8,009 matches
-
ca însuși Saint-Just, Florin pare a nu avea un "sine", o personalitate distinctă, în corpul său subțire par a exista sute de resorturi de orologerie, ca în jucătorul de șah al lui Maelzel, și care, printr-o mișcare aleatorie, schimbă măștile cele mai diverse, convingerile cele mai absurde, privirile cele mai enigmatice. Scindat și histrionic, Iaru a fost și încă mai este sufletul fără suflet al generației noastre. Câți dintre noi, dizolvați interior de atâtea dezamăgiri venite o dată cu maturizarea și intrarea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
casă / o pajiște verde / o vacă / și ce strălucire." Animalele sânt o prezență continuă în vârsta totemică a copilăriei, în "Xilofonul", poemul central (primele șase poezii relativ scurte formau prima parte a cărții: "Scene din orașul cu străzi înguste"), schimbarea măștilor cu capete de animale sincopează derularea amintirii. Un complex de vină însoțește identificarea ironică (ironic este personajul care se disprețuiește pe sine, explică Northrop Frye) a poetei cu animalele din fabulă. Este rea și leneșă la fel ca ele, meschină
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
așezați câte șase în scaunele mele. / Sânt cel mai mare frizer din lume. / Și nu regret nimic". Reversul harului său este însă singurătatea și nefericirea. Căci Nea Gică nu este numai un personaj de desen animat. El este și o mască de clovn trist. Prin tot poemul, printre nenumărate mici detalii de o poezie sclipitoare, suflă un aer înghețat de singurătate. O nevoie disperată de dragoste, reprimată inițial și tot mai acută spre sfârșit însoțește "victoriile" profesionale ale artistului frizeriei. în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
altul te omoară în efigie prin reviste. Știu că adversarii mei suferă din cauza mea mult mai mult decât mă pot face ei să sufăr. Și nu sânt deloc fericit pentru asta. Brecht are o mică poezie în care descrie o mască africană: un demon cu venele tâmplelor umflate și cu un soi de tetanie contractîndu-i mușchii feței. Răutatea seamănă pe acea față foarte mult cu suferința. A fi rău, spune Brecht, este un efort dureros. Cine urăște, se urăște pe sine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Nu mai ești tu, ci ești cum îmi convine mie să fii. La rândul tău, din neânțelegere, din prejudecată, din orgoliu îmi modelezi un chip care mă uimește, în care nu mă recunosc deloc. Pretinzi nu numai să port această mască simplistă și ridicolă, dar să și acționez, zi de zi și ceas de ceas, în conformitate cu ea. Mă definești prin ea, iar dacă nu mă conformez ei, încetez să mai exist pentru tine. Am de ales doar să fiu caricatura ta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mult - uneori mult după moartea lor -, păreau neschimbători și de neînlocuit asemenea marilor divinități, creatoare ale cerurilor și pământului. Generația mea a văzut doar câte un film și un serial TV pe săptămână. Și doar o emisiune de varietăți ("Cu mască, fără mască"). Filmele, în oraș, se schimbau la o lună o dată. Cine n-a văzut "Comoara din lacul de argint", în care Pierre Brice făcea pe apașul? Toată națiunea vedea și comenta a doua zi aceleași spectacole. Cum să-ți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mult după moartea lor -, păreau neschimbători și de neînlocuit asemenea marilor divinități, creatoare ale cerurilor și pământului. Generația mea a văzut doar câte un film și un serial TV pe săptămână. Și doar o emisiune de varietăți ("Cu mască, fără mască"). Filmele, în oraș, se schimbau la o lună o dată. Cine n-a văzut "Comoara din lacul de argint", în care Pierre Brice făcea pe apașul? Toată națiunea vedea și comenta a doua zi aceleași spectacole. Cum să-ți închipui lumea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fiind adorată de părinții ei, era foarte apropriată de tatăl ei care niciodată nu-și putea ascunde dragostea față de ea. Tatăl, pe numele de Ioan Plopeanu, era un om vesel, zâmbăreț și care știa întotdeauna să-și ascundă durerea sub masca blândeții și a bunei dispoziții. Ea nu-l văzuse pe tatăl ei trist decât în urmă cu circa 2 ani înainte să părăsească lumea. Tristețea lui se datora grijilor pe care și le făcea pentru ea când el nu va
