6,603 matches
-
n-avea suficient lapte și Vuk jr. s-a învățat a mînca de toate. Vuk era învățat acum cu gălăgia și jalea pîlcurilor de refugiați albanezi care părăseau nordul țării. Îi ajuta cu ce putea și-i părea rău de nefericirea lor. În tot satul se vorbea de un posibil atac terestru al trupelor NATO și Vuk a primit ordin să nu părăsească satul și să fie gata de mobilizare. Aseară însă, i-a venit vestea dureroasă că părinții săi au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la fel. Pe ecranul monitorului ne anunță că, probabil, îmbarcarea se va face peste o oră, adică vom avea o întîrziere de două ore. Bun și așa. Un băiat albineț și chior bine ne invită să cumpărăm bilete la loterie. Nefericirea lui este exploatată fără rușine. Ne anunță că poartă noroc. Poate, dar nu cumpăr. De pe monitor dispare zborul nostru și se anunță Tenerife. Alergăm spre panoul general. Bruxelles este anunțat la poarta 4, terminal B. O luăm la picior în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu gabaritul meu impozant, să răstorn vreo cîțiva și intru. Se aude "stop". Nu-mi pasă. Eu să mă simt bine. De cei care au rămas afară n-am milă. Un timp. Apoi devin normal și regret amarnic, gîndindu-mă la nefericirea lor. Dumnezeu să-i ajute și pe ei. Că pe mine m-a ajutat! Gorée insula rușinii Senegal. O țară fascinantă cu o populație de culoare care are trăsăturile generale europoide. Oameni frumoși, săraci și lipsiți de un viitor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alungă răutatea din sufletele oamenilor. Fie și măcar pentru scurt timp. Văd că ești nefericit rău de tot. Da, sînt, răspund cu ostilitate. Poate cel mai nefericit om, nu? Da, așa simt că sînt acum! Prostule, știi tu ce-i nefericirea? Prost ești tu cu tot neamul tău! replic răutăcios. Ne supărăm amîndoi și încercăm să ne ignorăm reciproc. După o pauză disputa reîncepe. Și atunci, cum era Baiazid Întîiul Ildirim, în cușca lui Timur-Lenk? Anexase Bulgaria, îi cocoșase pe cruciați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Bulgaria, îi cocoșase pe cruciați la Nicopole și era pe val. Bine i-a făcut! A umilit cruciații, adică pe creștinii noștri. Dacă îl ascultau pe Mircea... Eu nu te întreb dacă bine i-a făcut Timur-Lenk. Eu vorbeam de nefericire. Să stai în cușcă, să mănînci și să-ți faci nevoile acolo, în văzul lumii... Să te poarte peste tot... Revin cu picioarele pe pămînt și-mi pare rău că am asemuit starea mea cu o culme a nefericirii. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de nefericire. Să stai în cușcă, să mănînci și să-ți faci nevoile acolo, în văzul lumii... Să te poarte peste tot... Revin cu picioarele pe pămînt și-mi pare rău că am asemuit starea mea cu o culme a nefericirii. Mă pun în locul lui Baiazid și simt frisoane în tot corpul. După lux, palate, victorii militare, haremuri, a urmat cușca aceea diavolească. Lumea îl privea ca pe un maimuțoi. Îmi închipui comentariile și jalnica sa viață între resturile proprii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o să mi se pară cinci ani! Babalawo se uită cu milă la mine, oarecum superior. Nu dă rezultate sută la sută. Trebuie să și crezi în Eleggúa care deschide sau închide poarta fericirii. Dar Eleggúa închide și deschide și poarta nefericirii. El este primul din grupul războinicilor, Oggún, Ochasi și Osun și a cîștigat suficiente priveligii împreună cu Olofi, Obbatala și Orula, ca să fie primul ca putere... Sigur, este firesc, răspund aiurit de tot. Dar, din păcate, dacă Eleggúa aduce fericire cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aduce fericire cînd vrea, el este mereu acompaniat de Echu, cel care încarnează toate problemele, primejdiile care pîndesc omul. Nu este Diavolul, dar este prezent în toate necazurile noastre... Of, Doamne, Doamne, mă lamentez sincer aproape. Nu există fericire fără nefericire, liniște fără zgomot, pace fără război, frumos fără urît. Dacă lampa care atrage iubirea nu merge, atunci veți veni la mine pentru a încerca alte mijloace, mai puternice. Dar eu, cu credința... am mari lacune... Eleggúa nu poartă ranchiună nici unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mine de a face o pledoarie împotriva amestecului de rase. Cutume diferite, religii diferite, mentalități diferite, distanțe, continente, oceane, n-ar trebui să constituie obstacole în calea iubirii. Am convingerea că iubirea poate învinge prejudecățile și obstacolele de orice natură. Nefericirea survine cînd încetează iubirea. Pentru că iubirea nu este veșnică. Iubirea este o făclie care arde un timp limitat și apoi se stinge. Din