5,614 matches
-
specie. Spre exemplu, rozătoarele au durata de gestație de 2-3 săptămâni, pe când la elefanți puiul stă în pântecul mamei circa 24 de luni înainte de a se naște. Având sistemele de organe mai dezvoltate ca la alte organisme, mamiferele au un metabolism mai ridicat. Datorită acestuia, cât și blănii, ele au tot timpul o temperatură internă ridicată, iar datorită termoreglării (dilatarea sau comprimarea capilarelor, transpirația) temperatura este constantă. Multe mamifere s-au adaptat la mediile lor de viață, creându-și metode mai
Mamifer () [Corola-website/Science/300071_a_301400]
-
20% din masa corpului, numai membrele având până la 35 de mușchi separați și bine dezvoltați. Penele , ritmul respirației perfecționat, consumarea unei mari cantități de hrană, frecvență mare a bătăilor de inimă, precum și absorbția rapidă a oxigenului a dus la accelerarea metabolismului. Păsările au o temperatură a corpului de 43 de grade Celsius. Sistemul nervos este asemănător celui de la reptile. El constă din: Sistemul nervos central este alcătuit din encefal și măduva spinării. Encefalul păsărilor constă din medulla oblongata, lob optic, diencefal
Pasăre () [Corola-website/Science/300076_a_301405]
-
Fecundarea este întotdeauna internă iar ouăle depuse prezintă un înveliș calcaros și necesită o perioadă de incubare în anumite condiții de temperatură și umiditate. Sistemul endocrin la păsări este responsabil pentru coordonarea răspunsului păsărilor la diferiți stimuli, la stres, , regulează metabolismul și creșterea păsării. Sistemul endocrin . Vezi: Sistemul endocrin la păsări. Dacă ar fi să dăm o definiție vagă a comportamentului, acesta ar cuprinde toate tipurile de răspunsuri la schimbările de mediu, variind de la simplele reflexe necondiționate până la complexele reflexe condiționate
Pasăre () [Corola-website/Science/300076_a_301405]
-
Este confirmată reciprocitatea și conexiunea sistemelor serotonin- și noradrenergice în mecanismele reglării ciclurilor veghe-somn. Astfel, inhibiția sintezei serotoninei și lezarea nucleilor trunchilui cerebral provoacă insomnie, iar lezarea fusului noradrenergic dorsal provoacă hipersomnie, însoțită cu mărirea fazei somnului paradoxal și a metabolismului serotoninei. Deși serotonina participă în reglarea ambelor faze ale somnului, și în particular a somnului paradoxal, mecanismele de bază a acestuia sunt determinate de sistemul noradrenergic și, probabil, de sistemul colinergic, de neuroni localizați în locus coeruleus (LC), de unde începe
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
din ciroze, tumori hepatice, hepatite etc.) apariția simptoamelor și a stării de somnolență este atribuită unor substanțe toxice rezultate din alterarea funcționalității hepatice. Dintre acestea, mai cunoscut este amoniacul, care unindu-se cu acidul alfa-cetoglutaric blochează ciclul Krebs, perturbând astfel metabolismul oxidativ al celulei nervoase și întârziind conducerea sinaptică prin inhibiția colinesterazei. Hipersomniile din encefalopatia respiratorie (insuficiența respiratorie cronică, sindromul Pickwick etc.) au la bază un mecanism fiziopatologic complex. Creșterea rezistenței cutiei toracice și a plămânilor, obezitatea excesivă mediastinală și diafragmală
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
de căldură între ocean și atmosferă. Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, și dizolvă multe tipuri de substanțe, precum diferite săruri și zahărul, și facilitează reacțiile chimice ale acestora, lucru care permite metabolismele complexe. Unele substanțe însă nu se amestecă cu apa, cum e de exemplu petrolul, și alte substanțe hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide și proteine, profită de această proprietate, controlând interacțiunea dintre ele și mediul extern. Acest lucru este ușurat
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
guvernează temperatura Terrei printr-o combinație de efect de seră și albedou atmosferic și de suprafață. Această propunere poartă numele de "Ipoteza Gaia". Toate formele de viață cunoscute depind de apă. Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantități semnificative de apă sunt utilizate de organism în digestia hranei. (Notă: unele bacterii și semințe de plante pot intra într-o stare criptobiotică pentru o perioadă nedeterminată, atunci când sunt deshidratate, ca apoi să revină la viață
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată. Ribozomii sunt asociați reticulului endoplasmatic rugos și formează substanța tigroidă (corpusculii Nissl). Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea inițială a dendritelor, dar niciodată în axon. Ei au rol în metabolismul neuronal. Reticulul endoplasmatic neted are rol în reglarea nivelului de ioni de calciu din neuron. Microfilamentele, neurofilamentele și microtubulii formează citoscheletul neuronului. Trebuie menționat că neurofilamentele (asociate formează neurofibrilele) au rol mecanic, de susținere și în conducerea influxului nervos. Mitocondriile
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
Alcaloizii (fr. "alcali"; gr. "eidos"- aspect) sunt substanțe organice heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor, care dau reacții caracteristice și au acțiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică. În funcție de proveniența atomului de azot și de calea biosintetică se pot clasifica în: Noțiunea de alcaloid s-a stabilit la începutul
