5,147 matches
-
care participau la campania de bombardament strategic a Germaniei. Capacitatea de luptă a pazei de coastă avea să scadă în continuare până în 1942, cele mai multe avioane specializate în lupta antinavală fiind deplasate pe teatrul de luptă mediteranean, considerat mult mai important. Mareșalul aerului Charles Portal a cerut schimbarea acestei situații afirmând „Am căzut de acord asupra importanței avionului bombardier-torpilor și aceasta a fost dovedită pe deplin în timpul traversării vaselor "Scharnhorst" și "Gneisenau" [și "Prinz Eugen"] p[rin Canal”. În mai 1942, Joubert
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
din 1916 a fost o încercare nereușită de atac al rușilor pe Frontul de Est din Primul Război Mondial. Ea a fost lansată la cererea mareșalului Joseph Joffre care dorea reducerea presiunii german asupra forțelor franceze. Din cauza lipsei operațiunilor de recunoaștere, artileria rusă nu a reușit să distrugă și să neutralizeze fortificațiile și pozițiile de artilerie germane, ceea ce a dus la atacuri frontale costisitoare și neproductive
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
de Armată, Radu Pascu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, Vasile Parisianu, fost director în Prefectura Poliției Capitalei, Nicu Ștefănescu, fost director în Siguranța Generală, comisarul Pavel Patriciu din Prefectura Poliției Capitalei, agenții de poliție ; Gheorghiu Petre, Niculae Găman, Constantin I. Popescu, jandarmul Ion Iordache zis Iordănescu
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
de Armată, Radu Păscu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, (a fost făcută o cerere de extrădare din Spania, căreia autoritățile spaniole nu i-au dat curs) Vasile Parisianu, fost director în Prefectura Poliției Capitalei (extrădat din Iugoslavia), Nicu Ștefănescu, fost director în Siguranță Generală, comisarul Pavel
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
bombardamentelor aeriene a zonelor industriale. Strategii RAF au considerat că atacurile unor regiuni vaste ale orașelor industriale vor avea cele mai bune rezultate dată fiind lipsa de precizie bombardamentelor aeriene din acea perioadă. Această doctrină era de asemenea rezultatul convingerii mareșalului RAF Charles Portal că atacurile vor slăbi moralul inamicului și îi va forța capitularea. Portal era unul dintre susținătorii ideii conform cărora „bombardarea moralului” vor completa bombardamentele strategice dacă vor viza zonele locuite de muncitorii industriali prin distrugerea moralului sau
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
conform cărora „bombardarea moralului” vor completa bombardamentele strategice dacă vor viza zonele locuite de muncitorii industriali prin distrugerea moralului sau uciderea lor, ceea ce în final urma să ducă la distrugerea industriei militare germane. Această convingere avea ca sursă politica primului mareșal al aerului, vicontele Hugh Trenchard, care considera că trebuie dusă o ofensivă pe teritoriul inamicului, o politică care își avea originea în perioada primului conflict mondial. Se considera că distrugerile fizice și psihologice odată făcute în Germania și teritoriile ocupate
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Butt, care indica că doar 30% dintre bombardierele RAF au ajuns în zona țintelor și doar 10% în regiunea industrială Ruhr. Cei care susțineau în cadrul RAF Bomber Command bombardamentele de precizie au criticat raportul, pe care îl considerau „selectiv”. Când mareșalul Arthur Harris a preluat comanda RAF Bomber Command în 1942, el a folosit acest raport ca pe un argument în favoarea bombardamentelor „în zonă” . Organizatorul aviației de vânătoare nocturnă Josef Kammhuber a recrutat doi ași ai aerului, pe Hermann Diehl și
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
concluzia că aceste unități industriale au fost atât de afectate de atacuri încât orice acțiuni împotriva lor nu se mai justifică. Harris a primit ordinul să înceteze aceste atacuri și, în schimb, să își concentreze atacurile împotriva căilor de comunicație. Mareșalul aerului Charles Portal a cerut ca britanicii să participe alături de 8AF la atacarea a două dintre cele mai mari și mai depărtate obiective, Pölitz și Merseburg-Leuna. Distrugerea sistemului avansat de avertizare din vest ca urmare a victoriei ofensivei aliate în
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Duce de Valentinois din 1731 până în 1733. A fost fiul lui Jacques al III-lea de Goyon de Matignon, conte de Torigni (1644-1725) și a soției acestuia, Charlotte de Goyon de Matignon (1657-1721). Unchiul său a fost Charles-Auguste de Goyon-Matignon, mareșal al Franței. Când Antonio I de Monaco și soția sa Marie de Lorena căutau un soț pentru fiica lor, Louise Hippolyte, care era moștenitoare a Monaco, familia l-a propus pe el drept candidat. Propunerea a fost susținută și de
