7,269 matches
-
avea să le ridice băiatul trimis de la curățătorie. Totul mergea ca pe roate! Curățătoria era treaba pe care o uram cel mai mult, pentru că, deși o făcusem de atâtea ori până atunci, tot mi se părea respingător să ating hainele murdare ale altcuiva. În fiecare zi, după ce terminam de sortat și pus totul În sacoșă, trebuia să mă spăl pe mâini: mirosul persistent al Mirandei Îmi pătrundea prin pori și, măcar că acesta consta dintr‑un amestec de parfum Bulgari și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apel internațional, nu aveam cea mai mică Îndoială cu privire la persoana care mă suna. — Bună, Em, ce mai faci? mai că am fredonat eu și Îmi frecam piciorul gol pe care mă străduiam să nu Îl las să atingă de podeaua murdară a taxiului. Ea a părut uimită de tonul meu binedispus. — Andrea? — Da, bună, eu sunt. Care e treaba? Mă cam grăbesc, așa că... M‑am gândit să o Întreb direct dacă mă sunase ca să mă dea afară, pe urmă Însă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pumn de antidepresive. Dar cafeneaua Starbucks era luminată și Încălzită și populată de un număr apreciabil de oameni, iar eu m‑am ghemuit Într‑unul dintre uriașele fotolii verzi și am Încercat să nu mă gândesc cine‑și frecase părul murdar de el Înaintea mea. În ultimele trei luni, Loretta devenise mentorul meu, campioana mea, salvatoarea mea. Ne Înțelesesem de minune de la prima Întâlnire și totul decursese nemaipomenit Între noi de atunci Încoace. Imediat ce am intrat În biroul ei spațios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Însă curînd după aceea, la Îndemnul lui Fraser, au dat colțul. Ceva În aer Începuse să se schimbe. În locul caselor, din loc În loc, erau clădiri mai mari, depozite și fabrici, iar aerul mirosea mai acru, mai intens, ca oțetul. Suprafața murdară a drumului dispărea, lăsînd la vedere pietrele de pavaj, iar acestea erau lunecoase, de parcă ar fi fost date cu unsoare. Duncan nu cunoștea deloc zona. Faser pășea Înainte, cu aerul lui Încrezător, și el trebuia să se grăbească pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scaun din pînză și se Întinsese În el și citea o carte. Picioarele Îi erau răsfirate pentru că era Îmbrăcată bărbătește, ca un tînăr mecanic, cu o salopetă din stambă și ghete. Avea părul blond, de culoarea și textura unei frînghii murdare; Îi stătea În sus de parcă atunci se dăduse jos din pat. În timp ce Kay o urmărea, tocmai Își umezea un deget și Întorcea o pagină. Nu o auzi pe Kay, iar Kay veni spre ea cu un tremur ciudat al inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care putea sta lîngă Julia și-i atingea fruntea... Se apropie de biroul Juliei. Ca toate lucrurile ei, era dezordonat, sugativa Încărcată cu prea multă cerneală, o cupă cu bonuri de trezorerie răsturnată, un teanc de hîrtii și plicuri, batiste murdare, coji de măr și panglici de mașină. În mijloc tronau caietele albastre și ieftine, Century. Pe copertă scrisese Bolnavi 2: conținea planul romanului la care lucra acum, un roman a cărui acțiune se desfășura Într-un sanatoriu particular, și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
traversă Încăperea pînă ajunse la fotoliu și se așeză. Piciorul i se lovise de ceva În trecere și făcuse obiectul respectiv să se rostogolească foșnind pe carpeta Încrețită; lăsase un ziar desfăcut pe podea. Pe brațul fotoliului era o farfurie murdară și o veche conservă de carne, plină-vîrf cu scrum și mucuri de țigară. O cămașă și niște gulere pe care le spălase de curînd atîrnau de o sfoară În dreptul șemineului și arătau spălăcite, de doi bani, prin Întuneric. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ajutîndu-l pe omul sîngerînd. Patridge, ai terminat cu fetele? OK, toată lumea. Haideți. Repede, dar cu grijă. Mărșăluiră de-a valma intrînd În bucătărie. Lumina Îi făcu să tresară și să-și acopere ochii. Și atunci fetele văzură, desigur, cît de murdare și tăiate erau, cît de oribil arăta tatăl lor, cu sînge și bandaje pe față. Începură să plîngă. — Nu-i nimic, le zise mama cutremurată. Încă tremura. Nu-i nimic. Noi sîntem bine, nu-i așa? Phyllis, Întoarce cheia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mergînd În gol, să coboare panta spre garaj, la viteza lui. CÎnd trase de frînă, ea și Mickey Își dădură capul pe spate și Închiseră ochii. — Ce vezi? Întrebă ea. — Bandaje, răspunse Mickey. Tu? — Drumul clătinîndu-se. Dubița le era mai murdară ca oricînd; mai stătură Încă un sfert de oră umplînd găleată după găleată cu o apă Înspăimîntător rece, clătind-o și spălînd-o. Apoi au trebuit să se spele. Camera era neîncălzită, cu o ușă pe care scria: DECONTAMINARE: FEMEI, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă, cam murdară la genunchi, și cu părul ascuns sub un turban plin de praf. Femeia zîmbea și-și ridicase mîna. — Helen! strigă ea din nou, izbucnind În rîs. — Julia! zise Helen În cele din urmă. Traversă strada. Nu te-am recunoscut! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la fel. Dar nu-i ilegal? Așa s-ar zice. Dar avem o dispensă specială, adică eu și tata. Dacă o casă e goală și nu putem face rost de chei, avem voie să intrăm cum putem. E o treabă murdară, nici pe departe atît de palpitantă pe cît pare; camerele sînt făcute praf, covoarele distruse, oglinzile, cioburi. Probabil că din cauza conductelor, apa curge și transformă funinginea În mîzgă. Luna trecută am intrat În diverse case și am găsit lucrurile Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
obișnuiți, nu-i așa? — Da, sînt, zise Fraser. — Și ce spui de japonezi? — Ei, japonezii, interveni bărbatul de lîngă Fraser - un alt dezertor, pe nume Giggs - nu-s oameni. Toată lumea o știe. Conversația continuă cîteva minute. Duncan Își mîncă mîncarea murdară ascultînd, dar nu spuse nimic. Se uita din cînd În cînd la Fraser care, după ce declanșase totul, după ce-i stîrnise pe cei de la masă, stătea acum sprijinit de scaun, cu mîinile la ceafă și se uita Încîntat. Uniforma, se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stătea acum sprijinit de scaun, cu mîinile la ceafă și se uita Încîntat. Uniforma, se gîndi Duncan, i se potrivea la fel de rău ca celorlalți; cenușiul hainei, cu steaua roșie soioasă, Îi sleia culoarea din obraji; gulerul cămășii era negru de murdar ce era, și, cu toate astea, reușea să arate Încă frumos - suplu, să zicem, cînd toți ceilalți arătau jigărîți și malnutriți. Era la Wormwood Scrubs de trei luni și mai avea nouă de făcut, dar deja stătuse un an la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vă dau asta, zise ea, pe un ton ușor dezaprobator. I-am spus că nu primim de obicei corespondență personală. Helen luă biletul. Era adresat Domnișoarei Helen Giniver, dar ea nu recunoscu scrisul, iar pe hîrtie era urma unui deget murdar. Îl deschise. Ești liberă la prînz? Am ceai și senvișuri cu friptură de iepure! Ce zici? Nu-ți face probleme dacă nu poți. Dar o să stau afară Încă zece minute. Și era semnat Julia. Helen văzuse semnătura la Început, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stare. E goală de luni de zile. SÎnt sigură că nimeni n-o să obiecteze. Mi-ar face mare plăcere, zise Helen. — Chiar? — Da! — În regulă, spuse Julia zîmbind din nou. N-o să te iau de braț pentru că sînt groaznic de murdară, dar așa este mai plăcut. O conduse pe Helen pe Marylebone Road, apoi dădură colțul, ajungînd pe niște străzi mai liniștite. — Celebra domnișoară Chishom, o Întrebă ea pe drum, mi-a luat biletul? Înțeleg ce vrei tu să zici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea Întorcîndu-se; o luă pe Helen de mînă și-i strînse degetele. O porni repede pe scări. Helen o urmă ceva mai lent. CÎnd ajunse În hol, Julia scutura praful de pe umerii și din părul tatălui ei, rîzÎnd. — Dragule, ești murdar! — Chiar? — Da! Uită-te Helen, În ce hal e tatăl meu. A săpat tunele prin pivnițe cu cărbune... Tati, ea este prietena mea, domnișoara Helen Giniver. Nu da mîna cu ea! Și-așa crede că sîntem o familie de vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