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
când mă vede devine brusc serios de tot, vine la mine și mă strânge de umăr. Sper că nimeni n-a observat gestul, arunc o privire rapidă În jur și spre disperarea mea Îi văd fața lui Gillman având o mască crudă plină de ură. — Ai avut ghinion sâmbătă, spune Toal compătimitor. Nu știam dacă Toal a urmărit meciu de fotbal și tocmai eram pe punctul să-i critic jocul lui Stronach, când Îmi dau seama că vorbește despre tipul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a trecut neobservată. Spune minciuni, minciuni care să te pornească Împotriva mea. — Să mă pornească Împotriva ta! Ha! Tu singur ai fost În stare de asta, zice ea În bătaie de joc, cu chipul schimonosit de nervoasă ce e, iar masca aia din fond de ten, pe care o poartă ca să-și acopere cicatricele de acnee de pe față, aproape că i se crapă - dar Îmi place cum se fardează la ochi, Întotdeauna mi-a plăcut. E vremea să fac o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spun eu, dând sonorul mai tare. Frank tot trăncănește despre faptul că o anumită emisiune e de obicei seara foarte târziu pe Jools Holland și că mama lui nu-l lasă să stea treaz să se uite... Tipul ăla cu mască... — Bine. Evident că cineva Îl imită pe personajul ăsta de la televizor. Așteptăm să apară genericul. La naiba, spune Bladesey, numele lui e Frank. Frank Sidebottom. — Bine, zic eu, ridicându-mă În picioare și ducându-mă la telefon. Mă prefac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spre mine. Știm că băiatul ăsta albinos e Gorman. Știm ce cazier are tâlharul. — Ți-o tragi cu tipi de genul ăsta... dragă? râde un tip de lângă noi. E solid. Are mâinile ca niște lopeți. Are capul la fel de pătrățos ca masca lui Darth Vader. Știm că tipul ăsta e Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția! Lucrăm sub acoperire! Ei râd. Ei doar râd de mine. Noi ne scoatem peruca pe care o purtam. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de cetele de mascați formate din căiuți, urși, capre, banda jianului, căldărari etc. Deși nu se mai cunoaște în totalitate sensul acestor semnificații și simboluri, întreg procesul ritualic al acestor datini se desfășoară respectând tradiția transmisă din “tată în fiu”, măștile de o adevărată măestrie întruchipând diferite figure mitologice, costumele, excelenta învățarea dansului Îjoculă ce îl vor executa cetele și întreaga recuzită sunt pregătite din timp, necesitând multă atenție și respect, toate acordate acestor datini și obiceiuri. Jocul căiuțiilor Căiuții sunt
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
tuturor frunzelor și veștejirea lor? Copacii goi și golul toamnei. Fashion show Karyatides. Vegetable. afișul toamnei degradeul frunzelor - de-acum doar nudul Afișul, deși substantiv, absoarbe În el verbul a afișa și, mai ales, aluzia la manifestarea ostentativă, la aparență, mască, disimulare. Iar În degradeu, cum am spus mai sus, este prezent și ascuns cochet verbul a (se) degrada. Frunzele și nudul marchează cele două planuri pe care se desfășoară simultan ostilitățile - anotimpul și spectacolul. Statisticienii ar remarca satsifăcuți cinci substantive
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
operantă în text, ironia își relevă particularitățile atunci când e situată în proximitatea satirei și a parodiei, de care se diferențiază prin anumite particularități. Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
singulare și, evident, polemice: Politețea e o servitute, o concesie neîntreruptă, un contract de consimțiri"132. La Arghezi, deprecierea semnificației unui cuvânt, pe care norma comună îl valorizează pozitiv, echivalează cu respingerea înțelegerii obișnuite, ordinare, asupra obiectului real. Văzută ca mască socială, ca "regulator elastic al sincerității și al perfidiei", politețea este, pentru poet, sinonimă cu ipocrizia și, prin urmare, devine incompatibilă cu adevărul care trebuie rostit fără perdea și fără prejudecata că ar fi greu de suportat. În foarte multe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
