7,150 matches
-
Ladima îi mărturisește Emiliei că, dezgustat de viață și de eșecurile care par că nu se mai sfârșesc, meditează îndelung pe marginea unui vers din poezia lui Rimbaud: "Des serpents géants dévorés par des punaises." Gilbert Durand punea în legătură nostalgia nudității din creațiile lui A. Gide și H. Hesse cu o certă propensiune suicidară: "Goliciunea este pentru ei (Gide și Hesse, n.n.) "sfârșitul dezbrăcării", când toate veșmintele sociale au fost scoase..., veșminte care te fac mai ales la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în fața unei adeziuni prea prompte la lecțiile aerului liber, ale mișcării aeriene eliberatoare."35 (s. a.) Sexualitatea (care include și spiritul de seducție) e o constantă a eroului: Are cele mai frumoase femei din București", îi spune un gazetar Autorului. În legătură cu nostalgia libertății, nu este exclus ca tocmai aceasta să fie o explicație a gestului de a o evita sistematic pe d-na T., după cum aceeași tentație i-ar fi putut insinua gândul sinuciderii. În Tratat de descompunere ca și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
caracterologice repetată cu frenezie? Într-o copilărie marcată de absența dureroasă a părinților naturali, obligat să îndure cu stoicism privațiuni materiale și ofense aduse de vecinii din mahala, singura figură luminoasă, de care scriitorul își va aminti mai târziu cu nostalgie, este prietenul Tutulă. Mai mare cu patru ani, acesta se erijează în protectorul firavului Camil și îl apără de ironiile răuvoitoare ale celorlalți copii. Cu timpul, Tutulă îl va iniția în tainele alfabetului și cifrelor, fiindu-i deopotrivă părinte, dascăl
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care alții pot citi un volum."89 Se înțelege că o asemenea multitudine de complexe nu se pot ușor refula sau uita, conform schemei consacrate de Jung. Autoeducarea, de care vorbește psihanalistul, este, la Camil Petrescu, tocmai dezideratul livrescului, al nostalgiei de a fi unic în tot ceea ce scrie, expune și argumentează. Da, luat ca entitate, el este un timid, o fire sensibilă, delicată, și un însingurat, această ultimă ipostază tinzând nu arareori către mizantropie. Când este însă contrazis în diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vis de putere și puritate."101 (s. n.) O puritate care la Fred Vasilescu merge până la extrem, una din revendicările sale testamentare fiind incinerarea. Deși copleșită de durere, d-na T. recunoaște lucid că între această dorință a lui Fred și nostalgia pentru zbor există o legătură intimă: iubitul ei s-a pierdut în fum. În ideea de a demonstra că Ladima este "pământeanul" nu e nevoie, într-o primă fază, decât să recurgem la conținutul unei scrisori, în care poetul, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bachelardiană dintre "pământeni" și "aerieni". O altă frază, din Aerul și visele, ne-a atras cu deosebire atenția: imaginația căderii se cuvine studiată ca un caz aparte al imaginației urcușului, căderea este, nici mai mult, nici mai puțin, decât o nostalgie imposibil de împlinit a înălțimii.114. Omul este lăsat pradă lui însuși, asumându-și toate riscurile existenței și toate consecințele actelor sale. Simbolizează responsabilitatea umană. O altă perspectivă, însoțită de o întrebare, se impune: judecând din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și răspândit prin literatură și moravuri în toată civilizația europeană, până în zilele noastre, e de origine cathară. În acel "trobar clus" al provensalilor și în conceptul erotic cavaleresc, femeia iubită e un simbol pentru a exprima atracția Absolutului, adică o nostalgie a dispariției, o sete de contopire, de pierdere în divinitate. Catharii nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor e un dor de moarte."126 (s. n.) Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer final, Patul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să curgă pe locul unde s-a prăbușit el, să rămână aproape de soția sa; mai precis, să existe pe același nivel cosmic în care exista și soția lui" 167 (s. a.). Fără putință de tăgadă, Fred Vasilescu este un Icar modern, nostalgia sa după zbor fiind nu doar un atribut al mondenității, ci, pe linia aceleiași hermeneutici bachelardiene, expresia senzualității și a năzuinței nestăvilite pentru libertate. În ceea ce privește izvorul, să ne reamintim chiar ultima frază a romanului, frecvent citată de exegeză, dar nesatisfăcător
