5,204 matches
-
opere literare educative, dar și opere dăunătoare pentru „masele largi ale oamenilor muncii”: „Nu este deloc întâmplător faptul că între cele mai valoroase, cele mai realizate opere ale literaturii noastre noi se află cele care înfățișează viața și lupta clasei muncitoare. Scriitori ca Petru Dumitriu, Dan Deșliu, Mihail Davidoglu au înfățișat în diferite lucrări figuri convingătoare de muncitori înaintați, lupta plină de avânt a clasei muncitoare pentru construirea socialismului. Al. Jar, N. Moraru și Aurel Baranga, Cezar Petrescu și M. Novicov
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
realizate opere ale literaturii noastre noi se află cele care înfățișează viața și lupta clasei muncitoare. Scriitori ca Petru Dumitriu, Dan Deșliu, Mihail Davidoglu au înfățișat în diferite lucrări figuri convingătoare de muncitori înaintați, lupta plină de avânt a clasei muncitoare pentru construirea socialismului. Al. Jar, N. Moraru și Aurel Baranga, Cezar Petrescu și M. Novicov evocă cu succes în scrieri ale lor episoade ale luptei eroice pe care clasa muncitoare a dus-o în trecut. Asemenea opere sunt cunoscute și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ale luptei eroice pe care clasa muncitoare a dus-o în trecut. Asemenea opere sunt cunoscute și iubite de mase largi ale oamenilor muncii și exercită asupra lor o puternică influență (...). Uneori au apărut chiar lucrări dăunătoare, care prezintă clasa muncitoare într-o lumină falsă, cum ar fi Poveste de dragoste de Ieronim Șerbu, Cântecul uzinei de Cella Serghi, sau volumul de nuvele Din cremene nouă de Maria Rovan (...). Este necesar ca portretul moral al muncitorului înaintat să fie înfățișat în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
într-alta, construindu-se subiecte similare, numai cu minimale modificări de rigoare, dată fiind schimbarea decorului, a mediului (...). Așa de pildă, multe dintre cărțile care înfățișau până acum viața satului erau croite după următorul șablon «patentat»: în familia unui țăran muncitor existau neînțelegeri. Bărbatul vrea sau afirmă că vrea să intre în colectivă; soția nu vrea, sau soțul pretinde numai că soția nu vrea să intre în colectivă. Toate greutățile se datoresc svonurilor chiaburești. Intervine secretarul de partid, sau un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pildă, pentru a ne întoarce la o observație făcută mai înainte, un erou pozitiv care să se preocupe de câștigul obținut prin munca sa, sau să-și dorească o locuință confortabilă și frumoasă; o femeie cu vederi înaintate, atașată clasei muncitoare și care să fie preocupată de o îmbrăcăminte estetică frumoasă, elegantă - așa ceva ar însemna pentru unii scriitori o abatere de neconceput de la «lista» pomenită. Când atari însușiri apar în cărțile acestor scriitori la câte un personaj, putem fi siguri de la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tâlc adânc. Și totuși, dragostea lui de viață, humorul lui sunt acelea ale țărănimii sărace, iar drumul lui Mitrea Cocor este totodată drumul istoric al acestei țărănimi, care de veacuri suferă și se revoltă, dar care numai sub conducerea clasei muncitoare găsește calea spre rezolvarea, pe cale revoluționară, a năzuințelor ei dintotdeauna”. PETRU DUMITRIU NU MAI ESTE SINGUR Afirmația din titlu vrea să spună că, de prea mulți ani, încă din 1949, dincolo de inerentele și convenționalele remarci critice, Petru Dumitriu era singurul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
neîncrederea în reușita construcției (...). Cu o mare forță surprinde Petru Dumitriu scenele în care comuniștii sunt puși în față cu dușmanul. Înlăturând în bună măsura lipsurile existente în această privință la prima ediție, care făceau ca Mateica, dușman al clasei muncitoare, să fie prezentat cu mijloace mai vii, mai expresive față de Maftei, Petru Dumitriu a reușit să zugrăvească forța morală pe care li-l dă comuniștilor conștiința superiorității cauzei lor, îmbogățind chipul lui Maftei, analizând cu finețe psihologică gândurile lui și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe Mateica într-un clește neiertător (...). Lui Mateica și ciracilor săi, scriitorul le-a adăugat pe inginerul Raica, spion în solda imperialiștilor, strecurat într-un post de conducere în Direcția generală a șantierului. Plin de ură de moarte față de clasa muncitoare, cosmopolit până în măduva oaselor, Raica știe însă să-și mascheze sentimentele (...). Munca creatoare, conștientă, însuflețită de spiritul întrecerilor socialiste, se află în centrul romanului Drum fără pulbere. Emulația pe care o crează întrecerea socialistă între oameni, tendința de a depăși
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
