6,725 matches
-
de bucate deosebite, constând din mâncări alese și scumpe“. Antonio del Chiaro a descris și el ospețele de pe vremea aceluiași domnitor: „Mâncările sunt foarte multe și bine gătite, după moda nemțească, franțuzească sau italienească.“ „Moda nemțească“? Nici nu e de mirare, având în vedere faptul că unul dintre bucătarii de la curtea Brâncoveanu era „Ion neamțul“... Influența italiană descrisă de Franco Siveri se regăsește și în „Manuscrisul brâncovenesc“, considerat a fi aparținut stolnicului Constantin Cantacuzino (cca 1650-1716). Renașterea italiană a adus în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
supărându-se de niște certări cu care Neculai Lefter avu imprudența să-l trateze, își răsturnase tingirile, cum făceau ienicerii când se răsculau, și dispăruse pentru totdeauna din curtea noastră.“ Turcii acordând o asemenea importanță bucătăriei, nu este deloc de mirare faptul că domnii fanarioți, descinși din Istanbul în Moldova ori în țara Românească, au adus cu ei același cult pentru arta culinară otomană, acesta suprapunându-se peste o mai veche influență gastronomică orientală. La fel de adevărat este însă faptul că modelul occidental
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
intenție artistică“35. Un francez, în schimb, nu are nevoie de mai mult de două mese în oricare restaurant „românesc“ pentru a putea declara cu mâna pe inimă că s-a familiarizat cu bucătăria acestei țări. Nici nu este de mirare că localurile noastre se află în această dezastruoasă stare. Este suficient, pentru a înțelege una dintre cauze, să amintim disprețul manifestat față de practicanții artei culinare, recrutați, în familiile boierești, din rândul robilor țigani. Mai trebuie pomenit eclectismul culinar practicat încă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din moment ce nu avea voie să inoveze, să schimbe rețetele, dar nici măcar nu putea să experimenteze prin modificarea cantităților. Orice experiment însemna riscul unui dosar penal, căci aplicarea Rețetarului era urmărită de procuratură. Cu o asemenea „alimentație publică“, nu este de mirare că, în anul 1989, prin București circulau zvonuri privind desființarea iminentă a alimentarelor (restaurantul devenise deja cuvânt tabu) și obligarea cetățenilor să ia toate mesele la cantinele de inspirație nord-coreeană ce urmau a fi deschise în celebrele „circuri ale foamei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
însă existența scrisului și mijloacelor de scris, care sugerează ideile de bibliotecă și de școală, magiștri. La un moment dat Harappa și Monhendjo-Daro au fost distruse, cum s-a distrus și industria scrisului și a literaturii, ceea ce nu e de mirare dacă luăm în calcul evenimentele istorice de-a lungul anilor. Dar sub distrugeri au rămas dovezile acelor civilizații ce uimesc. Instalațiile sanitare nu sunt mai prejos decât cele din Egiptul faraonilor sau cele dintre Tigru și Eufrat. Tratatele de Istoria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic anatomist David Ryckaert (1612 - 1661) obsedat de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo da Vinci nu era străin. Lumea, în genere, o taxează prin judecăți reducționiste, nihiliste, din necunoaștere. Considerăm absolut necesar să-i acordăm un paragraf, nu cu titlu de paranteză, întrucât acesta este secolul în care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în aprilie 1922. De acum era profesor de două decenii la Facultatea de Medicină din București, prezent în revistele de specialitate din țară și străinătate, cunoscut creator de școală și reorganizator de învățământ medical. Dar Premiul Nobel este acordat, spre mirarea atâtor savanți din lume, lui Sir Frederic Grant Banting — fiziolog și biochimist (Toronto - Canada) care a descoperit același hormon, împreună cu studentul său în biologie, Charles H. Best, cercetările având loc în laboratoarele lui Johan James Richards Mac Leod, care a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mea, îmi plăcea să sufăr, și căutam subiecte de suferință, în timp ce în legătură cu o nefericire străină, prefăcută, mimată, jocul actorului îmi plăcea cu atât mai mult și mă prindea cu atât mai tare, cu cât îmi storcea lacrimi. Ce-i de mirare în asta? Mielușea nefericită, rătăcită de turmă și nerăbdătoare să fiu păzită, o râie îngrozitoare mă murdărea. De aici dragostea mea nu pentru suferințe care m-ar pătrunde în profunzime (de fapt, nu-mi plăcea atât de mult să le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE: Nu e de mirare. Sunteți o familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip de "Păcală" cu trăsături miticiste face însă figură de "înșelător înșelat", pentru că sentința, în acord perfect