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în prodigioasa-i interpretare se verifică și psihanalitic. Nu doar Demiurgos, ci și celelalte trei personaje din poem sunt personae ale lui Eminescu. Refuzul reducției, a limitării din mitul lui Procust generează un pol opus în operă: setea de absolut, nostalgia infinitului, spațiul cosmic fabulos în care deopotrivă Poetul (în Scrisoarea I) ca și cuplul Demiurgos Hyperion se simt în plenitudinea lor sufletească și spirituală. Dezavuarea a tot ce înseamnă finitudine, topos în care speța umană se complace este conotată metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de întemeiere a lumii. În opinia noastră, numitorul comun al ambelor viziuni ar fi: sublimarea lumii și instaurarea conexiunilor subiective. Altfel, Camil Petrescu probează indubitabil consecvență, în vreme ce Joyce se distanțează afabil de convingerile estetice ale tinereții și le menționeză, cu nostalgie, în Ulysse: "Îți amintești epifaniile tale pe verzi file ovale, nebănuit de profunde, copii de trimis în caz de moarte tuturor celor mai mari biblioteci din lume, inclusiv celei din Alexandria?"407 Diversitatea izbândește și în paralela cu mitul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se vinde la prețul rației de oxigen pe o lună. În paralel cu acest compediu de atrocități de sfârșit de lume, polul de interes al romanului rămâne Isserley, tot mai umană în itinerariul ei senzorial, sentimental și emoțional, în ciuda sfâșietoarei nostalgii după pura, animalica frumusețe care fusese înainte de a i se modifica specia. Acceptase slujba din disperare, conștientă de răul ce-o aștepta în Noile State, unde urma să fie aruncată, alături de ratați oribili, subumani. Încă mai are reflexe canibalice, de vreme ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
printre altele, al unor studii critice tip "Postmodernismul românesc" (Humanitas,1999). Cu excepția poemului epic "Levantul" (1990) și a unei cărți de "Cincizeci de sonete" (Brumar, 2003), și-a (re)tipărit aproape toate cărțile de ficțiune la Editura Humanitas, după cum urmează: "Nostalgia", povestiri, 1993, "Orbitor", roman, vol.I-II, 1996-2002, "Plurivers" vol.I-II, poeme, 2003, "De ce iubim femeile", povestiri, 2004, "Gemenii", roman, 2007. Selecții din poezia sa precum și unele cărți de proză au fost traduse în limbi străine (franceză, italiană, germană
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.K. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spirit dar și În trup/”. Nu altceva Îi propune Pajul fetei de Împărat:” Tu ești copilă, asta e.../ Hai ș-om fugi În lume”. Pajul Îi propune fetei de Împărat un drum, o cale, o metodă căci ce altceva este nostalgia „lumii” decît părăsirea casei, a vetrei, a castelului care sufocă, care limitează ontosul. Nu mai trebuie să amintesc despre „peratologia „ pe care o neagă pajul. A părăsi casa Înseamnă a avea deja un statut. Pajul Îi face tocmai acum fetei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a vieții. Într-o anumită măsură, așteptările sale au fost confirmate. Locul i se părea cum nu se poate mai potrivit pentru genul de viață pe care dorea să o ducă de acum înainte. Mai târziu, își va aminti cu nostalgie de perioada pe care a petrecut-o în Norvegia până în vara anului 1914. Spunea că pe atunci „spiritul său era aprins“24. Era convins că gânduri importante pot vizita doar mintea celui ale cărui relații cu sine și cu ceilalți
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se simțea acasă doar în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea stilistică a formelor ei majore, apropierea și comunicarea dintre ele. Pătruns de nostalgie pentru o lume apusă, Wittgenstein privea cu suspiciune, în anii săi mai târzii, dezvoltarea civilizației tehnico-științifice, în care el recunoștea nu progresul, ci simptomele declinului cultural. Într-o versiune timpurie a „Cuvântului înainte“ la un manuscris publicat de Rhees sub
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