fericire, între timp se creează legături mult mai solide între cele două inimi, care au ales să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului și al umanității. Spuneam că demnitatea se manifestă, de obicei, pe un fundal de precaritate, de criză. Ca și cum ar fi un corelativ al nefericirii. Ești demn în fața morții, în închisoare, și, în genere, sub lovitura sorții. Din acest punct de vedere, spațiul est-european a fost, între 1945 și 1989, o ambianță privilegiată pentru exersarea demnității. Fiecare episod de viață era un test. O asemenea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi demontarea unui binom care parazitează de secole - a demonstrat-o Denis de Rougemont - spiritul european: binomul iubire-dramă. Cultura europeană a creat, într-adevăr, de la Tristan și Isolda încoace, un model erotic destră mător: iubirea e pasiune, deci suferință, deci nefericire. Ea se asociază cu irealizabilul și, în cele din urmă, cu moartea. În termenii lui de Rougemont, „iubirea fericită nu are istorie“. E anonimă și mută. „Vocale“, memorabile, exemplare sunt marile eșecuri amoroase, neîmplinirea, imposibilul. Mitul acesta, care are înălțimile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o întâlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoția, farmecul și plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întâlniri e pe cale de a se deteriora. De asemenea, dacă frumusețea întâlnirii se cuplează cu nefericirea masivă a altora. O mare iubire care sfârșește prin a ruina cariere, caractere, vieți e o iubire mai curând strâmbă și are puține șanse de happy end. Sintagme de tipul „sunt îndrăgostit fără speranță“, „sunt îndrăgostit și mă simt vinovat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiția să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiția să impunem atenției noastre zilnice alte priorități și alte orizonturi. Insensibilitatea cotidiană Faptul de a avea imaginație e o garanție de nefericire. Nu te poți bucura de imediat, fie pentru că îți amintești, melancolic, de necazuri trecute, fie pentru că te preocupă dificultăți viitoare. Nu te poți bucura de amintiri agreabile, pentru că ele țin de trecut, și nu te poți bucura de posibile împliniri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bucura de posibile împliniri viitoare, pentru că te gândești la obstacolele, sau pur și simplu la timpul care te separă încă de ele. Ești mereu, printr-un soi de neodihnă a asociativității, în altă parte decât acolo unde tocmai trăiești ceva. Nefericirea zilnică e incapacitatea de a fi contemporan cu experiențele proprii. Altfel spus, e un viciu de concentrare. În loc să focalizezi extatic asupra punctului, te lași confiscat de liniile virtuale care îl precedă sau îi urmează. Fericirea aflată la îndemână se dizolvă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tine însuți, în forma ta cea mai proastă. Iei fiecare lucru drept altceva decât este, și anume drept ceea ce fac din el aprehensiunile, spaimele și reveriile tale. Bucuria reală, palpabilă, e adumbrită de o legiune de impurități imaginare. La fel, nefericirea reală e camuflată de nenumărate anestezii conjuncturale. Cu alte cuvinte, nu suntem capabili să recunoaștem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente. Luăm drept fericiri satisfacții de mâna a doua și drept nefericiri mici crize de indispoziție. Întâlnim oameni extraordinari
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
el aprehensiunile, spaimele și reveriile tale. Bucuria reală, palpabilă, e adumbrită de o legiune de impurități imaginare. La fel, nefericirea reală e camuflată de nenumărate anestezii conjuncturale. Cu alte cuvinte, nu suntem capabili să recunoaștem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente. Luăm drept fericiri satisfacții de mâna a doua și drept nefericiri mici crize de indispoziție. Întâlnim oameni extraordinari și nu percepem șansa de a-i fi întâlnit. Trăim împrejurări spectaculoase și nu citim în ele amprenta destinului. Ratăm, clipă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o legiune de impurități imaginare. La fel, nefericirea reală e camuflată de nenumărate anestezii conjuncturale. Cu alte cuvinte, nu suntem capabili să recunoaștem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente. Luăm drept fericiri satisfacții de mâna a doua și drept nefericiri mici crize de indispoziție. Întâlnim oameni extraordinari și nu percepem șansa de a-i fi întâlnit. Trăim împrejurări spectaculoase și nu citim în ele amprenta destinului. Ratăm, clipă de clipă, miracolul, semnificația, patosul. Ratăm, deopotrivă, „sentimentul