6,179 matches
-
vin spre tine și vin să te ajute , vin să-ți arate că rugăciunile tale sunt ascultate. Vin să te Încurajeze să-ți urmezi sufletul, dar prea rar conștientizăm acest lucru, prea rar facem legătura Între ceea ce primim și Mâna Nevăzută care le ordonează pe toate. Cum putem corecta acest lucru? În primul rand precum am mai spus trăind clipa: indiferent de ceea ce faci, mănânci, dansezi, lucrezi, să fii acolo cu toată ființa ta, implicat În acțiunea ta și să nu
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
așa cum considera fizica noastră până de curând. De asemeni, atractorii determină reevaluarea determinismului cauză-efect, respectiv a faptului că fiecare efect trebuie să aibă o cauză anterioară, întrucât în teoria haosului cauza reală este constituită de atractor, care asemeni unei forțe nevăzute determină efectele trecute, prezente și viitoare. Cum se aplică teoria haosului în viața de zi cu zi ? În anul 1963 meteorologul Edward Lorentz, vrând să facă o simulare pe computer a unor evenimente meteorologice a folosit niște ecuații pentru modelarea
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
un înțeles asemănător celui dat eterului de către grecii antici. În fizică există însă multe referiri la particule virtuale și energia punctului zero, sau la fenomenul numit polarizarea vidului, ceea ce demonstrează că în spațiu există „ceva” similar unei forme de energie nevăzută. Deși în Occident „etero fobia” pare să domine viața științifică, au existat și personalități precum dr. Hal Puthoff de la Universitatea din Cambridge și dr. Harold Aspden (doctorat în anomalii energetice de natură magnetică, inventatoră care au fundamentat teorii paralele cu
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
răcirea sau chiar spargerea obiectelor greutatea lor variază - foarte puțin, e adevărat, dar cu o variație bine definită și măsurabilă. O altă descoperire a lui Kozyrev a fost aceea că toate formele de viață par a fi proporționate de o nevăzută și spiralată sursă de energie. De la cochiliile spiralate ale melcilor până la proporțiile corpului uman, toate dimensiunile sunt dictate de direcția acestei curgeri spiralate. În capitolul dedicat geometriei naturii, vom vedea că acest fapt a fost binecunoscut în multe școli esoterice
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cinci litere ale cuvântului grec ''peste'' care se traduce cu expresia: „Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântu‑ itorul”. Imaginea nu se află în opoziție cu ceea ce reprezintă; după cuvântul sfântului Paul ea oferă chipul lui Cristos, care este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația. Limbajul imaginii arată distanța care există între divin și chipul său: distanța care unește în însăși ireductibilitatea ei, constituie fundamentul icoanei. Ca atare, distanța care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dubla
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și care‑l iubește nespus de mult pe om așa cum este el. Dumnezeu este asemenea omului în manifestările sale externe, pentru că el este încoronarea operelor creatoare ale divinității. Imaginea ca limbaj al bibliei trebuie privită ca o deschidere spre lumea nevăzută a divinului, dar simțită și trăită prin credință. Dumnezeu se revelea‑ ză dar ne și vorbește prin imagini pentru a transmite mesajele sale spre binele creaturilor sale. Rolul imaginilor este de a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
materiei! Pentru noi întreba‑ rea care se naște este: cum privim imaginea? Ca operă de artă, ca obiect sacru, sau în ambele sensuri? De‑a lungul istoriei, imaginea a avut o semnificație deosebită în viața celor credincioși, ea reflectând chipul nevăzut al lui Dumnezeu și al sfinților, fiind considerată ca un limbaj al bibliei, un mod de exprimare al lui Dumnezeu față de om. Nu trebuie uitat însă faptul că Biserica a ținut cont și de canoanele și edictele referitoare la modurile
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr 48. Tema chipului lui Dumnezeu nu‑și găsește deplina lu‑ mină, decât în dezvăluirea imaginii lui Cristos. Omul imaginea lui Dumnezeu Sfântul Paul spune despre Cristos: El este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 49, și chiar Cristos îi spune lui Filip: cine m‑a văzut pe mine l‑a văzut pe Tatăl 50. Prin urmare, Fiul este chipul Tatălui, așa încât, între Noul Testament și chipul lui Cristos, icoana lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
