122,933 matches
-
aviz și fără aviz". Au apărut multe reacții de bun-simț în presa portugheză (dar oare când a avut bunul-simț câștig de cauză față de "vijilența" spiritului primar agresiv, infailibil în invidie, răutate sau ură?). Din criză de spațiu, reiau aici doar opiniile aceluiași Baptista-Bastos. El descrie omniprezentul aparat pus pe urmele noastre drept "ochiul incisiv, inclement, glacial, implacabil, care informează, nu se știe bine pe cine, despre ceea ce, în modestia noastră, facem. Mărunțișurile noastre cotidiene - contemplarea felului de a umbla al anumitor
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
Cioran, pe Noica. Colții benigni ai demi-ilegaliștilor PCR au devenit maligni: marxizanți reactivați ca globalizatori acuză sferto-fascismul lui Crainic, tinerețea legionară a lui Eliade, admirația pentru Fuhrer a lui Cioran...". În privința lui Nae Ionescu, mai ales, totul e blamabil, de la opiniile politice pînă la discipolii și admiratorii săi care nu tocmai întîmplător au fost cei mai străluciți intelectuali ai vremii. Spre a încununa desființarea acestuia, ar fi putut lipsi oare acuzația de plagiat? Semințele spirituale aruncate generos la cursuri n-ar
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
puțini, care mai scriu onest și competent despre teatru, care se ocupă de istoria lui, de cercetare, de traducerea unor lucrări esențiale. Operația o face un juriu de critici. Foarte interesant. Iar breasla organizată a criticilor, altfel puternică și cu opinie, tace chitic. Probabil că este o formă de accept, de asumare a unor mari și grave erori făcute în spațiul comentariului și al ierarhiilor din acest domeniu, o amendare, un gest de responsabilitate și de responsabilizare. Ar fi ceva... dar
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
zeci de mii de semnături înainte de a accepta invitația PN}CD de a candida pe listele acestui partid. Cred că de aici i s-au tras accidentele politice prin care a trecut după aceea. A crezut că poate rămîne, pentru opinia publică, acel George Pruteanu, indiferent în ce partid politic se duce. Ca atitudine a rămas acel Pruteanu: un om de centru-stînga în opțiunea socială, un elitist în privința susținerii valorilor culturale ale României. Îmi amintesc de campania lui împotriva reclamelor în
Pruteanu după Pruteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8619_a_9944]
-
guvernele actuale nu permit intelectualilor să se amestece în politică, tocmai fiindcă știu că aceștia pot deveni periculoși. Vor scriitorii să apară la televiziune, apar, vor să devină faimoși, li se îngăduie și asta, dar nu cumva să aibă vreo opinie politică! L.V.R.: Afirmați undeva că "dacă oamenii ar citi, ar deveni mult mai buni, mai omenoși". N.A: Cuvântul e foarte apropiat de suflet, deci cred că dacă am citi mai multă literatură bună, ne-am apropia mai mult de
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
este obiectiv cîtă vreme trăiește, indiferent că face politică, comerț sau cultură. Tocmai de aceea analiza politică făcută la rece este o impostură. Ea e forma uzuală de a manipula oamenii sub motiv că, respectînd exigența nepărtinirii, le împărtășești numai opinii obiective. În realitate, îi influențezi sub cuvînt că îi informezi nepărtinitor. Și atunci, singura formă de a ocoli falsa obiectivitate este să fii ghidat de valori ce au fost verificate de practica politică: pluripartidism, stat de drept etc. Este singura
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
da" rația lunară de cinci ouă și un litru de ulei, iar tinerii care nu mai citesc, în primul rând, istorie, sau n-au apucat acele vremuri de lipsă totală a libertății, răspund, surprinzător, împreună cu vârstnicii, la un sondaj de opinie, și anume că cel mai mare om politic român din ultima sută de ani a fost... Nicolae Ceaușescu! Să fie vorba de incultură politică, de naivitate sau de o atitudine iresponsabilă? Cred că de toate la un loc. Pe acest
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
dinainte de orice organizare psiho-socială. Comunismul ia pe om chiar așa cum acesta iese din sânul naturii, înainte de a avea un eu. Pentru comunism, omul este o ființă anonimă, fără personalitate." însemnările de jurnal cu titlul Revizuiri și adăugiri dezvăluie nu numai opiniile unui intelectual de înalt prestigiu despre regimul de teroare, minciună și frică, despre numeroasele arestări și atotputernicia Securității, despre conformismul și servilismul de care, din păcate, nu am dus lipsă nici noi, dar și despre modul revoltător în care s-
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