hotărât ca, în lipsa lor, să fac uz de mijloacele mai puțin indirecte cu care îndeobște se pedepsește lașitatea". Epitropa aparține tot registrului ironiei, dat fiind că se întemeiază pe o contradicție între doi termeni, în care cel exprimat antifrastic este masca celui presupus. Ca figură retorică, ea este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului, pentru că orice (fals) acord se bazează pe o (falsă) compatibilitate emoțională, intelectuală etc. și viceversa. În scrisoarea deschisă argheziană, exprimării anaforice i se acordă un dublu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e căsătorie. Copilașii se înmulțesc și cresc sub scutul legii Domnului". Pentru ca, puțin mai încolo, în cadrul securizat al intimității, unde ipocrizia nu-și mai are rostul, fiecare din episcopi să dea curs liber adevăratelor gânduri și sentimente. Vedem numaidecît cum măștile cad, iar personajele se deconspiră flagrant: "Gorgonie eu știu de unde vine. Se ține cu nepoată-sa. A furat banii tipografiei... De la fiece preot ce hirotonește, ia câte o mie de lei... Nu l-ar mai răbda Dumnezeu! E plin de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
El privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în cabotin, intrând în jocul frenetic al bâlciului, al doilea se ascunde cel mai adesea sub masca ascetului de ocazie, reprezentând spectacolul vieții cu o smerită detașare. Dar uneori rolurile se pot inversa și atunci detașarea lui Caragiale se găsește undeva pe traseul transtextual (în sensul dat de G. Genette conceptului), care leagă scepticismul romantic eminescian de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Comicul e din punct de vedere artistic o imitație; grotescul, o creație"262. În publicistica argheziană, imaginea grotescă pleacă de la o realitate minimală, pe care o conservă și în jurul căreia țese ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că cele mai multe din textele argheziene antiiorghiste au, ca dominantă polemico-strategică, disimularea (aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui atac camuflat ce presupune o ambiguizare artistică, mizând, în planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al Macedoniei, 350. Basoreliefurile din mormintele romane. Catacombele creștine. Necropolele merovingiene din secolul al VI-lea, cu fibule de aur în formă de păsări. Raclele cu oseminte, relicvariile din Evul Mediu timpuriu. Gisanții de bronz din secolul al XI-lea, măștile din cupru aurit din secolul al XIII-lea, dalele funerare, statuile tombale ale lui Blanche de Champagne, papii și sfinții îngenuncheați din mormintele renascentiste. Să scurtăm litania clișeelor. E o constatare banală că arta se naște funerară și renaște îndată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mormânt. Semnul prin care este recunoscut un mormânt precede și fondează semnul de asemănare. Moartea ca semafor original pare foarte departe de semiologia și semantica noastră modernă, dar răzuiți puțin știința semnelor și vezi dezgropa lutul ars, gresia sculptată și masca de aur. Statuia, cadavru stabil și ridicat care, în picioare, îi salută de departe pe trecători ne face un semn, primul nostru semn. Sub cuvinte, pietrele. Semiologia, pentru a fi înțeleasă, va fi oare constrânsă să revină de la faptele de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imunizat, pus la loc sigur. Prin ea, cel viu se leagă de cel mort. Demonii și coruperea cărnurilor în adâncul cavourilor (în exemplul creștin) găsesc în ea ceva mai puternic. "Adevărata viață" este în imaginea fictivă, nu în corpul real. Măștile mortuare din Roma antică au ochii larg deschiși și obrajii plini. Și, chiar orizontali fiind, gisanții gotici n-au nimic cadaveric. Ei au postura unor înviați, trupuri glorioase la Judecata de Apoi, în orație vie. Ca și cum piatra sculptată ar absorbi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și bijuteriile și mobilierul). Însă fotografia e inclusă, ca și tapiseria (în ediție limitată). Eroare de o parte, adevăr de cealaltă parte a unui secol sau a unui Ocean? Un covor persan, un vas chinezesc, o măciucă din Oceania, o mască dogonă trebuie, odată ajunse la Paris, să meargă la muzeul Luvru, la muzeul Omului sau la cel al Artelor și tradițiilor populare? Fiecare epocă a avut propriul răspuns (și propria ierarhie a artelor majore și minore), dar niciuna nu s-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]