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această schemă, doar odată cu dezvoltarea gândirii științifice, singura prin care omul izbutește într-o oarecare măsură să-și dea seama de realitatea mediului în care trăiește, și singura care îi poate oferi o oarecare putere asupra acestuia. Nu e de mirare că Frazer își încheie lucrarea menționată pe un ton lipsit de concesii, referindu-se la demersul său ca la "consemnarea plină de tristețe a rătăcirii și neroziei omenești".88 Nu încape îndoială, în sistemul acesta mitul nu are nici un fel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îmbinată cu tangibilul). Omul nu trăiește doar într-un spațiu obiectiv, subliniază și Jean-Jacques Wunenburger, spațiile locuite de oameni devenind "medii de existență" doar prin intermediul imaginilor primordiale, care "creează rezonanță între exterioritatea Naturii și interioritatea psihicului".388 Nu e de mirare, prin urmare, este de părere Boia, că mitologia modernă eminamente științifică nu face decât să recupereze un fond arhaic, transfigurându-l și inserându-l în realitate, pe un traseu care pleacă de la fondul arhetipal (mitul), decantat prin știință și filozofie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
După 1989, însă, după cum observa Kiss Ferenc și în cazul benzii desenate din Ungaria, nu există continuitate în acest domeniu: cea veche este plictisitoare pentru noul public, care pe cea nouă "nu știe s-o citească".847 Nu este de mirare că în România, spre deosebire de marile piețe de bandă desenată, publicul majoritar consumator se plasează în segmentul de vârstă 35-45 de ani, banda desenată reprezentând în primul rând suport al nostalgiilor.848 Un nou val de graficieni, autodidacți ori absolvenți ai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de sacrificiu, dezorganizare generalizată, economie ruinată, dispreț față de categoriile "necombatante" ca bătrânii și copiii, asistență socială dezastruoasă, poluare inclusiv nucleară, și un limbaj agricol conflictual în care abundau "campaniile de însămânțare" sau "bătăliile" recoltei etc.).909 Nici nu este de mirare că cele mai cunoscute figuri românești în cultura populară occidentală sunt Ceaușescu și Dracula (Vlad Țepeș fiind cel mai mediatizat principe român medieval datorită fanteziilor lui morbide aplicate, la fel ca ale dictatorului, o jumătate de mileniu mai târziu).910
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ființe, mai spune autorul. ibidem, p. 207. În aceeași notă lirică, mai adaugă: "mitul inspiră realizarea posibilității perfecțiunii tale, deplinătatea puterii tale și pogorârea luminii solare asupra lumii", miturile fiind infinite prin revelația lor. Ibid., p. 183. Nu e de mirare că Robert Segal îl numea "cel mai mare evanghelist al mitului", predicând aneantizarea omului în eventualitatea pierderii dimensiunii mitice (sensurile mitului rămân aceleași, cunoscute de către primitivi și redescoperite de către moderni). De fapt, cele mai dure critici la adresa lui Campbell privesc dogmatismul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îmbină două scânduri", "să știi să desenezi o stropitoare, să știi să desenezi un ciocan, care are dinamica lui"), inspirația nefiind suficientă, solicitându-se și o documentație minuțioasă pe care să ți-o însușești. ibidem, p. 24. Nu este de mirare că pentru un album clasic, de 44 de pagini, un artist lucrează în medie între 6 și 12 luni, după spusele lui Dodo Niță cf. Matei Martin, De ce nu avem benzi desenate. Ca fapt divers, Puiu Manu a fost autorul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiecare scânteie de soare pe valuri e un cuțit, și aș vrea să nu mai fiu... Oh, cât mai repede să nu mai fiu, și întristarea mea după ce am râvnit totul, refuză scrâșnind toate darurile lumii. Nu-mi rămâne decât mirarea care a început odată cu trezirile adolescenței, și cerne... și cerne și azi aceleași întrebări fără răspuns!... Astfel murmura moșierul de Fălciu, „Boierul nebun“-, lucruri sinistre din ochiul bolnav și mintea lui smintită. Și, câtă dreptate avea!... O mulțime de ani