i se par... albe. Or, nu numai pentru majoritatea cartografilor poeziei contemporane, ci și pentru topografii de ocazie, Harta liricii ieșene apare, din păcate, ca un soi de colonie cu pretenții sau ca un Hinterland marcat, hélas, de melancolii și nostalgii perene, reprezentabil, la o adică, abia prin cinci, șase nume. Nu o dată am putut constata faptul că, în afara lui, Iașul poetic de astăzi, chiar și cel contemporan, este reprezentat numai de câteva nume: Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Dan Laurențiu, Ioanid
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Amariței (Foamea de timp, Editura Cronica, Iași, 2006, respectiv Suspendat spre fructul prelung, Editura Cronica, Iași, 2009) trebuie văzute ca secvențe complementare ale unei aventuri metafizice (pe-)trecute într-un spațiu poetic plin de însemnele unei temporalități tiranice. Dialectica unei nostalgii mai vechi a autorului produce acum reprezentări articulate pe schema revelației obscure, de cele mai multe ori escatologice. E un fel de a spune că palimpsestul poetic reface, trudit, aceeași obsesie fecundă: geneza alterată, convertită uneori pe loc în apocalipsă. Referentul este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
până la limita insuportabilului, a izbucnirii, cu o patimă abia estompată, în elanuri autodistructive (într-un text ironic din Punțile Stalinskaya, intitulat Paul Valéry a spus-o cel mai bine: totul se schimbă, în afară de avangarde, mărturisește chiar că "mă gândesc cu nostalgie la un rug mare din cărți"), patima livrescului rămâne în orice caz una din medicațiile incluse în tratamentul de fond al poetului Radu Andriescu. De altfel, înainte de a fi preocupat de avatarurile alterității (teoretico-)literare, Radu Andriescu este în primul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme dintr-un singur vers, temele și obsesiile lirice, convertindu-le în apoftegme de o solemnitate flagrantă: "A te înspăimânta înseamnă a te în-spre-pământa". (Meditație) sau: " Nostalgia întâia prejudecată din De-o-ființa unui poet" (Facere I). Absolvent al Filosofiei ieșene, Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul metafizic se inervează accente ironice sau parodice datorate unei percepții halucinate asupra realului aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Emil Brumaru capătă o priză aproape magică, grație nesfârșitului șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în forme poematice specifice unor specii vetuste, revitalizate cu nostalgie. De o simbolică aparte se încarcă și cele mai pregnante ipostaze ale alterității poetice, Detectivul Arthur și Julien Ospitalierul, deveniți actanți de prim-plan în Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970) și Julien Ospitalierul (Editura Cartea Românească, București, 1974
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu). Poate nicăieri apetența pentru ritual și histrionic, dar și nostalgia reținută a purificării nu sunt mai vizibile ca în poemele de o largă respirație Câmp negru și Nouă variațiuni pentru orgă, cu siguranță două
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu). Poate nicăieri apetența pentru ritual și histrionic, dar și nostalgia reținută a purificării nu sunt mai vizibile ca în poemele de o largă respirație Câmp negru și Nouă variațiuni pentru orgă, cu siguranță două dintre cele mai bune texte poetice scrise de Nichita Danilov, în ciuda, sau poate tocmai datorită interferențelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recentă carte de versuri a lui Paul Gorban, Caii din Perugia (Editura Paralela 45, Pitești, 2012), fructifică într-o manieră inedită experiența călătoriei italiene a autorului. În jurul unui element de bestiar fabulos aproape uitat astăzi, poetul coagulează fantasme (post)oedipiene, nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: "N-am fost niciodată atât de implicat/ în inima mea", ne anunță cu sfiiciune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale angoasei, nevrozei sau "înstrăinării perfecte". Până și iubirea, în fapt, resimte această tendință de a-și revitaliza esența grație măștilor; " Marele travesti/ al sentimentului portocaliu" ocupă, de altfel, spații poetice dintre cele mai largi, în 1999, iunie 26, Scurtă nostalgie a paradisului sau La dispoziția morții. Scrisori de închiriat (Cartea Românească, București, 2004), cea de-a treia și, până acum, ultima carte a Liviei Iacob este dovada vie a faptului că principalul interes al autoarei este anatomia sentimentului erotic. Și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]