primul născut între ei datorită unirii sale cu carnea 62. Cuvântul devenit trup, a refăcut chipul și asemănarea deoarece El însuși a devenit ceea ce exista deja după chipul său, gravând în profunzime asemănarea, fâcându‑l pe om asemenea Tatălui celui nevăzut. Sfântul Ciril susține că imaginea lui Dumnezeu care e pe chipul lui Cristos nu este o imagine decolorată, dar o imagine care strălucește de lumină și de glorie în ciuda cărnii vizibile. Referitor la această problemă, sfântul Paul scrie: Dumnezeu care
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pe acesta în slava dumnezeiască. Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul și asemănarea sa; un chip dumnezeiesc pe care, din cauza păcatului, omul l‑a desfigurat în mod jalnic. Dar Cristos, imaginea deplină și perfectă a lui Dumnezeu cel nevăzut, l‑a răs‑ cumpărat cu milă prin moartea sa. Apoi în Cristos, ucenicii săi devin o făptură nouă. Prin forța acțiunii Duhului Sfânt, sunt transformați în însăși imaginea lui. De aici invitația atentă pe care Biserica o adresează credincioșilor de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
invizibil 84. Cum să autentificăm și să identificăm divinul? Am văzut că icoana nu este prezentată în opoziție cu cel pe care vrea să‑l reprezinte: după cuvântul sfân‑ tului Paul, ea oferă chipul lui Cristos, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 85. Prin limbajul icoanei constatăm că dacă in‑ vizibilul se lasă văzut, limbajul icoanei arată distanța care există între divin și chipul său. Distanța, care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dublul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
celui căruia îi susține aproape el singur toată gre‑ utatea. Obrajii, buzele, nasul puternic, barba bătrânului Iosif, toate vorbesc despre o deznădejde resemnată în urma unor încercări multe și grele, cu lacrimi mul‑ te vărsate într‑o viață de om, lacrimi nevăzute dar care lasă urme de transpira‑ ție grea, cu chinuri supraomenești, prețul fără de preț al atâtor victorii în ce pri‑ vește frumusețea. Ochii lui Michelangelo, cei ai lui Iosif din Arimateea, vor‑ besc despre regretul profund al despărțirii de tinerețe
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
centrilor furnizați de obiectele pictate. Când principala greutate a unui obiect se înscrie în limitele ramei, contează prea puțin dacă părțile periferice devin invizibile. Dacă totuși părțile date ale unui obiect sugerează convingător un centru în exteriorul ramei, respectivul, deși nevăzut, va participa cu ponderea și localizarea sa la jocul forțelor compoziționale. Formate dreptunghiulare Formatul și orientarea spațială a ramei sunt determinate de natura picturii, influențând la rândul lor structura picturii. Știm deja că o ramă circulară sprijină mai puternic centricitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ani de când am debutat cu seria pieselor scurte. Trebuie să ți spun că am parcurs o experiență repetată, cu piese scurte, care au fost publicate mai ales în Tribuna, în Cronica, în Ateneu și, după aceea, regrupate în volumele Insoțitorul nevăzut, de la Cartea Românească, și Trecerea prin verandă, de la Junimea. Aici, la Bacău, după Cină la vreme de veghe s-a montat, în 1973, Trecere prin veranda verde, în regia domnului Ion Olteanu, care a marcat debutul meu cu o piesă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
ani de când am debutat cu seria pieselor scurte. Trebuie să ți spun că am parcurs o experiență repetată, cu piese scurte, care au fost publicate mai ales în Tribuna, în Cronica, în Ateneu și, după aceea, regrupate în volumele Insoțitorul nevăzut, de la Cartea Românească, și Trecerea prin verandă, de la Junimea. Aici, la Bacău, după Cină la vreme de veghe s-a montat, în 1973, Trecere prin veranda verde, în regia domnului Ion Olteanu, care a marcat debutul meu cu o piesă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