se vor menține la aceleași cote numerice ca pînă acum, peste puțină vreme dosarul de presă va depăși numărul de pagini al romanului - aproape 1400 în ediția germană. Bună parte din titlurile și subtitlurile recenziilor reflectă diversitatea de reacții și opinii stîrnită de carte. Apărătorii ei insistă asupra travaliului de transformare a unei uriașe documentații, copleșitoare prin caracterul atroce al faptelor, în substanță epică, întrevăzînd urmele lăsate de lectura unui Bataille, Sade, sau Thomas Pynchon în scriitura lui Jonathan Littell. Criticul
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
romanului, crede că Eumenidele, fără a fi comparabil cu Război și pace, este totuși o "carte mare". Iris Radisch în schimb, cronicara săptămînalului "Die Zeit" se întreabă la ce slujește lectura acestui roman monstruos. Sunt doar două din puzderia de opinii contradictorii, polemice chiar. Ecoul mediatic asurzitor al unei cărți care, narînd la persoana întîi istoria unui făptaș fictiv, pătrunde în traducere și în țara foștilor făptași istorici, era previzibil. Și, cum era de așteptat, mass-media franceză a urmărit cu atenție
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
al familiei Suțu și revendicările proprietăților confiscate de comuniști. După părerea mea, presa de scandal a denaturat intenționat toată povestea, îmi închipui pentru a vinde un tiraj sporit al ziarelor sau pentru a crea și amplifica un curent defavorabil în opinia publică din țară. Mătușa mea din Italia, Alexandra Suțu, nepoata profesorului Suțu, în a cărui clinică din București a murit poetul Eminescu, a decis să revendice proprietățile familiei confiscate de comuniști. Presa a estimat valoarea lor la cam un miliard
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
de suspans. E o explicație pentru felul în care, peste calmul stătul al acestei vieți confiscate, pare a cădea, amortizată, revoluția din 1989. Inerția e instalată etanș și nici măcar implozia propriei structuri nu o mai tulbură. Fără final - ratat, în opinia mea -, romanul ar fi putut continua, egal, dincolo de restricțiile istoriei. Tarată, de timpuriu, în criteriile de selecție, autobiografia devine o banală înșiruire de evenimente și fără măcar presimțirea unui capăt natural. O singură, din ce în ce mai necesară, nuanță: monotonia e întâi a
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
am acordat cronica literară. D-sa a acceptat. Dar prima carte pe care a ținut morțiș s-o comenteze în primul număr a fost una a Monicăi Lovinescu - surpriză! - pe un ton profund defavorabil, cu toate că știa bine că-mi contrariază opiniile. Într-un spirit democratic, i-am publicat textul întocmai, așa cum a poftit, însoțindu-l însă de un inevitabil comentariu propriu, în care, pe un ton urban, mă disociam de atitudinea d-sale. Urmarea? Pe de o parte, peste cîteva zile
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
în directă legătură cu actualitatea, nu de generalități. Dar în privința plasării de articole nu am încă păreri definitive. Viitorul va arăta întrucât ne va fi posibilă o mai intensă activitate în acest sens. Rămâne capitolul "contrapropagandei", despre care am o opinie mult mai optimistă. Pe cât de rezervată, pe atât de cinstită, presa elvețiană e totdeauna gata să publice "articole-răspunsuri": adică articole prin cari să rectifice anume afirmațiuni apărute în coloanele lor.Am dat eu însumi asemenea articole la Neue Zuricher Zeitung
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
Alecu Russo, autor ce se exprima mai ușor în franceză decît în română, problema codului lingvistic cu funcție literară devine esențială. Scriitorul poseda o cultură franceză de bază: îl citise și îl înțelesese bine pe Rabelais, evocat în sprijinul propriilor opinii lingvistice, îi pomenea în cunoștință de cauză pe Pascal și pe Racine, îi cunoștea pe clasicii latini, îi deveniseră familiari Voltaire și Rousseau (de la care își va lua și numele); dar mai ales era la curent cu romantismul de ultimă
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
și nu e nimic de sperat de la ei, rupți cum sunt de tradiția creștină. În schimb, numele invocate ca modele de Dan Puric sînt Mircea Vulcănescu, Iustin Pârvu, }uțea, Noica, Valeriu Gafencu, prințul Alexandru Ghica, părinții bisericii. Ei sunt, în opinia autorului, reperele noastre. Iar episodul la care revine cu predilecție în paginile volumului e cel din închisoarea de la Tîrgu Ocna, avîndu-l ca protagonist pe Valeriu Gafencu: "Cînd Sfîntul închisorilor, Valeriu Gafencu, bolnav de tuberculoză, într-o stare terminală, a spus
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
tinerețe spirituală, care a influențat benefic progresul artei interpretative românești și o valoare la care s-au raportat de-a lungul timpului foarte mulți muzicieni din țară și de peste hotare. În tainicul atelier al lui Dumnezeu, care este istoria (în opinia lui Goethe), momentele sublime, de neuitat sunt rare. Evenimentul cultural la care am asistat pe 23 martie va rămâne nu doar o amintire de neuitat, ci și un moment de referință în arta interpretativă românească.
