5,310 matches
-
morfologiei. Genul a fost redenumit în "Trichocephalos" ("cap în fir de păr") de către Goeze în 1782, și modificat în "Trichocephalus" de Schrank în 1788. Ambele denumiri generice sunt în uz comun. Există mai multe specii de tricocefali parazite a unor mamifere, printre care o specie - "Trichuris trichiura" - care este un parazit important al oamenilor. "Trichuris trichiura" este de asemenea parazit al maimuțelor Lumii Vechi ("Cercopithecidae") și Lumii Noi ("Cebidae" și "Callitrichidae"). Ouăle de "Trichuris trichiura" au fost găsite într-o mumie
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Alte specii de tricocefali adulți se disting de "Trichuris trichiura" prin forma și ornamentația tecii spiculului la masculi, și prin forma uterului și vaginului la femele. Tricocefalii sunt paraziți ai intestinului gros și mai ales a cecului și apendicelui la mamifere. Rezervorul de paraziți al "Trichuris trichiura" este reprezentată în special de om și mai rar de maimuțe și lemurieni. Găinile și porcii pot servi probabil ca gazde intermediare. "Trichuris trichiura" poate aparent supraviețui și să se reproducă la câini; accesul
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură și stuf și ape cu vegetație abundentă dezvoltată pe fundul lacurilor. Aria naturală asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), mamifere, amfibieni, reptile și pești. Flora rezervației naturale este constituită în cea mai mare parte din vegetație hidrofilă și higrofile cu specii arboricole de plop alb ("Populus alba"), răchită albă ("Salix alba"), răchită roșie ("Salix purpurea"). Ierburile sunt reprezentate de specii
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
rogozuri. Păsări: erete de stuf ("Circus aeruginosus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), cormoran mic ("Phalocrocorax pygmeus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), egretă mare ("Egretta alba"), striga ("Tyto alba", specie care vânează rozătoare) sau pescăruș albastru ("Alcedo atthis"); Mamifere: lup cenușiu ("Canis lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes crucigera"), vidră de râu ("Lutra lutra"), popândău ("Spermophilus citellus"); Amfibieni și reptile: broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de copac ("Hyla arborea"), broască râioasă ("Bufo bufo"), buhai de
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
Unii scufundatori au afirmat ca este o creatură timidă care fuge la apropierea omului. Este un prădător lacom și de temut . Prada sa constă într-o largă varietate de pești osoși , alți rechini , păsări de mare broaște țestoase de mare , mamifere marine cum ar fi focile , leii de mare , vidrele și altele . Strategia sa constă într-un atac surprinzător și rapid din spate , provocând o rană mare . Cel atacat de cele mai mule ori moare datorită traumei sau a pierderii de
Rechinul alb () [Corola-website/Science/327594_a_328923]
-
Vidra de râu japoneză ("Lutra lutra whiteleyi") este o subspecie dispărută de vidră cândva larg răspândită în Japonia. A fost văzută inclusiv în Tokyo încă din anii 1880. Populația a început să scadă dramatic în anii 1930 iar mamiferul aproape că a dispărut. De atunci, a mai fost observată doar de câteva ori: în 1964 în Marea Interioară Seto și în Marea Uwa în 1972 și 1973. Ultima observare oficială a speciei a fost în partea sudică a Prefecturii
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
lunguiețe pe abdomen. Adulții au deasupra ochiului o sprânceană de culoare deschisă. Are un zbor rapid și foarte abil printre copaci, cu planări întrerupte de câteva bătăi dese din aripi, atacând și prăzi mai mari decât el. Atacă păsări și mamifere mici, mai ales din mediul împădurit. Cuibărește prin copacii din mijlocul pădurilor, în arbori la șes ori în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
iarbă gâtului ("Tozzia alpina"), struna cocosului, o specie rară de orhidee "Malaxis monophyllos", cupa-vacii ("Linnaea borealis"), părul porcului ("Juncus trifidus"), horști ("Luzula alpinopilosa"), păiuș ("Festuca versicolor") sau crin de pădure ("Lilium martagon). Fauna este reprezentată de mai multe specii de: • mamifere printre care: urs brun ("Urs arctos"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), cerb ("Servus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela frenata"), viezure ("Meles meles"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"); • păsări cu specii de: șorecar comun ("Buteo
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Flora ariei naturale protejate este una diversificată și alcătuită din specii de arbori (brad, molid, fag, ulm) și ierburi (piperul lupului, saschiu, ciurul zânelor, arnică, gențiană, coacăz negru). Fauna este constituită din specii de mamifere (cerb, căprioară, mistreț, vulpe, jder, bursuc), păsări (uliu, codobatură, barză neagră, bufniță), reptile și amfibieni (șarpe orb, triton, salamandră), pești sau insecte.
