KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...202 203 204 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

e atît de ciudă... Marie era gata să-i spună că lucrul ăsta nu avea importanță, cînd el Îi povesti ce se Întîmplase În ajun, la cafenea. Ea făcu ochii mici. Fratele ei se bătuse din pricina ei. Pentru ea. Pentru Marie... - Dacă l-aș fi luat pe sus azi-noapte pe Gildas, În loc să-l bag la zdup pe scriitor. Dacă... Restul se pierdu În șervețelul Kleenex. Simți nevoia să-i spună tînărului jandarm că el nu avea nici o vină, că regretele erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe unde crezi? Stéphane Înghiți În sec cu dificultate. Ideea de a-i lua amprentele unui mort Îi producea o asemenea spaimă Încît preferă să tărăgăneze și, pentru a-și păstra cumpătul, se cufundă În citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa Înăuntru. Marie se apropie rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa Înăuntru. Marie se apropie rapid de omul cu Început de chelie. Yves Pérec. Unicul medic de pe insulă și actualul primar din Lands’en. La fel ca tatăl lui mai Înainte. La fel ca bunicul lui. Moștenise de la strămoși privirea de un albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
burtică. Efectele beției din ajun Îl făceau să articuleze cuvintele cu dificultate. - Nu știu ce să-ți spun... Fratele tău... Am băut cu toții mult ieri seară... Accidentul ăsta... - Nu e un accident. Yves se Întunecă la chip și o privi atent pe Marie a cărei evidentă durere nu reușea să-i altereze frumusețea. În clipa aceea, Îl făcu să se gîndească la Pietà. Numai că Pietà nu avea În privire acea lucire deosebită pe care o citea În ochii tinerei polițiste. Aceea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
așa eram toți! Își lăsă iute În jos gulerul hainei. - Ia uită-te la asta! Trei zgîrieturi se vedeau ca niște dungi pe gîtul lui. - M-am tăvălit printre tufele de tuia cînd m-am Întors acasă la unu noaptea. Marie nici măcar nu păru să-l audă. - Du-l la cabinetul tău, pînă iau măsuri ca să-l trimit la IML, la Brest. Se uită țintă la ea de parcă ar fi delirat, și cu siguranță ar fi Încercat s-o aducă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei se destinseră cînd Îl recunoscu pe Pierric, căruia Îi ceru pe un ton blînd să-i dea drumul. El o Înșfăcă și mai zdravăn, aproape ridicînd-o de la sol, cu trăsăturile chipului deformate de o expresie de teroare pe care Marie o interpretă greșit. Firește, văzuse trupul și era acum răvășit. - Știu, Pierric, e oribil, dar trebuie să te Întorci acum acasă. Gwen o să-și facă griji... El dădu furios din cap, legănîndu-l de la dreapta la stînga, strîmbîndu-și gura din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
te Întorci acum acasă. Gwen o să-și facă griji... El dădu furios din cap, legănîndu-l de la dreapta la stînga, strîmbîndu-și gura din care scăpau onomatopee de neînțeles. Încerca În mod vizibil s-o facă să priceapă ceva, dar ce anume? Marie nu avea nici timp, nici chef să se țină de ghicitori. Își strecură mîna În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze ale soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
chef să se țină de ghicitori. Își strecură mîna În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze ale soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
praștia. Un văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric Le Bihan care se agita În mod ciudat În fața menhirului. Marie aruncă automat o privire mutului care se Îndepărta cu mersul lui sacadat, cu grămada de cîrpe strînsă sub braț, apoi atenția ei se concentră iarăși asupra lui Ryan. - Ai vorbit de lună În creștere, spuse ea scrutîndu-l. Cunoști așadar legenda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
al lui Gildas. Cursese pe menhir la cîteva ceasuri după ce el murise. * * * - Fratele tău ne-a părăsit... și tot ce găsești tu de făcut e să te joci de-a polițista? Ai grijă, fata mea. Cine vede Răul, atrage Răul! Marie simți că stomacul i se face greu ca plumbul. Venise către maică-sa ca să-și amestece lacrimile cu ale ei, dar Jeanne o respinsese de Îndată ce pricepuse că Marie nu avea de gînd să revină asupra deciziei de a trimite trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de-a polițista? Ai grijă, fata mea. Cine vede Răul, atrage Răul! Marie simți că stomacul i se face greu ca plumbul. Venise către maică-sa ca să-și amestece lacrimile cu ale ei, dar Jeanne o respinsese de Îndată ce pricepuse că Marie nu avea de gînd să revină asupra deciziei de a trimite trupul lui Gildas la Brest, iar de atunci nu mai renunțase la expresia de duritate care Îi Încremenise pe față. O mască, Într-adevăr. Casa pescarului, unde se adunaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
port și scăpase neatinsă de valul de zugrăvire În culori vesele a fațadelor, votat de primărie În anul care trecuse. De cînd erau zidurile acelea În picioare, cei din familia Kermeur nu tremuraseră niciodată atît de mult. Nici măcar atunci cînd Marie Îi Înștiințase că se Înscrisese deja la școala de poliție. Ce se Întîmplase oare cu cei pe care Îi iubea? Durerea nu putea ea singură explica mînia și furia care puseseră stăpînire pe familia ei cînd le Împărtășise hotărîrea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul inimii, se agăță de obiectele care Împestrițau Încăperea cu tavan scund. Aici Își petrecuse Marie Întreaga copilărie, printre acele bibelouri a căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic nu se clintise din loc. Și cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