Jacques I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/332711_a_334040]
-
președintele României Ion Iliescu și ministrul culturii Răzvan Theodorescu au făcut declarații negaționiste mai subtile sau mai fățișe. Sub titlul ironic „O lecție de istorie de la Palatul Victoria”, ziarul „Curentul” din 2 august 2002 a publicat declarația premierului Adrian Năstase "„Mareșalul Antonescu este o parte din istoria României, pe care România trebuie să o accepte sub ambele ei elemente, pozitive și negative".. Potrivit istoricului Michael Shafir, negaționismul, ascunderea crimelor din Holocaustul local au fost adoptate de aproape toate statele eliberate de
Antisemitismul în România () [Corola-website/Science/333829_a_335158]
-
înseamnă că regimul actual este de acord cu aceste teze. Dintr-o afacere mai ales academică și morală, problema Holocaustului în România redevine o chestiune politică: aceasta ne aruncă dintr-odată cu mai mulți ani înapoi, în vremurile în care cultul mareșalului Antonescu, niciodată respins în mod serios de Ion Iliescu, era aproape un fenomen oficial”"... Declarația lui Răzvan Theodorescu a provocat și o criză diplomatică. Israelul și-a rechemat ambasadorul de la București „pentru discutarea situației”, pe motiv că „negarea Holocaustului în
Antisemitismul în România () [Corola-website/Science/333829_a_335158]
-
de-a lungul râului Loara la Saumur și Gennes. Cadeții și militarii altor câteva unități militare care se retrăgeau din fața înaintării germane, au ținut piept timp de două zile invadatorilor. Dat fiind faptul că bătălia a avut loc după mesajul mareșalului Philippe Pétain prin care acesta a cerut încetarea focului pe 17 iunie 1940, evenimentul este considerat de unii istorici unul dintre primele acte ale Rezistenței. În luna mai 1940, forțele terestre franceze, belgiene și Corpul Expediționar Britanic care luptau în
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
rutiere fusesră distruse de geniștii francezi pentru împiedicarea înaintării germanilor spre sud. Dara podul de cale ferată de la Vierzon nu a fost distrus, ceea ce a permis în celor din urmă germanilor să traverseze Loara. La data de 17 iunie 1949, mareșalul Pétain a adreasat un mesaj armatei franceze cerându-le să înceteze luptele pentru a permite negocierea unui armistițiu. În aceste condiții, colonelul Michon și-a convocat ofițerii pentru ca să le explice situația. Cu toții doreau să continue rezistența armată în ciuda resurselor limitate
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
străduindu-se să țină în secret aceste acțiuni de regimul Antonescu și de reprezentanții Germaniei naziste În august 1944, când armatele Uniunii Sovietice se apropiau de frontiera României, Regele Mihai s-a alăturat politicienilor favorabili Aliaților, și a ordonat arestarea mareșalului Antonescu și apoi părăsirea Axei și intrarea României în războiul împotriva fostului aliat, Germania nazistă. În august 1944, Blatt și-a evacuat familia la Sinaia, în timp ce el a rămas la București ca să se îngrijească de răniți. Până la sfârșitul războiului el
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
camerier al arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana și agent de contrainformații al Austro-Ungariei. După anul 1918, a devenit ofițer în Armata Română. Alexandru a fost nepotul baronului Iordachi (1795-1861) și al treilea fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki (1827-1893) - mareșal al Ducatului Bucovinei (pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) și de asemenea membru pe viață al Camerei Superioare de la Viena. Amam sa a fost Ecaterina de Flondor (1843-1920). După ce a parcurs primii ani de școală învățând în privat, a absolvit
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
expusă la un atac german din spate prin Olanda. De asemenea, în cazul acestei abordări, belginenii ar fi depins prea mult de rapiditatea deplasării ajutoarelor franceze în zona atacată. Din punct de vedere politic, belgienii nu aveau încredere în francezi. Mareșalul Philippe Pétain sugerase un plan în 1930 și mai apoi în 1933 care prevedea un atac francez împotriva regiunii industriale Ruhr prin Belgia, folosită ca o trambulină. Belgienii doreau să fie implicați într-un război pe care nu îl doreau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cursul pe care aveau să-l ia evenimentele, dar nu l-a informat despre acestea și pe șeful său direct, Eugen Cristescu, temându-se că acesta îl va anunța pe Ion Antonescu, care va trece la măsuri represive. După arestarea mareșalului Ion Antonescu și refugierea lui Eugen Cristescu în afara Capitalei, Traian Borcescu a preluat în mod temporar, până în data de 26 august 1944, conducerea serviciului. El a furnizat Comandamentului Militar al Capitalei lista cu numerele de telefon ale oficialilor germani, care