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
Acer platanoides"), arin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn ("Betula nana"), tei pucios ("Tilia cordata") sau mesteacăn de râu ("Betula obscura"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice rare, printre care: arnică ("Arnica montana"), iederă ("Hedera helix"), găinuși ("Isopyrum thalictroides"). Fauna este constituită din: • mamifere (62 de specii) cu specii de: elan ("Alces alces"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus") sau mistreț ("Sus scrofa"), lup ("Canis lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigere"), jder ("Martes martes"), viezure ("Meles meles"), castor, nevăstuică ("Mustela frenata"), vidră ("Lutra lutra"), râs
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
arbuști cu specii de merișor ("Vaccinium vitis idaea"), afin ("Vaccinum myritillus"), mur ("Rubus fruticosus"); precum și o mare varietate de ierburi ("Agrostis vulgaris", "Nardus strictă"", "Festuca rupra", "Deschampsia cespitosa"), licheni și ciuperci. Fauna este bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere, dintre care: urs brun ("Ursus arctos"), râs ("Lynx lynx"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"); • păsări cu specii de acvila de munte ("Aquila chrysaetos") , bufnita ("Bubo bubo"), vrabie de pădure
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Turbării active", "Turbării cu vegetație forestieră" și "Turbării degradate capabile de regenerare naturală". La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) și faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, pești, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: Mamifere protejate semnalate în arealul zonei naturale: vulpe ("Vulpes vulpes"), jderul de copac ("Martes martes") , veveriță ("Sciurus carolinensis"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"); Păsări: șorecarul comun ("Buteo buteo"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), mierlă ("Turdus merula"), mierla gulerată
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
tuberculoză osoasă care i-a spus că suferă de macrantropie, un fenomen cunoscut în analele medicinei, dar care se manifesta în cazul său cu un ritm neobișnuit. Profesorul i-a spus că posedă o glandă dispărută în pleistocen, "„pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi (...) ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca”". Vizitându-l pe Cucoaneș, naratorul constată că ritmul de creștere al acestuia s-a accelerat. Dimensiunile sale se măresc în mod armonios, el păstrându
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
un caz unic nu numai în analele medicinei, adăugă el (Cucoaneș - n.n.) pe același ton debil sardonic, ci unic chiar pentru capacitatea de înțelegere a științei moderne. Profesorul pretinde că posed o glandă dispărută în pleistocen, o glandă pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi, zice el, ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca. Cred și eu că le încurca!...”" Potrivit lui Alex Ștefănescu, autorul nu aprofundează această explicație, fiind interesat mai mult de situația pitorească decât
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
ce străjuiește drumul (între Poiană și Brașov) forestier, se află un izvor. Astăzi întreaga zonă este amenajată pentru plimbări în aer liber, relaxare, picnic sau cățărare pe abrupturile stâncoase din cheile Pietrelor. Fauna este reprezentată de mai multe specii de mamifere și păsări printre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: căprioară
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
helleborine"), odogaci ("Saponaria glutinosa"), molotru pitic ("Trigonella monspeliaca"), milițea roșie ("Silene armeria"), untul-vacii ("Orchis mario"), lalea pestrița din specia "Fritillaria montană", pribolnic ("Orchis sima") sau lucerna ("Medicago arabica"). Fauna parcului este una diversificata și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Mamifere cu specii de: lup ("Caniș lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes cricigera"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), veverița ("Sciurus carolinensis"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul urecheat
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
Dihorul trăiește în sălbăticie între 8 și 10 ani, iar domesticit poate trăi până la 15 ani. Dihorii sunt animale nocturne. Se deplasează distanțe mici pentru a-și face rost de hrană comparativ cu alte animale precum jderii. Dihorul este un mamifer singuratic, excepție făcând femela, în perioada de creștere a puilor. Uneori dihorii folosesc vizuinile vulpilor sau iepurilor de casă. Asemeni multor alte mamifere, dihorul are glande odorifere în regiunea anală cu ajutorul cărora marchează teritoriul. S-a dovedit că dihorii disting
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
mici pentru a-și face rost de hrană comparativ cu alte animale precum jderii. Dihorul este un mamifer singuratic, excepție făcând femela, în perioada de creștere a puilor. Uneori dihorii folosesc vizuinile vulpilor sau iepurilor de casă. Asemeni multor alte mamifere, dihorul are glande odorifere în regiunea anală cu ajutorul cărora marchează teritoriul. S-a dovedit că dihorii disting dacă mirosul a fost lăsat de un mascul sau o femelă. Ca și sconcșii, dihorul poate folosi glandele perianale atunci când este excitat sau
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
catarală epizootică este o infecție virală care afectează membranele mucoaselor intestinale. Simptomele acestei boli sunt vomă, diaree pronunțată însoțită de pierderea în greutate și lipsa poftei de mâncare. Înainte de descoperirea tratamentului, mortalitatea din cauza acestei boli era destul de mare. Acum, dacă mamiferul este tratat, există mari șanse de recuperare. Dihorii bolnavi trebuie izolați de restul grupului pe o perioadă de 6 ani. Viroza aleutiană (ADV) este o boală care se găsea în secolul XX la vizonii din insulele Aleutine. Dihorilor, virusul le
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
sălbăticiți. Aceștia au început a fi o problemă atunci când au început să se hrănească și cu păsări din fauna autohtonă. Dihorii au reprezentat un pericol major pentru fauna locală datorită faptului că păsările de aici au evoluat contactul cu un mamifer prădător ceea ce a făcut ca acestea să fie lipsite de apărare în fața dihorilor. Din cauza problemelor înregistrate în Noua Zeelandă, multe țări în care dihorul nu este răspândit în mod tradițional în sălbăticie au interzis introducerea acestuia. În țări precum Portugalia, Australia
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care: două specii de mamifere: vidra de râu ("Lutra lutra") și brebul ("Castor fiber"); zece specii de pești: avat ("Aspius aspius"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), fusar (cu specii de "Zingel
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care: patru specii de mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus") râs ("Lynx lynx") și vidra de râu ("Lutra lutra"); zglăvoacă (un pește din specia "Cottus gobio"); ivorașul-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata" aflată pe lista roșie a IUCN și tritonul comun
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
Lutra lutra"); zglăvoacă (un pește din specia "Cottus gobio"); ivorașul-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata" aflată pe lista roșie a IUCN și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); precum și un coleopter din specia "Lucanus cervus" (rădașcă). Alte specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și gastropode semnalate în arealul sitului: cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), iepure-de-câmp ("Lepus europaeus"), jder de copac ("Martes martes"), jder de piatră ("Martes foina"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), nevăstuică
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]