A săpat tunele prin pivnițe cu cărbune... Tati, ea este prietena mea, domnișoara Helen Giniver. Nu da mîna cu ea! Și-așa crede că sîntem o familie de vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie soioase pe piept. Își scosese o șapcă mototolită și-și aranja părul pe care Julia i-l răvășise. — Mă bucur să vă cunosc, domnișoară Giniver, zise el. Mi-e teamă că Julia are dreptate În ce privește mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să rîmez În astea vechi. Totuși, mă ține ocupat. Și pe Julia departe de necazuri. Făcu cu ochiul. Avea ochii negri, ca ai Juliei, cu pleopele grele. Părul era grizonat, dar Înnegrit de mizerie; fruntea și tîmplele erau și ele murdare - sau pistruiate, nu-ți puteai da seama. În timp ce vorbea, o măsură pe Helen cu o privire exersată, destinsă. Oricum, mă bucur că vă interesează. Vreți să stați și să dați o mîna de ajutor? Nu fi prost, tati. Helen are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În vremuri ca acelea, slujba ei era obositoare. Oamenii pe care Îi intervievase În ultimele trei săptămîni semănau cu aceia pe care-i văzuse În timpul marelui atac de acum trei ani. Unii veneau direct din casele lor distruse, cu mîinile murdare, tăieturi și bandajați. O femeie Îi spusese că fusese bombardată de trei ori; stătea În fața biroului lui Helen și plîngea. — Nu e vorba de casa care s-a dus, spunea ea, ci pur și simplu de faptul că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-și spună chiar Înainte cu mulți ani. Iar dezamăgirea lui - față de tatăl lui, de el Însuși, chiar și față de Viv - i se ridica În gît și aproape că-l sufoca. Își dorea, cu perversitate, să fi apărut cu unghile murdare și părul nepieptănat. Își dădu sema că Își dorea cu adevărat ca Viv și tatăl lui să vadă că trăia În mizerie: ar fi vrut să-i spună că era un fel de erou că suporta asta fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tempera roșie, cîrpită din loc În loc, erau goi; covoarele erau un amestec de chilime turcești peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi de mucuri de țigară. Unul Încă fumega. Julia se Întoarse și-l stinse cu mîna. — Nu te superi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau În vecinătate; dar efectul exploziei era ca și cum locul ar fi fost străpuns de un vătrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văzu două figuri. Stăteau la mică distanță și păreau la fel de Împietrite ca ea. Erau luminate de focul slab și decupate din Întuneric: ceea ce remarcă mai Întîi fu paloarea nenaturală a fețelor și mîinilor prin comparație cu locul acela mizerabil de murdar. Apoi, una din ele făcu un pas și Își dădu seama că era Helen. Își acoperi ochii și nu se ridică. Helen se apropie de ea și o ajută să stea În picioare. Și chiar atunci, nu vroia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
n-o să ne Îmbogățim din asta, o știu deja. Dar, uite, ăsta e primul. Își vîrÎ din nou mîna În buzunar și-și scoase portofelul; căută printre hîrtiile de-acolo, apoi extrase o poză și i-o dădu. Era ușor murdară și ruptă la colțuri; În poză erau o femeie și un băiețel stînd, probabil, Într-o grădină. O zi Însorită de vară. Pe pajiște era un pled scoțian. Femeia Își ținea mîna streașină la ochi, și avea fața pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]