5,767 matches
-
Își termină paharul. — Sticla e goală..., observă el pe un ton ușor rătăcit. Se ridică, Își puse bluzonul. Michel Îl Însoți până la ușă. — Îmi iubesc fiul, mai spuse Bruno. Dacă ar avea un accident, dacă i s-ar Întâmpla o nenorocire, n-aș putea suporta. Țin la copilul ăsta mai mult decât la orice. Cu toate astea, niciodată n-am reușit să-i accept existența. Michel Încuviință. Bruno se Îndreptă spre ascensor. Michel reveni la birou, scrise pe o foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
indivizii ar fi purtătorii aceluiași cod genetic; un element fundamental al personalității umane avea așadar să dispară. Hubczejak răspundea cu pasiune că această individualitate genetică de care, printr-o răsturnare tragică, suntem ridicol de mândri, e tocmai sursa celor mai multe dintre nenorocirile noastre. Ideii că personalitatea umană ar fi amenințată să dispară, el Îi opunea exemplul concret și observabil al gemenilor autentici, care, În ciuda unui patrimoniu genetic riguros identic, dezvoltă prin evoluția lor individuală personalități proprii, rămânând totodată legați printr-o misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
una era foarte frumoasa și purta în cioc un diamant. Bătrânelul s-a apropiat de zâna bună, s a înclinat și cu multă smerenie i-a spus: — Vă rog să mă iertați că îndrăznesc să vă cer autorul. O mare nenorocire s-a abătut peste satul meu. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat zâna. — Zmeul cel rău ne-a luat lumina, a ridicat un munte și razele soarelui nu ne mai încălzesc, s-a tânguit bătrânul. Zâna cea bună a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
divorțat, posesor al câtorva zeci de brevete de inventator. 4 septembrie. În lume Încep urgiile. O inexplicabilă epidemie de flatulență se abate asupra locuitorilor din Principatul Monaco. Înlăcrimați, cu nările astupate, turiștii fug la Nisa, unde dau peste o altă nenorocire: timp de o jumătate de oră, plouă cu poșete Vuitton. Parcă pentru a spori groaza, acestea se dovedesc a fi originale. România intră În noaptea polară. Președintele Salam apare la televizor și declară starea de voie bună. Reportaj Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vii la noi, în Broscărie, ce vezi? Asta-i viață?!... Ar mai fi iarna cum ar fi de n-ar spulbera în sobe viscolul. Atunci ne strîngem unul în altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cunoaștem, fiindcă își fac veacul pe Riviera sau la cabanele de vânătoare din vârful muntelui. Până aici mi‑a fost, sunt mort și n‑o să‑mi mai revăd niciodată familia. Iar pe această familie o mai așteaptă încă și alte nenorociri dacă lucrurile merg tot așa în continuare și nu se găsește nimeni să le oprească. Greva generală n‑a fost nici ea respectată, oh, Doamne! Și nici nu‑i cine știe ce consolare că ucigașul meu o să cadă pe front în ’40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lovitura puternică a unui pumn străin, care aparține, culmea, unui muncitor: lui Hans. Pumnul nu‑l trimite chiar în lumea viselor și a fanteziei, dar îl dezechilibrează serios, întrerupându‑l din activitățile amoroase și trântindu‑l pe pământul murdar; o nenorocire nu vine niciodată singură, iar cei care mai apar nu sunt nici ei mai cumsecade. Hans începe să lovească ritmic, la întâmplare, insistând din când în când pe cele mai diferite părți ale corpului, care nu pot fi deosebite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o calmă banalitate, la Muzeul Poldi Pezzoli, un model apropiat oarecum de al Simonettei, datorat lui Antonio sau Piero Pollaiuolo, ar arăta decisiv de ce tabloul de la Chantilly nu putea fi decât al lui Cosimo ! — Vorbea mult despre chinurile trupului și nenorocirile bătrâneții și ale morții ? Moartea îi părea un noroc doar când venea dintr-odată. Din această cauză execuțiile capitale le credea fericite, o șansă frumoasă în drumul spre moarte, prin aer liber, în mijlocul oamenilor, încurajat de vorbele sau tăcerea lor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un proces politic. Sporind, astfel, neîncrederea pe care camarazii o au de- acum în dumneavoastră. Să stingem și lumina. A devenit inutilă. Vedeți, ne-au prins zorile. Am petrecut, putem spune, o noapte împreună ! Dimineață superbă, priviți. Cerul e limpede. Nenorocirile, închisoarea fac parte, ca și cerul, ca și orice bucurie, din viața care ne-a fost dată. Să primim orice este al vieții cu bucurie și mirare ! De altceva nu vom avea parte. Avea dreptate, pământul limitat, aservit aceleiași rotiri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala, singurătatea, nenorocirile acestei vieți ciudate. Scurtă, imprevizibilă durată, de care să ne bucurăm. Dacă nu mi-ar fi silă că am auzit cuvintele de la dânsul, cine știe, le-aș fi spus chiar eu.“ În spatele ei încetase orice mișcare. Adormise, cumva, pe masă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gâtul cald, decupat dintr-un peisaj întunecat și fantastic, de către florentinul acela. Mâna gazdei ștergând, apoi, dintr-o dată pata de praf de pe canapeaua roșie. Celula pușcăriei. Pregătirile, moleșeala captivei și viclenia fantomei, apoi, bucuria de a trăi, fie și în nenorocire, în singurătate. Toate se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților, atât de ciudați și ei. Frigul celulei, apoi : capul unui iepure de casă, în spatele unui birou lung, lucios