s-o șteargă la rîndul lui. Numai Milic n-o condamnase. - Orice ți s-ar spune, nu vei renunța. Și orice mi s-ar spune, voi fi alături de tine. Și plecă să-și uite durerea pe trauler, Înecînd-o În mare. Marie rămase singură, În mica Încăpere joasă. Îi era de ajuns să Închidă ochii pentru ca zidurile să-i readucă În minte rîsetele copiilor de atunci. Își Înghiți lacrimile care Îi podideau ochii - durerea mai putea aștepta -, amintindu-și un amănunt. Panica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sa care se Întorcea tiptil acasă, la puțin timp după ora trei noaptea. Ar fi fost gata să jure că părea Încolțită. Preț de o clipă, se Întrebă dacă ar fi fost cumva bine să vorbească despre acest lucru cu Marie, apoi Își spuse că era mai bine să păstreze amănuntul ăsta pentru el. Putea fi oricînd de folos. Bătrînul castelan asista arareori la nunta sau la Înmormîntarea vreunui insular. Lăsa În general grija asta În seama fiului său, Pierre-Marie, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cît se poate de real. - Dar cine? Și de ce? Telefonul sună la recepție. Loïc făcu o mișcare ca să se ducă să ridice receptorul, dar Jeanne Întinse mîna să-l oprească. - Lasă. Îl scrută atentă. - Trebuie neapărat s-o ținem pe Marie departe de aceste lucruri, mă Înțelegi, Loïc? Mă Înțelegi? - Da, da, mamă. Evident... Doamne! De m-aș fi Întors Împreună cu Gildas În noaptea aia! În loc să fac asta, l-am bodogănit, spunîndu-i să nu se mai teamă și l-am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o problemă, dar nu puteam face mai mult În mod decent fără să pară ciudat. Umblă prin sertare căutînd țigara pe care o păstra acolo de cînd se oprise din fumat. Era țigara pentru situații de urgență. Și faptul că Marie refuzase să semneze permisul de Înhumare era un caz de forță majoră al naibii de dificil. Fără a mai vorbi de trimiterea trupului la autopsie. Se răzvrătise: - Fratele tău a murit de o fractură a craniului, căzînd pe stînci. - Eu l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Poate că s-a lovit de faleză În cădere. - Suferea de amețeală chiar și cînd se urca pe un taburet. Așa că nu văd cum s-ar fi dus la plimbare pe marginea unei faleze abrupte de douăzeci de metri. - Totuși, Marie, avea aproape trei grame de alcool În sînge! La alcoolemia asta, am văzut tipi care se credeau păsări În zbor! - Dar să curgă sînge de pe un menhir ai văzut? Yves Își schimbase atunci tactica. Dacă autopsia era singurul mod de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ocup. Deși fusese mișcată, refuzase. - Tu ești... erai prea apropiat de el pentru a fi obiectiv. Și nici nu dispui de tehnologia necesară. Yves capitulase. Prevăzuse eventualitatea unui refuz și Își luase unele măsuri pentru ca nimic să nu-l compromită. Marie plecase luînd cu ea lucrurile recuperate de pe corpul fratelui ei. Tipii de la SRPJ aveau să vină cu bacul de ora 16 pentru a duce corpul la institutul medico-legal. Yves putea face astfel Încît corpul fratelui ei să se afle la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit cînd tresări. Scrisoarea anonimă! Drace! Cum putuse uita amănuntul ăsta? Gildas ar fi trebuit s-o aibă asupra lui. O fi găsit-o cumva Marie? Nu, dacă așa ar fi stat lucrurile, ea ar fi Înțeles deja o parte din adevăr. Atunci unde naiba era? Yves se pierdu o clipă În supoziții, fără să rețină vreo ipoteză satisfăcătoare. Un lucru era sigur, scrisoarea aia nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ar fi Înțeles deja o parte din adevăr. Atunci unde naiba era? Yves se pierdu o clipă În supoziții, fără să rețină vreo ipoteză satisfăcătoare. Un lucru era sigur, scrisoarea aia nu trebuia să mai apară niciodată. Niciodată. CÎt despre Marie, trebuia să găsească mijlocul s-o facă să plece. Rapid. La celălalt capăt al firului, persoana respectivă Îi dădu dreptate. Yves Închise telefonul, Își aprinse În sfîrșit țigara și trase cu sete primul fum care-l lăsă amețit ca atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Bihan sau fata care o ajuta pe Anne la cafenea. Dar cel mai asiduu, cel mai Înzestrat totodată, era incontestabil tînărul Kermeur, Nicolas. Yves se Încruntă văzînd mașina Méhari intrînd pe alee și parcînd lîngă terenul de tenis. Ce căuta Marie la el acasă? Se arătase cumva prea stăruitor În povestea cu autopsia? Nu, manevrase foarte bine și ar fi putut să jure că ea apreciase sincer noblețea lui sufletească. După cum ar fi putut de asemenea să jure că ea Înghițise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se reîntorsese acasă noaptea. La ora 3 noaptea. Ideea că poate Îl auzise Îl făcu să se simtă inundat de o sudoare rece. Marie Împinse portița cu grilaj a terenului de tenis și străbătu cîțiva metri pînă ce soția lui Yves, concentrată pe lovitura de dreapta, Își dădu seama de prezența ei. Parizianca. Așa o numeau insularii Între ei cînd vorbeau despre Chantal Pérec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]