5,243 matches
-
Vistulana ("Societatea Literară Vistula"), o societate academică internațională bazată pe academiile romane. În 1489 sculptorul german Veit Stoss (Wit Stwosz) din Nürnberg a terminat lucrarea pe altarul Biserica Sf. Maria. Mai târziu el a făcut, de asemenea, un sarcofag de marmură pentru binefăcătorul lui, Cazimir al IV-lea. În 1500, Haller a stabilit o tipografie din oraș. Multe lucrări ale mișcării renascentiste, au fost create acolo în acea perioadă. Arta și arhitectura au înflorit sub ochiul atent al regelui Sigismund I
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
iscusit, Cătălin Bălescu ne dezvăluie tainele acestui țesut spiritual, multisecular și deopotrivă contemporan, care se vădește a fi viu. De viața sa molcomă ne impregnăm cu încetul, devenind parte a sa. După cum și mușchii și lichenii devin una cu cenușiului marmurei din care, cândva, a fost eliberată imaginea unui putto ori a unui faun. De fapt mușchii și lichenii știu că, identificându-se timpului însuși, au devenit faun și putto deopotrivă. Iată coordonatele unei ciudate și totodată emoționante metamorfoze, de care
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
putem menționa portretul lui Selim al III-lea in care a făcut uz de încadrarea in medalion, precum si alte doua portrete al căror protagonist a fost acelasi sultan. In primul dintre aceste picturi sultanul era infatisat in conacul sau de marmura, iar in cealaltă era așezat pe tronul sau de aur , in fata Porții Fericirii de la palatul Topkapı, cu ocazia unor sărbători religioase de mare însemnătate. Înainte de realizarea acestei serii, portretul- bust al lui Selim al III-lea, realizat de către Kostantin
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
sunt concepute în tehnica basoreliefului, păstrînd tradițiile clasice ale reliefului antic. Operele de artă și mobilierul din lemn sunt de o mare valoare pwntru decorul solemn al încăperii. Alte elemente de decor interior sunt ușile monumentale, încadrate în rame de marmură. „Sala cu șemineu” - un interior nobil, o încăpere ce creează o impresie nemaipomenită. Elementul predominant în decorul acestei săli este șemineul, generînd o atmosferă caldă și relaxantă. Gama de culori a interiorului, decorațiunile, accentuează stilistica vînătorească. „Casa Mare” - sala ce
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
este principele sârb Efrem Obrenovici (1790-1856), fratele mai mic al cneazului Milos, întemeietor al dinastiei Obrenovici care a condus Șerbia aproape un secol (1815-1903). În naosul bisericii în partea dreaptă se află mormântul ctitorului bisericii acoperit cu o placă de marmură vișinie cu următoarea inscripție în limbile sârbă și română: „Aici repauzează rămășițele lui Efrem Obrenovici, cel mai tânăr frate al principelui și domnitorului Șerbiei, Milos Obrenovici, născut în sâmbătă Sfanțului Toader, 1790. Trecut din viața 10 septembrie 1856 căruia ridică
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
și domnitorului Șerbiei, Milos Obrenovici, născut în sâmbătă Sfanțului Toader, 1790. Trecut din viața 10 septembrie 1856 căruia ridică acest monument soția sa Tomania, cu fiul său Milos și fiica sa Anca”. Pe crucea de la capul mormântului, sculptata în aceeași marmură vișinie, se află următoarele versuri în limbile română și sârbă: „Oasele eroului azi pământul învelește/ Dar gloria vie zboară peste câmpul departe/ Astăzi turnul neobosit la urmași le povestește/ Ce poate suferi sârbul pentru sacra libertate”. Pe lespedea mormântului se
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
La moartea părintelui meu Ciprian”. Moartea eroică a lui Ciprian l-a determinat pe pictorul cipriot Iorgos Mavroghenis să picteze tabloul „Spânzurarea martirului neamului Ciprian”, care se păstrează în prezent la Fundația Arhiepiscopului Macarie al III-lea. Un monument din marmură (bust ridicat pe o coloană înaltă) al arhiepiscopului Ciprian a fost realizat de sculptorul Georgios Bonanos. Este plasat în apropierea palatului Arhiepiscopiei din Nicosia. Un bust din bronz al arhiepiscopului Ciprian a fost dezvelit la 23 septembrie 2015 în Piața
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
și George (1887-1907). Principele Alexandru Gh. Mavrocordat a murit la Paris, la 18 martie 1907, iar sicriul cu rămășițele sale pământești au fost depuse în temelia Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" din Miroslava, pe latura de sud, sub o placă de marmură. Patru luni mai târziu, a decedat și fiul său, Gheorghe Al. Mavrocordat, care a fost înmormântat în biserica din Popești. După moartea principelui, moșiile familiei au fost administrate de văduva sa, Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Ea a murit în 1930 și a
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
