), care scrie, cu privire la multivalența simbolică a botezului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
liberi precum zeii. Textele tantrice subliniază mereu că este vorba de o transfigurare a experienței carnale. "Prin aceleași acte care-i trimit pe unii oameni în Infern, unde sânt condamnați să ardă vreme de milioane de ani, yoginul își dobândește mântuirea veșnică." 5 Brihadara1yaka Upanishad (V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe acest lucru, oricare ar fi păcatele sale, este curat, nu va îmbătrîni niciodată și va fi nemuritor." Altfel spus, "cel care știe" are o experiență cu totul diferită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sensibilitatea religioasă a populațiilor urbane este mult sărăcită. Liturghia cosmică, taina participării Naturii la drama cristologică au devenit inaccesibile pentru creștinii care trăiesc într-un oraș modern. Experiența lor religioasă nu mai este "deschisă" spre Cosmos, fiind una strict personală; mântuirea este o problemă între om și Dumnezeul său; în cel mai bun caz, omul se recunoaște responsabil nu doar în fața lui Dumnezeu, ci și în fața Istoriei. Cosmosul nu mai are însă nici un loc în relația om-Dumnezeu-Istorie, ceea ce înseamnă că Lumea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
catolicismul iberic a avut întotdeauna un caracter concret, mistica miguelistă se manifestă în conformitate cu structura seculară a spiritualității portugheze: prin apoteoze și imnuri, prin procesiuni idolatre, printr-o devoțiune fără margini față de tânărul rege, considerat trimisul Arhanghelului Mihail în lume pentru mântuirea catolicismului. Când Don Miguel trece pe stradă, lumea îngenunchează, femeile plâng, preoții îl binecuvântează. Nu este numai un rege popular; este adorat, este divinizat. Parcă neamul ar fi simțit instinctiv că Don Miguel e ultimul său rege legitim și că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din nou tuturor: — Dar, mai cu seamă, trebuie să vă rugați, să vă căiți de păcatele voastre și să vă rugați. Toți trebuie să ne rugăm. Să ne mărturisim păcatele și să cântăm psalmi, invocând de la Cel Preaînalt iertarea și mântuirea sufletului. Iar dacă, mai apoi, vor veni hunii... va fi cum după cum va vrea Dumnezeu. Ambianus era un om simplu, dar hotărât și practic: — Poarta e solidă și de-a lungul zidurilor vechiul drum de patrulă e încă în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsa să se audă. Sebastianus putu să prindă doar câteva cuvinte: Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară... ... Ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert, dinții păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea: peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. Cu tot scepticismul său de veteran, discursul lung și mișcător al lui Ambarrus îl tulburase adânc. împărtășise întotdeauna disprețul ofițerilor și al claselor înalte față de bagauzi, acum, însă, pentru prima oară, îi vedea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care pe care. Aș vrea să mă scufund în somn, Ca un Titanic noaptea, ca un om. Un chip prea alb, ușoare mâini mi-acoperă privirea, am obosit de săptămâni, ești Mântuirea. Camelia ARMATI Ademenire... Aș vrea să mă cheme Ana Și vin să fiu, să-ți umplu cana, Să mă bei, să nu știi că-ți sunt Oțelul care taie blând. Pe buza ta să m-odihnesc Ca pe-un divan
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi destinații în gândurile celuilalt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fascinată harta de pe chelia lui Gorbi. Îmi era groază că sub țeasta lui noi suntem absenți, că-l doare-n cot ce se întâmplă în lagărul cu robi amărâți de lângă ei. Era absolut paradoxal, și totuși nu era. Să aștepți mântuirea de rău de la cei care ți-au băgat cândva mortu-n casă. Gorbi era un fel de Stalin pe dos. Maestrul deconstrucției practice. Sigur, acum aș spune al deconstrucției de tip conservator: ușurel cu fata popii, lăsați-o să crape natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a simțit asta, întorcându-se într-o seară din oraș, umblând singur pe străzi prăfuite și pustii. Și a simțind că I-a venit ziua și ceasul. Trebuia să dea el însuși exemplul final, sacrificiul personal, martiriul. Marea lui descoperire - mântuirea prin iubire - era un adevăr copleșitor, un miracol ceresc. Fără iubire ești „aramă sunătoare și chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uriașilor săi. Ar trebui răbdarea - am mai notat asta undeva -, știința de a străbate în adâncimile sufletului omenesc, până acolo unde fierb esențele neînțelese ale spiritualității noastre, unde se coace adevărul și se pregătește minciuna, unde se naște setea de mântuire. Generațiilor de mâine o literatură a adevărului, a infernului pe care l-am străbătut și-l străbatem, documentele nu-i sunt de ajuns. Cum se va putea crea și cum va trebui să arate proza unei asemenea totalități? Un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar ea se lăsă în voia sfârșitului, căci peste noi începu o adiere ca de pe alte tărâmuri, nebănuite lumi exotice cerându-și îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului ei gol și nimic nu ne-ar fi putut clinti mântuirii acelui ceas. Târziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum înainte de miezul nopții, poarta se auzi scârțâind, apoi închizându-se și îndată pașii mărunți ai doamnei Pavel înaintând în semiobscuritatea curții. Marga Popescu gândea: - Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vă ceară socoteală. Ca și cum Dumnezeu n-ar avea ceva mai bun de făcut decât să vă sprijine împotriva vrăjmașilor voștri, când voi lăsați să fie batjocorit cuvântul Său și acela al Trimisului Său, Domnul să-i dăruiască rugăciunea Sa și mântuirea Sa! Când, pe străzile forfotind de oameni din orașul vostru, femeile se preumblă fără văl, oferindu-și obrazul și părul privirilor necuviincioase a sute de bărbați care nu le sunt chiar toți, presupun, soț, tată, fii sau frați. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
porniți în pribegie, lăsați-L pe Dumnezeu să vă îndrume pașii, căci dacă veți accepta să trăiți într-o țară în care sunt batjocorite învățăturile Credinței, în care sunt aduse insulte în fiecare zi Cărții Sfinte și Profetului - rugăciunea și mântuirea să fie cu El! - veți arăta un chip degradant al islamului, despre care Cel-de-Sus vă va cere socoteală în ziua Judecății. Stă scris în Carte că în ziua aceea îngerul morții vă va întreba: „Oare pământul lui Dumnezeu nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă mai sunt sau nu musulmani? Atunci s-o facă, dacă sunt siliți, zise muftiul, dar să protesteze în inimile lor. Și dacă li se impunea să-L insulte pe Profet? Domnul să-i facă parte de rugăciunea și de mântuirea Sa. S-o facă, dacă sunt siliți, repetă el, dar să spună contrariul în inimile lor. Acestor oameni care, din pricină că nu se strămutaseră, trăiau cea mai cumplită dintre torturi, muftiul le dădu numele de Ghuraba, Străini, referindu-se la Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
până la catedra profesorului și i s-a adresat fără reverență, lucru care a făcut să amuțească pe loc și cel mai mic zgomot din sală. — Mă numesc Ahmed, fiul șerifului 1 Saadi, coborâtor din Casa Profetului, fie ca rugăciunea și mântuirea să fie asupra lui! Dacă mă vedeți șchiopătând, este din pricină că am fost rănit anul trecut, pe când mă luptam cu portughezii care au năvălit peste teritoriile din Sousa. Nu știu dacă era mai înrudit decât mine cu Trimisul lui Dumnezeu; cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât după o nouă zi de drum, și doar când am ajuns în fața zidurilor. Orașul de baștină al Profetului, pacea și mântuirea fie cu El! este într-adevăr așezat pe fundul unei văi, înconjurat de munți care-l apără de priviri. Am pătruns în oraș prin Bab-el-Omrah, cea mai frecventată dintre cele trei porți. Străzile mi s-au părut foarte înguste, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]