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători, inchizitori, rude de tot felul, sfătuitori, institutori și instructori ! Cosimo nu-i suporta. Considera, ca și dânsul, chinurile bătrâneții drept nenorociri otrăvite de neputință și putreziciune. O priveam, din nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trezește capacitatea de a intercepta semnalele adevărului, captiva lunecă în hăul unde își regăsește, probabil, fiul nenăscut, pânzele tinereții, iubitul, închisoarea, portretul Simonettei, revede soarele, chipurile contemporanilor, casele, culorile cerului. Suferința declanșează gesturi anapoda, panica de-a reînvia : veștile proaste, nenorocirile o gonesc spre florării sau spre stadioane, să vadă copii, parcuri, biciclete, rochiile femeilor. S- ar scălda iar în râul rece, ar cere căni cu lapte proaspăt muls, ar invoca lungile beții cu vorbe și vin, până în zori... Așa s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
flămânzire, spre viață, și nu spre moarte. Întoarce-te către mine, căci singur și strâmtorat sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și moarte trebuie să mă gândesc, nenorocirile ciudatei noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele, parcă pentru a se apăra. Poate bolborosisem ceva sau gesturile păreau amenințătoare. I-am văzut degetele tremurând pe gât, ca niște șerpi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri. Le rabdă, se cuibărește în propriul său destin. E stimat. Într-o seară întâlnește un prieten pe care l-a iubit. Acesta îi vorbește distrat. Întors acasă, omul se sinucide. Lumea vorbește apoi de supărări intime și de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri. Le rabdă, se cuibărește în propriul său destin. E stimat. Într-o seară întâlnește un prieten pe care l-a iubit. Acesta îi vorbește distrat. Întors acasă, omul se sinucide. Lumea vorbește apoi de supărări intime și de o dramă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dramă ascunsă, dar nu-i asta. Dacă totuși trebuie neapărat găsit un motiv, s-a sinucis pentru că un prieten i-a vorbit distrat“. Litere și cuvinte : un bărbat nu se sinucide astfel. Încă nedesprins din placenta iluziilor ? Un om rabdă nenorocirea captivității. Se cuibărește în propriul destin. Într-o seară decide să strige adevărul, orice-ar fi. Are nevoie de un prieten. Acesta îi vorbește distrat, despre fleacuri. Mortul nu lasă, în urma sa, explicații. Accident, sinucidere, crimă. Lumea vorbește despre o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ortansa își aprinde o nouă țigară. Intervenția ei este scurtă și neutră : — Ura e la toate nivelele, slugi și șefi, slugile altor șefi. Oamenii simpli, buna linie de mijloc, cum spui, sau cei într-adevăr dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alături a înțeles și el codul nostru surdomut. ...Avea dreptate amicul, nu-mi suport maturitatea. ...A nu te adapta într-un loc, într-un grup, alături de un coleg sau de-o iubită sau într-o vârstă n-ar fi o nenorocire... Totdeauna se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător de ciuperci sau albine, pleci pescar în deltă, găsești altă iubită, mergi mai des la cinema. Te-apuci de schi și înot sau de limbi străine. — Gata, gata, aiurezi... și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scos mai curând din cercul de foc, ar fi văzut Scorpionul trezindu-se la viață.“ „În afară de om, nici o viețuitoare nu cunoaște mijlocul ultim al unui sfârșit voluntar. Nici una nu are conștiința morții. Cât despre noi... putința de-a scăpa de nenorocirile vieții e o prerogativă nobilă, semn al înălțării noastre deasupra plebei animale. Când treci de la putință la act, însă, poate însemna lașitate.“ Domnul Nalbandu corectează, de multe ore, memoriul tehnic, recitește, pedant, ca totdeauna, fiecare frază, ștergându-și chelia înainte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unui rond de tramvaie și autobuze. Îi disting deja : pași calmi, egali. Sunt un pieton, ca și ei, îi pot privi. Nu văd motive pentru atâta interes, continuă, dintr-o dată înviorat, domnul cu glasul scăzut. Doar nu se întâmplă o nenorocire, dacă schimbi serviciul sau meseria sau orașul. Respiri, cumperi discuri, cravate, cărți, colecționezi timbre, joci canastă sau bridge, înveți limbi străine, te duci la meciuri. Atâtea șanse de a-ți găsi un locșor ! Poți avea cândva norocul să te întâlnească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reziduuri petrolifere, pe eșafodajul de lemn menit să acopere trotuarul, apoi fusese proiectat În stradă. Impresia de tăcere Înghețată, care cuprinsese parcă toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zi la alta, veșnic amenințat de o eventuală catastrofă - boală, pierderea slujbei, bătrînețea - care ar fi dat o lovitură distrugătoare resurselor firave ce le Înălțase ca pe un zid Între sine Însuși și lumea Înconjurătoare, niciodată eliberat de spaima acestor nenorociri și totdeauna reușind să scape de ele ca prin urechile acului. Purta un costum cenușiu șifonat și lăbărțat, care-i venea destul de bine și care Împrumutase trăsăturile trupului prăbușit, buhăit și diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de părăsiți, care ne-a absorbit În cele din urmă pe toți și pe al cărei piept Întunecat și pustiu sînt Îngropați și uitați atîția bărbați pierduți și fără nume. Aceasta a fost, așadar, cea de a treia imagine a nenorocirii, imaginea dorinței, chipul războiului. Din nou războiul cu graba, goana, ironia sa crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și naivi ca niște copii - să găsească o soluție rapidă pentru păienjenișul de greșeli În care s-au Încîlcit, este un locotenent alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]