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și porni... Anuca era dată în grija Domnicăi, sora lui Anton, în aprilie împlinise un an și trei luni... mergea în picioare și prinse a rupe vorbele... ta-ta... ma-ma... Când striga ma-ma... Domnica izbucnea în plâns, spre mirarea fetei, iar când spunea ta-ta, Anton nu mai știa unde se află, în cer ori pe pământ, iar bătrânul, când îi pronunța numele, se lumina la față... Creștea frumos și era isteață. * Cocoșii au cântat pentru a doua oară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul la gură, povestiri de vitejie din războiul neatârnării, zguduitoare pentru sufletul omenesc. Anton își mai aprinse o țigară, privind-o îndelung
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați în lacrimi, pe care grăbea să-i șteargă cu dosul palmelor, zicând: „De ce i-ai omorât, tătai!...“ Moșierul făcu ochii mari de mirare. A doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi, decât, doar dacă-i nevoit. Moșierul a înțeles, dar o întrebare îi chinuia mintea... „De unde a știut Anuca lupii uciși, pe care i-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai mult nefolosita aparatură din bucătăria ei minusculă, pe iluminarea ideală a sufrageriei sau pe pernele de diverse mărimi ale patului său dublu. Dar știa că într-o zi avea să iasă de sub apăsarea datoriilor (la urma urmei, avea, spre mirarea ei, o slujbă bine plătită!) și îi plăcea să trăiască în Dublin, la doar cinci minute pe jos de gară și la puține stații de biroul ei din Centrul de Servicii Financiare. În mod normal, Darcey sosea înainte de șapte jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în America, dar sucursala din Scoția era cea mai mare din Europa, în virtutea faptului că scoțienii cei dibaci preluaseră înainte ProSure, o firmă de investiții în principiu englezească. Era dificil, se gândea Darcey, să ții evidența tuturor. Nu era de mirare că majoritatea oamenilor considerau prea complicat să faci afaceri. Dar ideea de bază nu era complicată. Scoțienii și yankeii aveau să sosească în Dublin în curând. Și aveau să schimbe lucrurile pentru toată lumea. Darcey trase adânc aer în piept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
decât vorbitul față în față, și rezolva repede orice problemă pentru care sunau. Limbile străine îi folosiseră enorm, cu toate acestea, postul pe care îl avea nu fusese niciodată în planurile ei de viitor. Darcey își mai dădu seama cu mirare că îi cam plăcea să aibă responsabilități și că era un bun conducător. Nu mai fusese niciodată șefă. Nieve era cea căreia îi revenea tot timpul acest privilegiu. Poate că nu fusese atât de rău până la urmă, se gândea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și-ar fi închipuit vreodată. Ai zice că nici unul din noi n-a mai văzut o femeie în viața lui. Apropo de femei, nu prea ai din astea în posturi de conducere. Toți directorii tăi sunt bărbați. Nu-i de mirare că toată lumea se agită când vede câte o fată intrând în sala de ședințe. Nu-mi plac femeile în afaceri, spuse Max. —Nici măcar eu? îl întrebă Nieve. —Cu tine e altfel, îi spuse. Ești asistenta, nu rivala mea. Avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gol imens. Nu putea fi femeie de afaceri. Chiar nu putea. Nici nu mai era cazul să-și bată capul. Avusese șansa să-și facă rost de o superslujbă și o dăduse în bară. Era o proastă. Nu-i de mirare c-o părăsise Aidan Clarke. Golul din stomac se făcu simțit, și se trezi brusc din nou înapoi în corpul ei. De data asta golul era mult mai concret - îi era foame. De ce, se întrebă ea cu tristețe, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și i-am întrebat despre ce vorbeau și de ce stăteau împreună atât de retrași în colțul ăla. Când el mi-a zis să mă car, i-am răsturnat farfuria în poală! —Nasol. — Am fost concediată, suspină Darcey. Nu e de mirare. Iar lui Neil i-au spus că dacă voia să rămână în afaceri, trebuia ori să mă lase, or să mă ducă la psihiatru. Și te-a părăsit? exclamă Anna uluită. — S-a străduit din răsputeri să mă ajute, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]