tragic al vieții“, abisul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cât cineva e mai bun, cu atât e mai irascibil. La limită, omul perfect e un soi de nebun furios, lovit, clipă de clipă, de mizantropie și mizocosmie. Unul din efectele mâniei - oricât de „legitimă“ ar fi - e, într-adevăr, nefericirea crescândă a „pacientului“. Mânia e „încremenire“ în negativitate. Iar o asemenea înclinație nu depinde de provocările lumii exterioare. Relele din afară sunt doar pretextul declanșator al unui rău lăuntric. Mânia e o reacție mecanică, monotonă și inadecvată la disfuncțiile curente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cuprinși de o indispoziție fără evoluție. Greu de conceput îmi apare și psihologia multor forumiști, care așteaptă, excitați, ocazia săptămânală de a înjura gros, de a blestema, de a-ți poci numele, de a te invita să mori. Au toți nefericirea să creadă că, pentru a părea inteligent, trebuie să atârni, mereu, de o beregată. Ura pare să devină, în asemenea cazuri, nu doar un mod de viață, ci un divertisment și un ideal. Nu pot decât să-i mulțumesc lui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
anticameră a iadului. Frica Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfățișări diverse: ne place să ne cultivăm spaimele, să colecționăm vești proaste, să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm nefericirea altora, să ne simțim înconjurați de primejdii iminente. Ne e mereu frică de ceva și ne trăim frica voluptuos, lacom, practicând, ca pe un sport agreabil, numărătoarea inversă. În această vicioasă înclinație, beneficiem de sprijinul neprețuit al presei, care capitalizează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe calea normală a factorilor de drept, adică nici măcar pe motive ce ar fi ținut de Cancelarie, ci pe motivele individuale ale unui referent, iar acel referent era tocmai contele Odonel. Cu suspine doritoare de dreptate și cu lacrimi de nefericire, petiționarul s-a apropiat de tronul binefăcător, iar prin intermediul memoriului din 24 februarie anul curent a explicat raporturile dintre chestiunea în cauză și domnul referent și că același domn referent a fost sursa nenorocirii sale; totodată, a pus în lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
întâmplă, el constă, de obicei, din pricina lipsei banilor peșin și a pieței de desfacere, în produse naturale. Q. La ocuparea Bucovinei în anul 1774 sau mai exact la trasarea granițelor acesteia, moșiile sale Rus, Plavalar și Poieni au fost din nefericire astfel despărțite și împărțite de linia de graniță stabilită, încât mari părți din toate ogoarele, câmpiile, pășunile și în unele cazuri din casele supușilor sunt de partea cealaltă. Aceste proprietăți se află pe acele fâșii înguste, scurte și neregulate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Restaurația de catifea 64. * * * - Tony Judt. România : la fundul grămezii 65. Vladimir Tismăneanu - Scrisori din Washington. Reflecții despre secolul douăzeci 66. Basarab Nicolescu - Noi, particula și lumea 67. Andrei Cornea - Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan 68. AleÍ Debeljak - în căutarea nefericirii 69. * * * - Evanghelia după Toma 70. Adrian Marino - Pentru Europa. Integrarea României. Aspectele ideologice și culturale 71. Paul Ricœur - Despre traducere 72. Adrian Marino - Libertate și cenzură în România. Începuturi 73. Claude Lévi-Strauss - Antropologia și proble mele lumii moderne 74. Umberto
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mulți copii, căci bărbații adevărați erau încă pe front. Aceste cohorte ale disperării au ajuns până în zona Botoșani sau Dorohoi, iar cei care au putu munci au devenit hargati pentru a putea supraviețui, căci toată averea a rămas acasă. Din nefericire lucrurile bune au fost “îngropate” însă, cu sprjinul ,,ajutoarelor locale”, soldații ruși le-au găsit, le-au luat și au dat foc la case și la alte construcții din ogradă. A trecut vestea, peste noi “evacuații” din om în om
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
clase de liceu, promoția finală din 1952, a numărat numai 30 de absolvenți, la care sau adăugat 9 colegi care au terminat în avans, în anul 1951, iar restul au terminat după noi sau au plecat la alte școli. Din nefericire, 16 colegi din promatia inițială în care se includ și cei 9 din cea finală nu mai sunt azi printre noi și împreună cu toți dascălii noștri renumiți, isi dorm somnul de veci împrăștiați pe diferite meleaguri, iar noi cei rămași
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]