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
de Forest, cu tată... suedez. Au urmat în clasament alte cântece care s-au situat clar pe coordonatele amintite de noi mai sus: Azerbaidjan (234), Ucraina (214), Norvegia (191), Rusia (174). Părerile presei și ale specialiștilor sunt oarecum împărțite, chiar dacă opiniile negative sunt mai numeroase. Angela Gheorghiu nuanțează citatul nostru anterior, chiar dacă unii apreciază că ea ar putea fi subiectivă: “Cezar Ouatu, ești câștigătorul inimilor noastre din toate punctele de vedere! Prestația ta la Eurovision a fost de nivelul cel mai
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
-l consola pe consolator", conform aprecierii unui mai recent biograf al lui Proust, Ghislain de Diesbach. Așadar o revărsare de ipotetic simțămînt filial asupra Elenei Bibescu, impresionant act al sensibilității proustiene, și totodată fapt ce ne îndeamnă a socoti pertinentă opinia exegetului nostru, potrivit căreia considerarea genezei marelui roman al lui Proust se cuvine a ține seama, dincolo de amiciția cu fiii pianistei, de prezența ei însăși, precum o "idee-fundal", care e muzica, echivalînd "mai mult cu parcurgerea trecutului și mai puțin
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
să-și anihileze opoziția, pentru că nu suportă spiritul critic, nici perspectiva unei alternative la putere. Dictatura se crede de o legitimitate eternă. E adevărat că trebuie să facem o deosebire între disidență și opoziție. Disidența înseamnă (conform DEX) susținerea unei opinii separate, dar nu total opuse, față de majoritatea membrilor unei colectivități sau, mai precis, ale unei organizații politice, adică a unui partid. Ea conduce la sciziune în interiorul unei colectivități organizate după anumite principii sau la despărțirea unui grup sau a unei
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
noi troțkiștii noștri. Miron Radu Paraschivescu a fost unul dintre aceștia. Jurnalul său, atât cât a fost publicat, numai fragmentar, abia în 1994, în Jurnalul unui cobai. 1940-1954 (în franceză Journal d´un hérétique, Paris, 1976) dovedește această "deviație" sau opinie separată: MRP ar fi vrut un alt fel de comunism decât cel din România anilor '50, dar, în orice caz, categoric, tot un comunism. Un alt critic de stânga al regimului comunist de la noi a fost Petre Pandrea: un disident
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
insinuantă, oblică, avându-și, fără îndoială, eficiența ei în eliberarea "gândirii captive". Disidența exprimă o ruptură și conduce, în fond, la opoziție. În sens propriu însă, opoziția ar trebui să fie de semn contrar și din afara partidului contrazis. O asemenea opinie ar însemna negarea comunismului, de pe o platformă ideologică obligatoriu de dreapta. Regimul comunist nu acceptă însă publicarea unei asemenea literaturi. Ea e posibilă numai în clandestinitate sau în exil. Ar intra în această categorie poezia de închisoare a lui Radu
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
capcanele socializante ale scrisului (...)", iar "dacă scrie (...) o face înainte de toate pentru sine" și conchide că scriitorul "e un rafinat care găsește în scris prilejul unor bucurii" (p. 23). Partea a treia a lucrării - Biografia criticii - înregistrează în mod judicios opiniile critice care s-au emis în decursul timpului în legătură cu opera lui C. Hogaș. Ele aparțin, cronologic, lui Octav Botez, G. Ibrăileanu, G. Topârceanu, E. Lovinescu, G. Călinescu, T. Vianu, Ov. Papadima, P. Constantinescu, Ș. Cioculescu, I. Negoițescu, Ov. S. Crohmălniceanu
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
și istoriei literare. Astfel, cu toate că admite că "meritul lui Călinescu în recuperarea lui Hogaș este fundamental" (p. 32), M. A. Diaconu se arată reținut cu plasarea lui Hogaș lângă Sadoveanu sau cu aserțiunea că scriitorul nemțean ar fi "un Robinson". Opinia lui Topârceanu, care doar incidental era critic, cum că Hogaș ar fi un "talent barbar", este menționată cu condescendența cuvenită, fără a mai fi în mod explicit amendată. În schimb Ov. Papadima, cu studiul său din 1942, este respins, fiindcă
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
este respins, fiindcă "ideologizează prolix, exagerând (...) în direcția etnicismului" (p. 39) și tot astfel P. Constantinescu, pentru că îl considera pe Hogaș "un mare primitiv", când de fapt el "nu e un instinctual (...), ci dimpotrivă un calculat" (p. 42). Nici cu opiniile formulate de Ș. Cioculescu în studiul dedicat scriitorului, că Hogaș ar fi "un orășean cu suflet de rural", nu este de acord criticul de la Suceava, care consideră că Hogaș "se declara rustic (...) din vocație histrionică" (p. 43). Prețuit este Vladimir
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]