imagini severe, renunțând la formalități (...): «Ai încercat vreodată să înoți pe râu în sus? Eu încercasem când eram copil la noi acasă (...). Înotând împotriva firului apei, poți chiar înainta o bucată. După aia te biruie apa. Așa e și clasa muncitoare: ca un râu: cum e Bistrița la noi, la munte...» (...)”. Dar când se scriau aceste considerații, Petru Dumitriu nu mai era singur, i se alăturase de câteva luni Marin Preda, prin publicarea nuvelei Desfășurarea, unanim acceptată ca o creație reușită
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fond tot din egoismul feroce, axă a caracterului lui Miai. Dar nu de complexitatea lui e vorba, ci de felul cum scriitorul M. Preda, dând o imagine realistă a vieții satului, s-a întâlnit în chip firesc cu concepția clasei muncitoare cu privire la țărănime și problemele ei (...). Din nuvelele cu țărani ale începutului, s-a născut povestirea de două sute de pagini Desfășurarea. Încă de prin 1945-46, sau mai înainte, când au fost scrise (bănuiesc) nuvelele, M. Preda arăta, în Ilie Resteu, în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai înainte, când au fost scrise (bănuiesc) nuvelele, M. Preda arăta, în Ilie Resteu, în Pațanghel, în Beleagă, în Miai, că știe să vadă lumea nu cu ochii oricui, ci cu ochii lui Ilie Resteu și ai lui Pațanghel, țărani muncitori, iar primul de-a dreptul lipit pământului, exploatat, obligat să deție prin prestație de muncă în serviciile consătenilor. Chiaburul e studiat cu un ochi necruțător, dar din afară. Autorul vorbește prin glasul lui Ilie Resteu, sau al lui Pațanghel. De
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mare număr de pagini îi sunt închinate. El e personajul central, el e eroul. El câștigă simpatia și stima cititorului, pe el îl iubim, de soarta lui ne interesăm cel mai mult. Și e vorba de un tip de țăran muncitor din anii 1950-51 (cel mai izbutit din literatura noastră recentă). Desfășurarea e un pas înainte, un pas mare, față de primele nuvele (...). Totuși, Desfășurarea suferă de urmări ale crizei inutil de grave prin care a trecut autorul într-o fază a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al Premiului de Stat, nuvela Desfășurarea a lui Marin Preda, ori romanul Pâine albă al lui Dumitru Mircea - ca să nu amintim decât pe acestea - prezintă imagini din ce în ce mai complexe, mai pe măsura transformărilor care marchează drumul spre socialism al țărănimii noastre muncitoare. Fără îndoială că lucrările menționate suferă încă, pe alocuri, de neajunsuri și lacune în privința cuprinderii artistice a realității. Important e însă faptul că, prin intermediul atâtor momente izbutite ale lor, cititorul ia cunoștință de lumea satului actual așa cum este și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ni le povestește Marin Preda se petrec pe la sfârșitul verii anului 1951, în satul Udupu din Bărăgan. După o expresie din partea locului - care i-a sugerat scriitorului titlul nuvelei - în această zi urmează să aibă loc «desfășurarea» acelora dintre țăranii muncitori care au hotărât s-o rupă cu viața dinainte: unirea lor într-o gospodărie agricolă colectivă (...). Când termini de citit Desfășurarea și încerci să justifici impresia generală favorabilă pe care ți-a lăsat-o, înțelegi fără prea multă greutate că
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vedem venindu-i sprijin de nicăieri, că nu se bucură de nici o autoritate (...). O atenție deosebită suscită Voicu Ghioceoaia, în care Marin Preda a creat - pentru prima oară în literatura noastră - tipul chiaburului de proveniență recentă, desprins din rândurile țărănimii muncitoare în condițiile N.E.P.-ului. Scriitorul a surprins și a redat cu multă pătrundere fizionomia specifică a acestui nou soi de chiabur, trăsăturile contradictorii de caracter determinate de poziția sa socială specifică. Pe vremuri lucrase pe moșia boierească din vecinătatea satului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ordin artistic care le corespund se grupează până la urmă într-o singură categorie, sunt greutăți și greșeli legate mai ales de cerințele tipizării (...). Nuvela Desfășurarea este valoroasă tocmai pentru că aduce o contribuție de seamă - prin mijloacele artei - la mobilizarea țărănimii muncitoare pentru transformarea socialistă a agriculturii și, totodată, contribuie la lupta împotriva urmărilor devierii de dreapta. Cu recenta sa creație, Marin Preda a dovedit în mod concludent de ce-i în stare un scriitor talentat atunci când ține seama cu toată seriozitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să descopere o imagine a satului mai vie încă, mai complexă și de o mai mare amploare decât cea oferită de Desfășurarea. Să demaște cu și mai multă forță artistică pe cei care se pun de-a