mai bun în această parte a lumii, prostia ale cărei victime - proști și prostiți - suntem cu toții, prostia cea mai ofensivă și cea mai nocivă - nimeni nu o recunoaște și nimeni nu se plânge și nu suferă din cauza ei. Ea trece nevăzută, rămâne neobservată, deși, după ce-am experimentat-o câteva zeci de ani, suntem cu toții temeinic așezați în ea. Să facem totuși această deosebire: între cel care a încremenit în proiectul marxist pentru că, dintr-un motiv sau altul, s-a îndrăgostit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cerul. Acest peisaj care se anulează constant în propria lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul ei reper. El pune în joc cunoașterea paradoxală a unui obiect care este recunoscut în absența cunoașterii lui și care presupune ca prealabilă o cunoaștere ce abia urmează să aibă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul ei reper. El pune în joc cunoașterea paradoxală a unui obiect care este recunoscut în absența cunoașterii lui și care presupune ca prealabilă o cunoaștere ce abia urmează să aibă loc. Ne putem oare imagina cu adevărat cercul vicios
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a pătruns limita modelatoare. Textul grec ne spune că el era aoratos și akataskeuastos: „gol“ și „netocmit“, în varianta română. Exact tradus, aoratos nu înseamnă însă „gol“, ci „nevăzut“, „ascuns privirii“, și el este așa tocmai pentru că trăiește în conjuncție cu întunericul; e indistinct. „Netocmit“, akataskeuastos, este sinonim în greacă cu autophyes, care trimite la tot ce există prin sine, la naturalul frust, lipsit de orice gest de asistență
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Sub raza lui techne cade și artistul care, ca atare, este un technites. Arta se bazează pe raportul dintre „încă invizibil“ și vizibilitatea ulterioară a operei. În primă instanță deci, destinul oricărei opere de artă se joacă în spațiul încă nevăzutului. Acest încă-nevăzut presupune existența unui Vorblicken, a unei „priviri prealabile“<ref id=”2”>Ibid., p. 13.</ref>. Privirea-prealabilă este ațintită către ceea ce urmează să devină vizibil, dar care deocamdată este nevăzut. Privirea prealabilă este o privire interioară îndreptată spre „ceea ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
oricărei opere de artă se joacă în spațiul încă nevăzutului. Acest încă-nevăzut presupune existența unui Vorblicken, a unei „priviri prealabile“<ref id=”2”>Ibid., p. 13.</ref>. Privirea-prealabilă este ațintită către ceea ce urmează să devină vizibil, dar care deocamdată este nevăzut. Privirea prealabilă este o privire interioară îndreptată spre „ceea ce trimite către formă“ (das Gestalt-weisende), spre „ceea ce dă măsura“ (das Mass-gebende)<ref id=”3”>Ibid., p. 13.</ref>. Artistul deține din capul locului forma și măsura operei încă nerealizate, datorită cunoașterii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
formă“ (das Gestalt-weisende), spre „ceea ce dă măsura“ (das Mass-gebende)<ref id=”3”>Ibid., p. 13.</ref>. Artistul deține din capul locului forma și măsura operei încă nerealizate, datorită cunoașterii pe care o implică această privire-prealabilă. Dar tocmai pentru că este încă nevăzută, forma aceasta are nevoie, mai mult decât oricare alta (decât cea vizibilă, în speță), de Sicht und Helle, de „vedere limpede și claritate“. Privirea-prealabilă care face cu putință arta are nevoie de o lumină interioară, de o „iluminare“, de o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
încă săvârșită. Și de aceea, în calitatea ei de skeptomene, Atena ghidează privirea tuturor celor ce se îndeletnicesc cu facerea, cu confecționarea (și deci și cu arta) către momentul prealabil al operei, către condiția vizibilității ei ulterioare. Ea este însoțitoarea nevăzută a „posibilelor opere ale oamenilor“<ref id=”1”>Die Herkunft..., p. 13.</ref>, a tuturor „lucrurilor făcute“, poioumena, die Gemächte, despre care Heidegger vorbește pe larg în studiul privitor la conceptul de physis<ref id=”2”>Repere pe drumul gândirii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un eidos proaireton, un „aspect surprins în prealabil cu privirea“<ref id=”3”>Ibid., p. 223.</ref>. Arta își are proveniența în Grecia pentru că acolo omul a ajuns să cunoască pentru prima oară mecanismul ajungerii la prezență ca trecere de la nevăzut la vizibil. Orice artist stă sub semnul Atenei premergătoare, anticipativ scrutătoare și cumpănind la limita prezenței viitoare. El are cunoașterea închiderii în limită și formă, care premerge deschiderii în prezență a operei. El deține punctul de pornire ca moment încheiat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]