au început în 1974 și care a fost dată în folosință în 1980, datează din perioada mai generoasă financiar în care rețeaua de tramvaie era administrată de MIVA ("Maatschappij voor het Intercommunaal Vervoer te Antwerpen", în ) și este placată cu marmură. Totuși, lungimea de 90 de metri proiectată inițial pentru peroane a fost redusă în timpul construcției la 60 de metri. Stația a fost deschisă pe 10 martie 1980, împreună cu stația vecină Diamant și un tronson de tunel de 1,2 km
Plantin (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335398_a_336727]
-
care au fost anchetați, judecați și exmatriculați. Inițial, mormântul era de pământ, conform obiceiului, Crucea de la căpătâi a fost donată de preotul Ioan Tisu (al doilea), care pregătise crucea pentru propriul său mormânt. Mormântul este acoperit cu o lespede de marmură gri inscripționată, sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino, și este înconjurat de un gard de beton ornat cu lanțuri. Mormântul este clasificat monument istoric cu codul LMI HD-IV-m-A-03501. Ioan Buteanu (1821, Sighetul Marmației - d. Iosășel, 1849) a fost un revoluționar pașoptist
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
LUPTĂ ÎN INIMA VIILOR"”. Monumentul, memorial al eroilor Țebei căzuți în al Doilea Război Mondial este amplasat lângă colțul de nord-vest al bisericii și este format dintr-un bloc de andezit cenușiu, în care s-a încastrat o cruce de marmură albă. Monumentul a fost ridicat în anul 1993 de Liviu Mircea Tisu, un stră- strănepot al preotului Ioan Tisu. Inscripția de pe monument este „"1941-1945. RUGĂ" (nn. „cruce”) "ÎN MEMORIA EROILOR ȚEBEI CĂZUȚI PE CÎMPURILE DE LUPTĂ ÎN AL DOILEA RĂZBOI
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
intrarea de la nord este situată o placă a cărei inscripție este „"ȚEBEA — INIMĂ DE NEAM ȘI ȚARĂ, PANTEON AL MARTIRILOR LUPTEI PENTRU LIBERTATE ȘI NEATÎRNARE"”. Între cele trei morminte, ale lui Iancu, Buteanu și Groza se află o placă de marmură cu inscripția "ÎN AMINTIREA CELOR TREI CONDUCĂTORI AI REVOLUȚIEI DE LA 1848 ÎNMORMÂNTAȚI ÎN ACEST LOC — AVRAM IANCU, IOAN BUTEANU, SIMION GROZA, SIMBOLURI VII ALE LUPTEI EROICE DUSĂ DE POPULAȚIA ROMÂNEASCĂ DIN TRANSILVANIA PENTRU DREPTURI SOCIALE ȘI NAȚIONALE". La 14 decembrie
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
SIMBOLURI VII ALE LUPTEI EROICE DUSĂ DE POPULAȚIA ROMÂNEASCĂ DIN TRANSILVANIA PENTRU DREPTURI SOCIALE ȘI NAȚIONALE". La 14 decembrie 2008 lângă intrarea de la nord, în dreapta aleii, a fost inaugurat un piedestal din zidărie de moloane, care are 5 plăci de marmură albă de Rușchița, inscripționate. Inscripțiile cuprind un mesaj de glorificare a celor 40 000 de victime din Munții Apuseni din 1848-1849, un citat din testamentul lui Avram Iancu, unul din declarația lui Cloșca din 12 noiembrie 1784 de la Tibru, unul
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
care sunt notate cu caractere roșii date semnificative din istoria Țării Moților: 1784, 1849, 1919, 1944 și 1989, precum și expresii clasice, ca „"NO HAI !"” și „"NIHIL SINE DEO"”. La 12 decembrie 2009 la piedestal a fost atașată o placă de marmură albă care comemorează gestul studenților Coriolan Steer, Georhge Novacovici și Ioan Scurtu. Ambele piedestale au fost ridicate de asociația Țara Iancului — Iubirea Mea din Deva și de clubul de elevi „Crăișorii” al acesteia. Tot la 12 decembrie 2009 au fost
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
Piatra de temelie a fost pusă în 23 august 1935 și structura a fost terminată complet în 15 noiembrie 1938. Apoi munca s-a oprit din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, dar a fost reluată între 1946-1959. Iconostasul din marmură și alabastru, cu icoane din mozaic, a fost făcut între 1952-1959, în urma planurilor arhitectului Ionescu-Berechet și cu contribuții ale artiștilor Ion Dimitriu-Bârlad, Constantin Baraschi și Mihai Wagner. Între anii 1956-1960, a fost închisă de către autoritățile comuniste, arhiva a fost confiscată
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
confiscată, iar preotul Dumitru Manta a fost trimis în închisoare. În anul 1960 biserica a fost redeschisă, prin strădaniile preotului paroh Alexandru Ionescu, vicar-administrativ eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Între 1962-1971, pereții și podelele au fost acoperite cu plăci mari de marmură albe și roze, a fost instalat un balcon pentru cor, și icoane mari din mozaic de sticlă de Murano plasate la nivelul ochilor de-a lungul pereților. Reparații s-au făcut și între 2002-2003, iar în 2010 s-au încheiat
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