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
pot fi extrapolate întregului organism. Apar tulburări ale tuturor căilor metabolice, dar importanța lor e diferită în diferitele faze ale șocului. Inițial, tulburările hidroelectrolitice sunt cele mai importante și ținta preferențială a terapiei. Apoi, dacă șocul progresează, devin importante alterările metabolismului energetic celular, a cărui prăbușire duce la ireversibilitatea șocului. Șocul determină alterarea profundă a acestuia. Intensificarea catabolismului, prezentă după orice agresiune severă, se accentuează în stările de șoc, deoarece mecanismele neuroendocrine vegetative sunt foarte solicitate și din cauza apariției de tulburări
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
duce la ireversibilitatea șocului. Șocul determină alterarea profundă a acestuia. Intensificarea catabolismului, prezentă după orice agresiune severă, se accentuează în stările de șoc, deoarece mecanismele neuroendocrine vegetative sunt foarte solicitate și din cauza apariției de tulburări funcționale în organele importante pentru metabolismul protidic (ficat, rinichi). În fazele tardive au loc rupturi ale lizozomilor din celulele hipoxice, cu eliberarea unor hidrolaze (catepsine), a căror acțiune e favorizată de mediul acid și care „forțează” catabolismul protidic. În afara modificărilor biochimice cantitative ale unor constituenți protidici
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
încărcarea glicogenică a ficatului anterioară șocului și capacitatea acestuia de a metaboliza lipidele; în cursul șocului, pe măsura epuizării rezervelor glicogenice hepatice, scade capacitatea de oxidare a radicalilor acetat și a acizilor grași, iar hepatocitul se încarcă cu lipide. Alterările metabolismului glucidic se manifestă prin variații importante ale nivelului glicemiei și prin inițierea acidozei din cauza metabolizării glucozei pe cale anaerobă. Glicemia se menține ridicată în fazele inițiale ale șocului, deoarece debitul hepatic de glucoză este crescut (ca rezultat al intensificării glicogenolizei și
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
a acesteia necesită un consum mai mare de substrat. Hipoglicemia este considerată una din cauzele ireversibilității șocului; decesul șocaților se produce invariabil în stare de hipoglicemie. Totuși, exitusul nu poate fi împiedicat prin corectarea hipoglicemiei prin perfuzare de glucoză. Predominanța metabolismului anaerob în țesuturile ischemice duce la creșterea concentrației sanguine și tisulare a piruvatului și mai ales a lactatului, produșii glicolizei anaerobe. Ficatul șocat fiind incapabil de a utiliza lactatul pentru gluconeogeneză, se ajunge la hiperlactacidemie. Deoarece reacția de transformare a
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
este joncțiunea dintre procesele aerobe și cele anaerobe, lactacidemia controlează raportul dintre glicoliza anaerobă și procesele oxidative. Apariția unui exces de lactat corespunde unei creșteri a raportului NADH/ NAD, consecutivă hipoxiei. Excesul intracelular de acid lactic inhibă unele enzime ale metabolismului glucidic (fosforilaza, fosfofructokinaza etc.). De asemenea, concentrațiile nicotinamidadenindinucleotizilor scad marcat în diferite țesuturi (rinichi, inimă, ficat, mușchi etc.). În special scade forma oxidată (NAD), cea mai importantă în metabolismul glucidic. În ficat și mușchi scad mult, pe lângă aceasta, și NADP
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
consecutivă hipoxiei. Excesul intracelular de acid lactic inhibă unele enzime ale metabolismului glucidic (fosforilaza, fosfofructokinaza etc.). De asemenea, concentrațiile nicotinamidadenindinucleotizilor scad marcat în diferite țesuturi (rinichi, inimă, ficat, mușchi etc.). În special scade forma oxidată (NAD), cea mai importantă în metabolismul glucidic. În ficat și mușchi scad mult, pe lângă aceasta, și NADP și NADPH, care au roluri importante în ciclul Krebs. În șoc, pH-ul sângelui arterial prezintă o diminuare mică precoce și continuă să scadă odată cu evoluția spre exitus, iar
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
regularitatea consumului, poate cauza probleme respiratorii acute sau decesul, iar ingestia cronică are repercusiuni medicale grave. Alți alcooli sunt mult mai otrăvitori decât etanolul, în mare parte pentru că durează mai mult până să fie metabolizați, iar nu de puține ori metabolismul lor duce la apariția unor substanțe mai toxice. Metanolul, sau "alcoolul de lemn", de exemplu, este oxidat de enzime în ficat și duce la crearea formaldehidei, care poate cauza orbirea sau moartea. Un tratament eficient pentru prevenirea toxicității cu formaldehidă
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
As]O), ce poate fi detectat datorită vaporilor săi urât-mirositori. Gruparea acetil, derivată din acidul acetic, este o structură fundamentală pentru procesele biochimice ale tuturor formelor de viață. Legată de coenzima A formează acetilcoenzima A sau acetatul activ, devenind centrul metabolismului carbohidraților și al grăsimilor. Gruparea acetil rezultă prin decarboxilare aerobă din acid piruvic. În orice caz, concentrația de acid acetic liber în celule se păstrează la un nivel redus pentru a se evita dezechilibrul pHului din celulele care îl conțin