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
lt.-col. Traian Borcescu. În calitate de director general-interimar al SSI (23-26 august 1944), Traian Borcescu a fost ultimul oficial român care, din dispoziția lui Constantin Sănătescu și a lui Grigore Niculescu-Buzești, la 28 august 1944, a purtat o scurtă discuție cu mareșalul Ion Antonescu, arestat în acel moment. După lovitura de stat de la 23 august 1944, odată cu ocuparea țării de către trupele sovietice, Frontul de Est, structură informativă a SSI, destinată să culeagă informații despre sovietici, a fost desființat, Traian Borcescu, din ordinul
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
a fost înaintat la gradul de colonel în retragere. În iulie 1999, Mariana Conovici și Octavian Silivestru, de la Societatea Română de Radiodifuziune au realizat un interviu cu Traian Borcescu, în care acesta precizează anumite amănunte privind distanțarea sa de politica mareșalului Ion Antonescu: Arhivele CNSAS conțin numeroase documente privind activitatea lt.-col. Traian Borcescu în cadrul Serviciului Special de Informații. O notă datând din 27 septembrie 1944, adresată Ministerului de Război, solicită oprirea campaniei de presă contra serviciului, care condusese la arestarea
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
continuare că membri ai Serviciului Special de Informații ar fi fost principalii instigatori și organizatori ai Pogromului de la Iași. Aceste aspecte au ieșit la iveală abia în anul 1956, când problema a fost reluată de organele Securității. Traian Borcescu : În fața mareșalului Ion Antonescu: 28 august 1944 , în „Magazin istoric”, s.n., septembrie 1994, p. 14-15;
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
înainteze către [Tykocin]] și Zambrów dar infanteria era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea lt.col. Tadeusz Tabaczyński, comandantul zonei fortificate de la Osowiec la 30km nord, nu putea primi întăriri de la acesta. Pe 8 Septembrie Mareșalul Poloniei, Edward Śmigły-Rydz, ordonă Regimentului 135 Infanterie să se retragă spre Varșovia. Când acest ordin de a fost dat și regimentul s-a înapoiat la Osowiec, era deja prea târziu pentru a veni în ajutorul apărătorilor izolați la Wizna. Lupte
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Eugen, s-a alăturat lui Marlborough în Țările de Jos, fiind prezent în 1709 la Asediul de la Tournai și Bătălia de la Malplaquet. În 1710 Leopold a preluat comanda întregului contingent prusac pe frontul francez și în 1712 a fost făcut mareșal la cererea expresă a Prințului Moștenitor a Prusiei, Frederic Wilhelm, care a servit ca voluntar cu el. În prima parte a domniei lui Frederic Wilhelm, Prințul de Dessau a fost unul dintre membrii cei mai influenți ai cercului de guvernare
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
1906 a fost ridicat la rangul de consilier de instanță. Între 5 februarie și 7 mai 1908 a servit la filiala Băncii Țărănești din Moscova, ulterior la Ministerul Finanțelor. Având în vedere aprobarea lui Evreinov la 8 februarie 1908 în funcție de Mareșal la nobilimii din ținutul Kaluga, el a demisionat de la bancă. La 9 ianuarie 1914 a fost numit viceguvernator al Basarabiei. În această poziție, a depus străduință la construirea monumentului împăratului Alexandru I la Chișinău. Pentru aceasta el a fost distins
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]
-
Prințul (1669 - 13 septembrie 1705) a fost mareșal în armata austriacă. Este cunoscut pentru cariera sa militară în Spania Habsburgică ca vicerege al Cataloniei (1698-1701), șeful armatei austriece în Războiul Spaniol de Succesiune (1701-1705) și guvernator al Gibraltar-ului în 1704. În Apania este cunoscut ca Jorge de Darmstadt
Georg de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/334740_a_336069]
-
născut la 1 septembrie 1945) este un militar și om politic yemenit, devenit președinte al Yemenului la 27 februarie 2012. Între anii 1994-2012 a deținut funcția de vicepreședinte al Yemenului. Promovat general maior în 1991, deține în prezent gradul de mareșal. Între 4 iunie-23 septembrie 2011, în timp ce președintele Ali Abdallah Saleh s-a aflat în Arabia Saudită pentru tratamente medicale în urma unui atac asupra palatului prezidențial în cursul răscoalei yemenite („Primăvara arabă”) la 3 iunie 2011, Hadi l-a înlocuit temporar ca
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]