curmezișul drumului țărănimii muncitoare spre o viață nouă și să cuprindă, alături de un nou Ilie Barbu, și o figură de tipul Maidannicov, deoarece Marin Preda este unul dintre prozatorii noștri cei mai capabili să realizeze o asemenea sarcină. Pentru aceasta însă, Marin Preda trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea noastră de sub jugul fascist de către Armata Sovietică, poeții, necontenit ajutați de partidul clasei muncitoare pe de o parte, pe de alta având în față luminosul model al creațiilor literaturii sovietice, au putut să se țină la pas cu transformările revoluționare realizate în țară de oamenii muncii (...). Cât de elocvent este saltul calitativ al poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cântecele de dor și fericire (...). Cu câtă platitudine și monotonie este redată în unele poezii viața sufletească intimă a muncitorilor stahanoviști! Sentimentul dragostei este înfățișat ca un calcul rațional, determinat de normele pe care le depășește fata iubită, care este muncitoare fruntașă, ori în orice caz va deveni muncitoare fruntașă (...). În «teoriile» vulgarizatoare cu privire la poeziile de dragoste, un singur aspect al iubirii este acceptat fără rezerve: iubirea împărtășită, victorioasă. Par a fi însă interzise accentele de tristețe, de dezamăgire sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
el. Poetul nu își cântă discret cântecul de armindeni, ci scandează un marș hotărât. Este izolată această izbucnire de patos a lui Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită poezie, plină de ură împotriva dușmanilor țărănimii muncitoare. Asemenea versuri se întâlnesc și în Drumul minerilor. Ciudat este că D. Micu a analizat aceste poezii, citând versuri de un patos unit cu mânia și indignarea, însușiri de care tot el se îndoia puțin înainte: N-am să uit
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bogat Rodul mult și bobul plin Fără boz și mărăcini. Am plivit grâul, plivit La prășit am hărnicit, Că ne-ajunserăm, măi frați, Și-n Scânteia lăudați (...). Ăla măi, mi-e frate bun Ce ni-e bun cârmaci la drum Muncitor și făurar, Clăditor de fapte mari. Și să vezi și să tot vezi Că ne-a dat mândre cirezi Nu de boi ci de mașini Purtătoare de lumini. Dregeți secerii tăiș Să nu ronțăie pieziș, Și să crească snopi și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt cunoscător în critică literară, dar mie mi se pare că acest reportaj nu e pe linia realismului socialist. Capul Midia este de nerecunoscut. E ceva tulbure și nefiresc în acest scris, ceva neînchegat. Sunt prea multe cuvinte necunoscute oamenilor muncitori. Lipsesc elementele concrete ale muncii de la construirea digului. În locul faptelor din viață, sunt puse tot felul de cuvinte cum ar fi «splendidul vapor», «splendida serbare», «splendid pachebot», «superba constelație», «enorm», «haotic», «furie», «spectaculos». Nu știu ce și cât ar putea învăța un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
serie de adnotări critice: - Realitatea, așa cum apare ea din lectura nuvelelor, este totuși mai săracă și mai palidă decât viața pe care o simt cum mocnește în filele ziarelor. (...) Lupta de clasă ce se ascuțea în acea vreme, pe măsură ce clasa muncitoare smulgea noi și noi poziții exploatatorilor, nu este înfățișată cu vigoare. Eroul pozitiv, animatorul luptelor și constructorul lumii noi este palid, adesea zugrăvit schematic, artificial. Citind aceste nuvele îmi dau seama că în țara noastră se desfășura fenomenul nașterii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
concret, cum învinge nenumăratele obstacole pe care moștenirea mentalității burgheze i le punea în cale, îmi scapă. Am câteodată impresia că autorii de atunci au subapreciat măreția vremurilor pe care le-au trăit, au ocolit importanța victoriilor repurtate de clasa muncitoare, de partid, au înfățișat viața în culori cu mult mai puțin aspre decât acelea pe care le avea ea în realitate. (...) Totodată va constata că în poezie îndreptarea scriitorilor spre temele care reflectă frământările și lupta poporului s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
temelor noi a avut multe lacune. Uzina, cu tot procesul minunat de transformare a omului în avântul muncii socialiste, este foarte palid reprezentată. Aspectele luptei de clasă sunt incomplete, adeseori autorilor le scapă esențialul, forța motrice a mișcării înaintate - clasa muncitoare și avangarda ei - partidul. Apoi lipsesc lucrări mai substanțiale despre principalele evenimente. N-am întâlnit nici cel puțin un volum care să zugrăvească cu mijloace artistice 23 August 1944, nemaivorbind de altele ca: doborârea monarhiei, naționalizarea industriei etc... Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]