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
un agent reducător. Anionii acidului oxalic, ca și sărurile și esterii, sunt cunoscuți sub numele de oxalați. Acidul oxalic are un rol metabolic important datorat radicalului oxalil prezent în compuși ca acid oxalilacetic sau acid oxalilsuccinic ce iau parte la metabolismul energetic prin ciclul Krebs. Acidul oxalic și oxalații sunt acizi slab nefrotoxici care sunt prezenți din abundență în multe plante, cele mai notabile fiind spanacul sălbatic ("Chenopodium album"), revent și măcriș ("Rumex acetosa"). Acidul oxalic irită membrana intestinelor când este
Acid oxalic () [Corola-website/Science/300774_a_302103]
-
fi prezent în organism și prin consumul unei alte toxine, etilen glicol (în general cunoscută sub numele de antigel), deoarece, de-a lungul timpului, organismul transformă etilen glicolul în acid oxalic. Acidul oxalic din organism poate fi sintetizat și prin metabolismul fie a acidului glioxilic fie a acidului ascorbic (vitamina C) nefolosit, care este o boală gravă pentru persoanele care iau supradoze de suplimente de vitamina C. Acidul oxalic reacționează cu mineralele, precum calciu, din organism și formează cristale de oxalați
Acid oxalic () [Corola-website/Science/300774_a_302103]
-
diversitate metabolica, reușesc să își asigure materialul nutritiv necesar aproape din orice; începând de la utilizarea celor mai simple substanțe chimice, chiar anorganice și până la utilizarea celor mai complexe substanțe organice, acestea dovedesc o diversitate sporită și o adaptabilitate fără precedent. Metabolismul bacterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate în activitatea lor biologică, prin care substanțele nutritive din mediu sunt transformate în constituenți proprii, energie și produși de matabolism. Căile metabolice sunt: Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian: Reprezintă totalitatea proceselor prin care
Bacterie () [Corola-website/Science/300776_a_302105]
-
sporită și o adaptabilitate fără precedent. Metabolismul bacterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate în activitatea lor biologică, prin care substanțele nutritive din mediu sunt transformate în constituenți proprii, energie și produși de matabolism. Căile metabolice sunt: Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian: Reprezintă totalitatea proceselor prin care bacteriile preiau și utilizează anumite substanțe din mediu, pentru acoperirea nevoilor energetice și plastice. Aceste substanțe nutritive trebuie să conțină: "Nutriția bacteriană corespunde fazei de anabolism a metabolismului" Cunoașterea modului de nutriție a bacteriilor
Bacterie () [Corola-website/Science/300776_a_302105]
-
Căile metabolice sunt: Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian: Reprezintă totalitatea proceselor prin care bacteriile preiau și utilizează anumite substanțe din mediu, pentru acoperirea nevoilor energetice și plastice. Aceste substanțe nutritive trebuie să conțină: "Nutriția bacteriană corespunde fazei de anabolism a metabolismului" Cunoașterea modului de nutriție a bacteriilor are importanță practică pentru cultivarea lor și prepararea vaccinurilor. Creșterea, dezvoltarea și multiplicarea bacteriilor sunt condiționate de pătrundearea nutrienților esențiali prin învelișurile celulare și eliminarea unor substanțe uzate rezultate din catabolism. Nutriția se realizează
Bacterie () [Corola-website/Science/300776_a_302105]
-
și la locul de origine a ramificațiilor. După un timp are loc fragmentarea în porțiuni scurte și egale (Actinomycetes). Corpii elementari sunt mici structuri corpusculare care cresc și se multiplică prin diviziune. Viteza de multiplicare bacteriană este foarte mare, datorată metabolismului bacterian foarte intens, astfel la fiecare 20 de minute apare o nouă generație.
Bacterie () [Corola-website/Science/300776_a_302105]
-
să țină cont de tipul etnic (rasial) al bolnavului, recomandându-se utilizarea informației privitoare la rasă pentru identificarea (cu scop de prevenție) unei populații cu risc crescut în ce privește anumite maladii (diabet, boli de inimă, cancere, diverse maladii autoimune, boli de metabolism, constatându-se că chiar și tipul și gravitatea unor complicații ale unor maladii diferind de la o rasă la alta, ca și eficacitatea unor medicamente care variază în funcție de diferențe probabil explicabile prin polimorfismul genetic).
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
demonstrat o activitate imunomodulatoare semnificativă in vitro . Interferonul alfa- 2b recombinant inhibă replicarea virală in vitro și in vivo . Deși nu se cunoaște cu t iza exactitate modul de acțiune antivirală a interferonului alfa- 2b recombinant , acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă . Această acțiune inhibă replicarea virală sau , dacă replicarea apare , virionii descendenți nu pot părăsi celula . tor Hepatita cronică B : Experiența clinică curentă la pacienții cărora continuă să li se administreze tratament cu interferon alfa- 2b timp de 4
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]