Monumentalitatea bisericii este accentuată de ridicarea ei de la sol pe un pachet de douăsprezece trepte de piatră peste care se înalță pridvorul deschis. Acesta este înconjurat de cinci arcade frontale și două laterale susținute de perechi de coloane scurte de marmură albă, decorate în spirală sau cu solzi, după modele vechi românești. Peretele exterior din stânga și din dreapta ușilor de intrare este, de asemenea placat cu marmură și, mai sus, împodobit cu icoane din mozaic. Ușile de intrare au basoreliefuri turnate în
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
înconjurat de cinci arcade frontale și două laterale susținute de perechi de coloane scurte de marmură albă, decorate în spirală sau cu solzi, după modele vechi românești. Peretele exterior din stânga și din dreapta ușilor de intrare este, de asemenea placat cu marmură și, mai sus, împodobit cu icoane din mozaic. Ușile de intrare au basoreliefuri turnate în bronz, reprezentându-i pe Sfinții Petru și Pavel și pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Ca de obicei în bisericile ortodoxe, interiorul domului principal este
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
Gavriil. Ca de obicei în bisericile ortodoxe, interiorul domului principal este pictat cu Hristos Pantocrator. Arcadele și pereții altarului sunt decorate în întregime în sticlă de Murano, o premieră pentru România. Absida altarului, vizibil ridicat, apare luminată în verde, în contrast cu marmura albă cu care este placată catepeteasma.
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
fost construite trei guri de metrou, aproape una de alta, pe trotuarul de pe aceeași parte a străzii "Pothoekstraat", în fața intrării principale în spital. Deși închisă circulației, Stuivenberg este singura stație fantomă a premetroului din Antwerpen care a fost placată cu marmură de culoare maronie. În 2009, în cadrul planului LIRA ("Lightrail Antwerpen"), se prevedea darea în exploatare în 2017 a stației Stuivenberg și tunelului de premetrou care o deservește. Deschiderea acestui tunel era sugerată și într-o amplă lucrare privind mobilitatea în
Stuivenberg (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335467_a_336796]
-
cea mai veche stație a rețelei de premetrou. Ea a fost inaugurată pe 25 martie 1975, împreună cu tronsonul de 1,3 km dintre Groenplaats și Diamant. Amenajarea interiorului denotă că pentru construcție au existat fonduri suficiente: stația este pavată cu marmură, spațiile sunt generoase și nu există stâlpi de susținere care să îngreuneze accesul. La nivelul -1 se găsesc două săli pentru bilete, separate de un spațiu deschis situat deasupra peroanelor. Peroanele, care au o lungime de 90 de metri și
Meir (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335460_a_336789]
-
sală de conferințe. Cantina personalului este acum localizată la nivelul -0.5, cu vedere spre linii. Deasupra sunt diverse birouri și incinte pentru angajații gării, care nu sunt accesibile publicului. Spațioasa sală de la intrarea în gară, cu podeaua placată în marmură și supranumită „Catedrala”, este adesea folosită pentru evenimente și concerte, inclusiv pentru demonstrații de dans. Într-un colț al aripii dinspre oraș exista pe vremuri un oficiu pentru telegraf și telefon. Inscripțiile „Telegraf” și „Telefon” au fost păstrate și sunt
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
dinspre răsărit a Șiretului, se văd ruinele unei cetăți foarte vechi, numită astăzi de locuitori Gherghina. Că aceasta cetate a fost zidita pe vremea lui Traian se poate dovedi cu monezile dezgropate din dărâmături, ca și cu o lespede de marmură în care stă săpat: IMP. CAESARI DIV. FILIO NERVAE. TRAIANO. AGVSTO. GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRELIO. RVFO.” Mai tarziu, incepand cu domnia lui Alexandru cel Bun
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
toate aceste notițe. Visul celor doi era unul și același. La vederea acestora, șeyhülislamul îi spune sultanului să construiască acolo un mare lăcaș de cult. Auzind acestea, Baiazid al II-lea curăță locul și în urma săpăturilor găsește un cufăr din marmură pe care scria: „Acest mormânt este al lui Saltuk Bay Seyyid Mehemmed Gazi‟. Sultanul Baiazid poruncește construirea deasupra acestui cufăr a unui mausoleu cu cupolă, urmată de construirea unui han, a unei școli coranice, a unui caravanserai, a unui bazar
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
măcinare a cafelei, o aduce la forma de pudra fină după ce a fost prăjită și răcita. Este realizat cu un mojtar și pistil de lemn, decorate cu diverse modele. De asemenea se mai întâlnesc mojtare și pistile din piatră sau marmură. Printre metodele de măcinare a cafelei prăjite și răcite într-un ambient domestic, pe lângă zdrobirea ei într-un mojtar, există și metodă de zdrobire a cafelei într-o râșnita de alama. O râșnita făcută din lemn sau alama poate fi
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]